Dragi copii, dupa vacanta …

… va mai amintiti de Zdreanță? Cel cu ochii de faianta? Nu recomand copiilor si sensibililor sa citeasca aceasta poezie a lui Arghezi, care se numeste „A fost”, e trista si continua, daca imi amintesc bine cu „rasfatat si mult iubit, Zdreanță al nostru a murit”.

Am scris asta pentru ca nu am cine stie ce retete, doar niste combinatii interesante la mancaruri absolut banale si pentru ca azi e ziua mondiala a animalelor.

Ce am facut noi cand am venit din concediu? Meniu de criza, cantina, romanisme, am lasat crevetii la o parte.

Asadar am trantit o zama de oase de vita cu cartofi si tarhon, deloc grase oasele, Puiu, imi pare rau, fara strelici.

Banala, cu zarzavat (telina, ardei, ceapa, morcovi), apoi cu tarhon si dreasa cu smantana grasa de bivolita care s-a topit ca untul, deci, ciuciu strelici.

Si, pentru ca mi s-a lipit mana de la festivalul slowfood de niste branzeturi excelente, am facut si mamaliga cu branza si smantana. Branza framantata plus veche de oaie, unt si smantana de bivolita.

Am ramas cu un fix cu varza calita de cand am fost la Sergiana si, aici am gatit numai niste coji de mamaliga pe langa ea, am luat de-a gata de la Mega Image. Si e buna rau, cum imi place mie, asa ca … dar asta mai incolo.

I-am mai pus numai niste ardei iute, in rest, cum imi place mie, uleioasa nitel, mie niciodata nu imi iese uleios nimic, mama ei de inginerie, nici zacusca, nici varza. Sa nu radeti de garnita mea ca e de la un bunic.

Acasa ne-a intampinat al batrn cu chiftele marinate, asa ca am gatit numai piure, clasic, am scos si gogosari in sos din borcan.

Asa bine a mers combinatia ca a doua zi am pus din sos in cel de chiftele marinate. Bonus si niste piper. Iar piureul, ei, bine, contrazice toate regulile, adica a fost cartoful mare, l-am fiert intreg, nu a fiert la mijloc, l-am curatat, taiat, pus din nou la fiert direct cu unt, nitica apa si lapte si marar. Bestial a iesit. Cu bucatele de cartof prin el, ca nu imi place cleios, cartoful era sapunar.

Maine pun sosul de gogosari al sarmale, am zis.

Si am facut si pachetel, cu sunca, tot de la festivalul slowfood, mortadella, branza, gogosar, ardei iute si busuioc, am extraproductie de busuioc,am si de dat.

Si de final, varza calita, nu o sa ma apuc acum sa va explic eu voua cum se face asa o banalitate, numai va spun cum imi place mie, care e reteta perfecta, aia de la Mega sunt de vina. Pusa varza la inabusit cu nitica apa si ceva ulei, boabe de piper, foaie de dafin si ardei iute.

Dupa aia amestec marar si bulion (suc de rosii, ce o fi), dau la cuptor si las sa scada bine.

Mi-au zis mai multe fete ca e nemaipomenita varza calita langa piure, nu langa mamaliga, asa ca m-am conformat celor spuse pe Culinar.

Eu incerc tot ce mi se spune, dar dupa parerea mea e o combinatie foarte nefericita, se estompeaza gusturile, adica piureul e degeaba, maxim ca sa umple matul, asa ca le-am mancat separat.

Apropos, ardeiul ala iute mic cat o scobitoare, e nenorocire, tin seminte si pentru la anul, e de zece ori mai iute ca cel iute de la ciorba care e tot iute. Ma repet? Si ce daca.

Ce mi-a venit cu varza, in afara de chef? Mi-a cazut in mana la Mega o varza cica crescuta in bazinul Oltului in mediu controlat, am zis sa vaz ce e cu ea, desi costa dublu ca aia din piata, dar am zis ca nu saracesc pentru un leu. E buna dar nu e ceva fenomenal, adica nu vad mari diferente care sa justifice cei doi lei si ceva pe kil.

Sunt curioasa cum cresc verzele din mediu necontrolat, parca le si vad fugint brambura pe strada si cazand rapuse de rotile masinilor.

Tot la mega am gasit mozzarelline de la Galbani, spre expirare, doua pungui la pret de una singura, asa ca am trantit si o capreasca, busuioc din geam, rosii de sub Retezat, ulei de la greci, mama nene ce merge infratirea asta.

Nu sunt o adepta a conservelor, in special de pateu, dar tare mult mi-a placut eticheta, asa ca o luai sa o pozez si o sa o mancam cu gogosari, ca nu moare nimeni de la un pateu pe an. Supertare, macar oamenii sunt sinceri, pateu CU ficat 😀

Apropos de cure de vulgaritate alimentara, de un KFC, pizza sau pateu, ma amuza (negativ) reclamele de pe net, facute cu diversi care iti explica cat e de buna vegeta, maghi, cnor, mai ales pentru copii, pentru ca ele contin legume. Pai da, contin, dar nu zice nimeni nimic in rest ce mai contin pe langa cele 7-8% legume.

Si mai amuzant e (tot amuzant in sens negativ) ca se promoveaza in toate imaginile, nu numai pe bloguri, ci si pe ambalaje, reclame, la TV, copilasi mancand fericiti aceasta extraordinatra combinatie de cateva legume uscate plus potentiatori de arome (MSG, guanilat disodic, inozinat disodic), zahar, arome (nu scrie nimeni de care si din ce eteri sunt facute), riboflavina (coloranti diversi nu numai asta).

Dar toti zambesc fericiti cu gura pana la urechi mvaaai ce bunatate, are legume, uite, daca le pui in apa se hidrateaza. Daca ar fi corecti ca aia cu pateul ar spune ca are SI legume, adica mai deloc.

Din partea mea pot face reclama si la cianura nu dauneaza grav sanatatii, dar eu nu as da nici cainelui sa manance asa ceva. Pana la urma daca ai nevoie de o supa de baza, cat e de greu sa arunci in oala cateva legume? A, nu e timp ca lucram mult? Daca lucram mult avem bani = avem congelator asa ca facem odata mai multa supa si congelam, la ce trebuie chimicale in dieta, nu inteleg si pace. Decat, cum ziceam, de o cura de vulgaritate si de o pofta, aia da.

Acum nu ma bag eu in viata nimanui, dar pentru ca am unde, imi spun parerea. Vorba Casandrei: rororo.

Ultima strigare

Asadar ultimele fotografii prinse aiurea, ca am stat mai mult cu prietenii si neamurile. Casa batraneasca din poza care are multi mostenitori, asa ca nu se baga nimeni la o renovare serioasa, e locuibila pe timp de vara si cam atata, mie imi place mult cum arata, daca ar fi refacuta ar fi o bijuterie, mai ales cum are ditamai gradina in spate. Satul a fost mutat mai sus dupa niste inundatii, acum multi ani, iar tipicul caselor este urmatorul: se face un beci foarte inalt, apoi vine nivelul casei, musai cu pridvor generos. Toate acoperisele sunt de tigla.

Mi-a fost rusine sa pozez bunatatile cu care ne-au asteptat gazdele, dar am furat doua poze neartistice, insa va jur ca mancarea de acolo nu se potriveste cu cea de acasa.

Am prins doar doua in imagini, supa de rosii cu legume, cartofi natur si o friptura inabusita de porc cu niste castraveciori murati exceptionali, in prima zi au fost si chiftele cu piure plus dovlecei si conopida pane si rosii si branzeturi si alte alea. Toate legumele din gradina, nu pot sa va descriu gustul cartofilor, of.

