Aripi de pui „barbecue” a la Nigella

De ce a la Nigella? Pai sa va explic.

Am tot vazut pe net, a la Nigella in sus, reteta Nigella in jos, sincer, nu mi se parea vreo descoperire flamboaianta cu nici o chestie.

Si nimerii de cateva ori peste niste emisiuni, ca prefer cartile sau emisiunile aleatorii de la TV netului. Trei sferturi din ce face sunt semipreparate. Ma rog, nu am studiat procentajele ca aia care spun in reclama ca de la samponul cutare iti cad fix cu 87,23% fire de par, am zis si eu asa.

Asta a fost prima motivatie. Motivatia numarul doi e ca ma cam incarcai cu treburi azi plus ceva probleme de sanatate si, cum am intrat eu in Billa (in primul rand sa imi fac o pana, ca au parcare mare) sa vanez reduceri, mi-au cazut ochii pe niste aripioare picante. Alea de la caserola erau albe ca varul, inca nu ma dumiresc ce mananca puii aia. Astea erau suedeze, cu E-urile de rigoare, dar daca Nigella e renumita, poate pot si eu, nu?

Da, stiu, mi-ar mai trebui ceva bani de operatii ca sa arat ca ea, nu fiti rai.

Asadar ingredientele: o punga de aripi de pui din Suedia, gata aranjate de ei, iaurt, usturoi, ceva iute (eu am pus Nanami Togarashi, de ce? de aia).

Ca sa nu avem vorbe la proces, iata si ingredientele naturale 😀

Am pus in tava unsa cu ulei si am pus si usturoiul la copt. Daca vreti sa luati, folositi o tigaie antiaderenta, mie mi s-au lipit, cu tot uleiul (avantaj eu, la final).

Am scos intai usturoiul sa se racoreasca, l-am „muls” din coaja peste iaurt, am pus sare si piper japonez si am amestecat. Intre timp aripile au stat la cald. Ciudat e ca arata ca in poze cand sunt gata.

Portia domnului, na, ca la domni.

Portia bucatarului, pentru cunoscatori, ulei si racaiala lipita de vas, ca sa nu ziceti ca nu va arat faptele in totalitate.

Si ca sa inchei seria E-urilor (am mai scris de mezeluri Aurora ca sunt excelente dar baga porcarii), am luat si o bucata de toba, sa moara de ciuda actualele trenduri.

Cine doreste sa moara sanatos n-are de cat sa isi faca piureuri d’alea, smuti, cum mama lor le zice sau sa bage niste graunte si paie, ca papagalii mei arata bine :D:

Am incheiat epopeea mancarurilor a la Nigella. Ca de aripioare nu stiu cand o sa mai am chef, puii astia sunt teribil de albinosi si sparcaiti, nu ma tenteaza decat rar.

Oricum azi a fost o zi ocupata si va povestesc una dintre chestiunile mai noi pe care le gasesc atunci cand ajung acasa. Papagala Rica isi face cuib si rupe tot. Adica tot ce poate, paie, plante, cosuri de rafie, cartoane, hartii, carti, ailalta se ia dupa ea si face la fel.

Asta nu ar fi o problema, ca a inceput sa isi faca un cuib, asa credea ea, si sa se deghizeze in cocoana cu cartoanele infipte in aripi. Numai ca nu toate ii incap pe usa coliviei si e un dezastru ce lasa pe jos.

Asta in jumatate de sufragerie si in bucatarie. De aici intervine vesnic domnisoara Casandra care aduna tot ce prinde in drum si le insira in restul casei, eventual la mine in incaltaminte, pe mochete, pe unde poate si ea.

Nu m-ar deranja foarte tare dar aspiratotul nu culege toate betele (si in plus e si stricat, ar fi cam greu sa le culeaga). Si coafura rezista, dar cu injuraturi legate de mame, sfinti si parti corporale. Plus altele pe care cred ca le voi scrie maine ca am pus cate ceva pentru la iarna, ne facem planurile din timp ca sa nu cheltuim averea familiei Adams pe racoare.

rororo si muzica nu pun, ca pune Katze, sunt in pana de idei 😀