Mazare cu aripioare (si inimioaie)

Nici la asta nu am ce sa va invat, numai sa va povestesc de ce am eu in memorie combinatia asta, daca va plictisiti, nu cititi, daca am mai spus, am uitat.

La primul meu loc de munca intr-un mare (pe atunci) centru comercial, aveam la un moment dat intr-un garaj mare sediul toti, mecanici, electricieni, decoratori, ce mai eram. O adunatura tare pestrita. Iarna era groaznic de frig, vara groaznic de cald, era o hala mare, de beton.

Ne facusem o soba din butoi metalic si ora mesei era sfanta, ne adunam care de pe unde eram, ca era ditamai hala si scoteam ce aveam de pe acasa, de la sandwichuri pana la ce puneau sotiile baietilor la pachet, puneam la gramada, incalzeam, mai luam cate o bucata de carne si prajeam in butoi, ce mai, sefii erau galbeni de invidie de la mirosuri. Ei mancau hot dog la cantina, cel mai des.

Ce mi-a ramas in memorie e o mazare cu aripioare pe care o dadea sotia unui domn in varsta, fost instructor de parasutism (la vremea aia ne intindeam si la vorba lunga, toti aveau cate un trecut, biblioteca, o carte sau mai multe preferate, experiente, nu se inventase feisbuc).

Si cand a zis drupi de mazare cu aripioare mi s-a aprins beculetul si aproape ca am recreat gustul de atunci cand cu greu scoteam mazarea din borcan sa o incalzim, era facuta cu aripi de pui gras, de tara si cu morcov si mazare buna.

Eu am gasit aripi de AVE (tare bune, dar trebuie pigulite, puturosii, trebuiesc spalate, parlite, ciugulite si respalate) si mai aveam si inimi de curcan, asa ca am pus intai la facut o supa din varfurile aripilor si inimi.

Aripile taiate cu ceapa, morcov si foarte putin ulei (lasa destula grasime carnea) le-am calit putin.

Stiti vorba aia din batrani, berea fara de alune e ca tiuca fara prune? Asa si mazarea fara marar, asa ca am pus odata cu boabele verzi si marar uscat (si la final si congelat) si am acoperit cu supa.

La final am pus putin zahar (bio, de Giurgiu mazarea, dar la congelat mai pierde dulceata) si suc de rosii si am dres-o de sare.

Si, fireste, am facut si friganele.

Rece s-a inchegat ca cea de la borcanul ala din amintirile mele. Si, apropos, inca o chestie care imi mai placea mult atunci, tot pus de o sotie la pachetel pentru un coleg nu foarte avut, sandwich cu ou, franzela, unt si omleta simpla. Si gata cu amintiri din copilarie ca nu toti au stat pe schela de la 19 ani sa se imbolnaveasca 😀

rororo

2 gânduri despre &8222;Mazare cu aripioare (si inimioaie)&8221;

  1. of, of. ce amintirea mi-ai provocat. n-o fost schela, o fost birou. n-o fost butoi metalic, ci calorifer pe ulei sau radiator cu doua rezistente. dar tot asa ne adunam in juru’ mesei care cu ce-a avea d-acasa. pregatite de noi personal, ca eram numa’ dudui.
    sa fi vazut iarna, dupa craciun/revelion, cum incalzeam vreo 3-4 feluri de sarmale in aceeasi caserola metalica, pusa cu o ora intainte pe caloriferul pe ulei sa se incalzeasca sarmalele (sau borcanu’ cu supa sau alta mancare). sau pe radiator, d-ala cu grilaj bombat. il rasturnam si-l sprijineam in cealta partea de cea mai groasa carte din birou- cartea cu modele de contracte si actiuni in instanta. 🙂 si dupa puneam in echilibru „cratita” la incalzit.
    si-acu’ mi-aduc aminte de un bors de fasole boabe cu leustean facut de o colega moldoveanca. io n-am gasit nicio fasole care sa nu se rasfiarba si sa faca zeama groasa si fainoasa. iar o alta colega si acu’ isi aduce aminte de mancarica mea de dovlecei cu smantana. 🙂 cu cea din urma sunt colega si acu’, in alta parte, ne desparte doar paravanu’ de la cubicul.
    e drept, nu mai mancam impreuna, dar tot mai bagam furculita una in farfuria celeilalte cand ne face cu ochiu’ ce-i acolo, fara fitze si fasoane. 🙂

  2. mvaaai sa stii ca pe undeva haleala, nu numai studiile si cartile, ne leaga pe multi de amintiri, pana la urma si la studii e mancarea de camin (mama nene ce mai mancam de la un prieten din buzau ce primea la pachet de la mama lui, Dumnezeu sa o odihneasca) si la carti cate un senvis pe care il jumulesti cu concentrare, ma rog, mai putin cand citesti henry miller.

    uite ca scriu poate nu uit sa pun si la alt articol inca un „caz” de coleg al mamei, tare de tot , ii dadea sotia gen: ciorba, sarmale, pandispan (zic asa). si le amesteca toate intr-o caserola si le manca cica tot acolo ajung =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s