Dupa masa, relaxare totala …

Si acum sa va arat cine cu cine s-a imprietenit.

Pisu Yoda (asa i-a zis cofi) si potaia care de cate ori voiam sa fac poze pisicului Pitzu pe numele lui, isi baga nasul in obiectiv.

In ultima zi au inceput sa se inteleaga, mai ales ca pisicul era fascinat de coada Casandrei, iaca la ea (greu am reusit sa o prind in poza, ambele jivine erau ca argintul viu).

Cum drumul e destul de lung si a fost anevoios cu masina plina, am ales sa petrecem ultima seara in Brasov unde ne-am intrunit tot clanul. Pe drum, musai am oprit la Salas sa luam virsli, as fi luat si mici ca sunt mortali, dar nu ma tinea lada frigorifica pana acasa.

Inauntru nu am mai pozat, ca am pus poze de anul trecut, dar e tare curat si miroase tare bine, cum am mai spus, virsli se afuma la flacara deschisa si nu sunt ca cei de brad ci sunt din vitel cu nu stiu ce ca nu vor sa ne zica 😀

La revedere Baiesti.

Din mers, renumita biserica din Santamarie Orlea.

Pe drumul dinspre simeria spre Hateg se lucreaza, dar foarte repede, astfel incat in doua zile era deja gata un tronson baban care la venire era decopertat. Cred ca in maxim o saptamana va fi drum european pe bune.

Daca tot eram pe acolo am zis sa vedem si bizonii, din sosea se fac trei kilometri pe un drum ingust, printre pomi, apoi trebuie mers la pas pana la tarcul lor. Culmea, am vazut branduse, erau o gramada, in octombrie!!!

Bizonii (zimbri da’ ma amuza ideea de bizoni) mititei, sunt in numar de fix 6, import Polonia, ca ai nostri s-au dus de mult.

Nu sunt spectaculosi boii aia cu barba, cam mititei, dar e foarte frumos parcul de o plimbare relaxanta si linistita, daca nu nimeresti grupuri de copii, fireste. Erau mai multi care lasau masina la baza padurii si faceau drumetii pe jos. Intrarea in rezervatie e 3 lei pt studenti (adica noi :p ) si 4 lei pentru adulti.

La intoarcerea spre Brasov iarasi am injurat de toti sfintii si anafura localitatile Sebes si Fagaras. Daca stiti zona, cam aici eram inainte de intrarea in oras in coloana, am facut poza dupa mai mult timp, dar ca idee.

Dirijau intersectia niste caralii, in oras, iar coada in afara lui era pe multi kilometri, vai de capul lor.

Am ajuns obosita acasa asa ca am lasat clanul jumatatii mele sa iasa in oras si eu am cerut un gulas la pachet pe care l-am impartit frateste cu potaia.

A doua zi, inainte de plecare am iesit toti 6+1 la tzentru asa, de final. In parc am vazut cum se facea curat, meticulos, cu tot felul de scule, dar iaca pe pietonala nu vazusem ca dau cu masinute de spala pe acolo piatra cu piatra.

Noi am mancat acasa produse locale de pe la Hateg, Brasov, Gura Humorului, asa ca la o cafeluta, la Jamaica, numai socrela a luat micul dejun.

Omleta cu de toate si bruschette. Sfatul meu e sa nu luati cele din urma caci e o pita cu rosii si cascaval cu vagi urme de usturoi si putin oregano. Nu-s rele, dar nu e ce credeti voi ca ar fi.

Ultimele trei imagini sunt trei obsesii personale. Urasc Hello Kitty si intr-o vitrina cu diverse era un soi de bibelou cu trei la un loc care mai dadeau si din cap. As calca in picioare toate pisicutele astea :))

Dar kitsch-ul suprem a fost un buchet pus pe o masina (in piata Titulescu, cand sunt nunti, adica mereu in finele saptamanii, toti vin si se pozeaza artistic sub pomi, cica e un obicei, ceva pe acolo).

Si de final, lovitura sub centura, o ultima langoasa (nu, nu uitata intr-un colt pe etajera).

No gata, revenim la oile noastre de cartier linistit din fundu’ capitalei, hard roc aleluia plus rororo.

Pe langa Strei, hop si ei

Cum v-am zis, concediul a fost destul de static asa ca mai mult prin sat, la Baiesti, comuna Pui, am mai fost si cu alte ocazii.

No, dimineata pe racoare cum stateam si noi la soare, am descoperit ce facea potaia, a gasit merele culese si rontaia mar dupa mar, tacticos, pe o saltea scoasa la aerisit in pridvor.

Sura din curtea casei batranesti careia i s-au luat tigle pentru repararea acoperisului este o mica jungla pe care cresc inclusiv struguri salbaticiti.

Ne-am plimbat catre Strei numai eu si jumatatea din dotare, cainelui ii era rau (doua zile la rand s-a incapatanat sa bea apa cu detergent din canalizare) si cumnatelul avea treaba cu netul.

Unul din drumurile catre rau.

Astea, fireste, ne-au atacat, le pozai sa le pun cu warning, mama ce supa si ce friptura ne-a fugarit.

Nu stiu denumirile tuturor stancilor din jur, asa ca pun poze si o sa editez cand se trezeste specialistul.

Ca sa ajungi la rau trebuie sa treci calea ferata, mi-a placut imaginea, pac o poza.

Raul Strei era foarte scazut, a fost seceta mare anul asta, se spune ca sub albia lui ar fi ingropata comoara lui Decebal, ascunsa pentru a nu fi gasita de romani. Si ca daca esti atent poti gasi cate un ban de aur, eu nu am gasit, poate altii.

Bolovanii astia in mod normal ar fi fost acoperiti de apa.

Am urcat ca sa coboram si in alta parte a albiei, in drum mi-au placut niste buturugi uscate, pac, poza.

Drumul trece printr-o livada mare de pruni si poroambe.

In zare se vad urmele secetei, iarba aia, in mod normal trebuia sa fie verde-verde.

Poroambele sunt ca niste prune mai mici, nu stiu cum le zice in alta zona, mai erau cateva scofalcite in pom. Iese o tuica (model palinca) extraordinara din ele. O sa ii duc dorul.

Mi-a placut mult conglomeratul asta realizat de mama natura si uscat la soare de sub apele care s-au retras, e o buturuga cu mal si pietre.

Unde erau inainte valurile involburate acum cresc floricele (si nu pe campii).

Fripturi plutitoare.

Laba gastii si nu, nu e vorba nici de planta nici de riduri.

Albia e plina ochi de puiet de peste, daca voi capata informatii va voi spune cum le zice si astora in limbaj local.

De sub apa ies bolboroci continuu, nu stiu ce poate fi dar arata bine, o fi aerul dintre monedele lui Decebalus per Scorilo?

In drum spre casa cateva cadre din satul atat de drag noua.

Capitele cocotate sa nu le ia apa (anul asta, care apa). In jur multi le cladesc in pomi, in meri sau mesteceni.

Una din cele doua biserici ale satului, proaspat renovata, nu am pozat in amanunt dar pe mine ma depaseste de ce un sat mic, fara multi locuitori, care nu are educatoare suficiente, are doua biserici una langa alta. Ma rog.

Livezile sunt inca pline de meri, asa niste mere bune sunt pe dealurile alea. Si asa de multe.

Si caii din sat sunt superbi, mari, frumosi, ingrijiti, dar pana sa scot eu aparatul treceau, am reusit sa il surprind numai pe patatul asta care isi astepta stapanul la poarta.

Cateva instantanee din gradina casei batranesti, parul care este deasupra fantanii are peste 90 de ani.

Mai am numai o postare cu cateva imagini si gata, deci va urma si rororo.