Potol de suflet

Da, stiu mai, comfort food, dar pana m-am prins eu ce inseamna termenul, ce sa fac. Eu inca nu accept ideea de feisbuci sau cum ii zice aluia de stau toti cu nasul in comp, tablete, telefoane, am inteles ca e ceva cul si ala. No, eu va pun niste anti-retete care noua ne plac, sigur, combinate cu ce e pe la casa omului.

Acum ceva timp faceam o salata de cartofi decorata cu paianjen din masline, ca e amuzanta (ca maine-poimaine vine helouinu pe aici), ideea mi se pare ca e de ceva ani si o tot facem, preluata, daca nu ma insel, de la Bogdana.

In dimineata asta am pus gandaco-paianjenul schiop langa ou ochi moale in smantana, cu parmezan, cas proaspat de vaca, rosii si ridiche. Obladi-oblada.

Alta traznaie pe care am dezvoltat-o la alt mic dejun, invatata (nu ca nu s-ar gandi nimeni sa faca parizer prajit, da iaca, mortadella pe plita de la Silvia am auzit-o, ei ii datorez haleala asta foarte de suflet).

La fel, la riverel, in Moldova, am vazut ca se mananca piftie cu otet. Si iarasi am combinat ce mi-a devenit deja, nu drag, obsedant, toba cu otet de la ardei iuti.

Ca imi plac ridichile, ca se gasesc si acum, nu e nimica nou, am zis sa fac una din aia imbobocita, nu am avut rabdare sa o las sa faca floarea completa dar va arat tehnica.

Eu nu am avut gheata asa ca am bagat ridichea in apa la congelator, merge si asa, trebuie lasata cam 20 de minute, se poate taia si mai rar, ideea e ca nu aveam rabdare, aveam nevoie de haleala aia comfortabila, ca am cumparat chiar trei felii de mortadella, mi-am permis sa imi mai trantesc un sandwich pe plita, cu paine cu unt si parmezan, ia uitati cum sfaraie, eeee? Grauntele sunt la papagali, da.

Pita cica e taraneasca (nu am cunoscut taranul care a facut-o pesonal, asa scria acolo la magazin), prajita si ea, unt, parmezan, mortadella fripta crocant, ridiche, rosii si busuioc.

(nu mai spuneti la nimeni dar jumatate din ridiche a furat-o potaia asta nesimtita).

De ce atata nevoie de rasfat cu haleli de suflet? Pai niste probleme (da, stiu, toti avem, nu ma plang), dar cel mai tare m-a secat ca iarasi (of, mai zuzule) m-am lovit de BRD. Poate va si povestesc intr-o zi, ca deja de doua zile fac cu nervii.

Insa partea amuzanta a unora din probleme (adica niste infiltratii in coloana, niste intravenoase si intramusculare) chiar meritau pozate, cand sa arunc siringile, ce sa vezi, au marca mea (prietenii stiu), le pozai ca prea m-a bufnit rasul, iaca:

Pudicii si copilasii care mai intra sa o vaza pe tembela (da, are si ea la loc ditamai higromul, ce mai conteaza) sa nu citeasca urmatoarea urare: MULTA MUIE BRD!!!!!!

Si daca tot m-a suparat katze cu bobu si cu janis, iaca: