La Baiesti e vreme buna

Am plecat din Brasov spre Baiesti sa stam cu neamurile sub Retezat, la o citirica. Am cateva cuvinte de bine pentru anumite localitati, apropos de calatoriile astea, Busteni, Fagaras, Sebes. Gen: anafura, inchinarea, grijania, ranitii, pasca, lumanarea din buzunaru’, precista, ma rog, si altele.

Daca plecati cumva pe traseele sus-numite asteptati-va la niste blocaje pe care le veti vedea la un moment dat si in poze. Prin Busteni se trece daca da Doamne Doamne, prin Fagaras se trece lent daca nu se face un detur pe un soi de centura bombardata iar Sebes, apai eu as elimina orasul ala de pe harta. Nu-s in stare sa rezolve o amarata de intersectie care da spre Alba Iulia si se sta cu orele in coloana, mai repede ajungi pe jos sau cu bicicleta.

Sa ma scuze localnicii dar cred ca si ei sunt de parerea mea, la ce omor e in localitatile cu pricina cred ca mult praf e de sters din case, eu as vota un primar care promite o centura a orasului, in special sebes, mama nene cata carne a inghitit primaria din localitatea aia de la mine, doamne. O sa revin cu poze si din blocaj, mai incolo.

Asadar intre Brasov si Baiesti am ales sa mancam pe undeva dupa centura Sibiului (buna treaba au facut cu ea, nu mai treci prin oras, ei s-au aerisit, noi am economisit timp si nervi, bravo). La un popas cu nume haios si parcare uriasa de tiruri, „La trei frati Vladut”.

Pozele sunt rosiatice ca asa era copertina. Niste preturi, nu imi venea sa cred. Cam 3 lei o ciorba, mancaruri de la 4 la 9 lei, ma rog, daca nu voiai muschi de vita. Tot ce am luat a fost bun, mai putin varza mea calita, ca am ramas cu un fix cu varza calita dupa cea de la Brasov.

S-au luat supe de fasole si burta, ciolan cu varza (eu am crezut ca e varza cu bucati de ciolan, canci, ditamai ciolanul, au mancat si cainii din parcare din el), fasole cu costita (bestiala fasolea), pui la gratar, fireste. La ciorbe ardeii si smantana, nemaipomenite. Preturile la alcool de alimentara. Misto de mancat in drum, daca nu ai fitze de Marriot.

No bun, luaram drumul catre acasa, rupt in doua, se lucreaza, dar culmea, pana am revenit era terminat pe un tronson destul de mare, brava lor.

Comitetul de intampinare care nu isi gaseste stapan (talie mica, puiuti inca de lapte).

Daca va uitati cu atentie in spate, angoasa Casandrei, pisicul ala mic de o palma o stuchea de nu se vedea (in ultima zi au devenit prieteni, pana atunci pisicul a fost pe post de arma de aparare).

Ne-au asteptat, bineinteles, ca niste gazde perfecte, cu haleala, mi-a fost jena sa pozez altceva decat rosiile din gradina, dar va pot povesti de o supa de rosii cu galusti nemaipomenita, chiftelute cu piure si castraveti murati si placinta cu mere. In zona e plin de meri.

Am fost apoi in Zavoi, am mai ajutat la casa, la una alta, care cum ne-am priceput, mai spre deloc, eu mai dadeam si ture la masina, dobitoaca ed Casi a baut apa cu detergent de la canalizare si a borat apoi a zacut.

Aici il avem pe Lache, paznicul casei.

In spate e un munte care se cheama habar nu am cum dar voi edita sau voi pune un comentariu cand aflu, nu-s din cartier, nu ma bag, ca retin vag denumirile crestelor.

In fata e Retezatul dar am uitat sa il pozez.

Prin miezul proprietatii trece raul Alb, de cand au terminat soseaua e in sfarsit limpede ca lacrima, se varsa in Strei si urca pe el pastravi (de pastravi, nu de crescatorie).

Cat s-a ars iarba cosita si ne-am mai plimbat, am mai tras cateva poze, am mai dat o matura, una, alta …

… s-a mers la Salas dupa mici si virsli si apai am pus-o de gratare, campionat de table (nu am castigat), tuica (a se citi palinca de 4 ani, da?) si multa voie buna asa ca ne culcaram in zori de zi. Unii, ca cei cu copii si caini au plecat mai devreme acasa, nu de alta dar eram cu masina 😀

Asa ca mai mult de asta nu am prins in poze, virsli am luat si acasa, dar asta in episodul urmator.

rororo

Brasov, sa traiesti

Cum v-am spus, ne-am invartit pe langa cetate si nu am mari poze de pus, imi pare rau ca nu am mai ajuns la Faberge (bugetul) dar am fost pe ici pe colo asa ca e tot un fel de articol in genul celor cu Brasovul culinar.

Au venit cumnatii de la Gura Humorului cu niste rosii de gradina bestiale si o bere din care nu mai bausem pana atunci.

Din motive clare: potaie, chelneri amabili, preturi decente si cladirea „mea” iar am parcat la Jamaica. De data asta nu a fost mancarea nemaipomenita, se pare ca luasem ce era mai bun cu o zi in urma.

Ciupercile la cuptor au fost bune, ficateii cica lyonezi, buni dar nu aveau nici o legatura cu reteta de baza iar pulpele la ceaun, nici macar curatate de fulgi, sper macar ca le-au spalat. Deci decent.

Din nou o tura prin Piata Sfatului, Casi e fascinata de fantana aia, apai si mie imi place piata luminoasa, cu biserici frumoase si puhoi de lume.

Am fost apoi sa mancam o inghetata, ca ne-a mancat in popou sa mergem la cofetaria aia cu bomboane belgiene si inghetate din cele mai diverse despre care v-am mai povestit. Mare atentie, ca eu nu am avut si ma miram ca nu ies la socoteala cu banii, e 30 de lei o inghetata langa biserica neagra, la pahar de plastic, la farfurie cica e mai scump. Ce e drept e cea mai buna inghetata din Romania, dupa parerea mea, dar nu face banii aia, ca mancam o saptamana la Hateg de ei. Dar fara o tzeapa nu se face primavara.

Pe strada (din pacate pana cand am scos aparatul au trecut) doi friesieni superbi la o trasura. I-as fi luat acasa.

Un cutz dragutz.

Si, cum va ziceam, am dat o tura in jurul cetatii, deja am pus o droaie de poze asa ca am numai putine, ca eram cu jivina agatata de incheietura, zi frumoasa, plimbarea placuta, apoi leneveala, fantana e in drum spre casa.

Si, cum a fost ziua tepelor, am fost si la Bistro dell arte (am mai fost odata si tot teapa de figuri mi s-a parut). E cu pian, cu mari promisiuni in meniu, preturi asa si asa, statui hidoase la vanzare, fotografii artistice (bai dar chiar nu v-ati plictisit toti sa fiti artisti fotografi? eu da, de voi). Ma rog. Potolul decent dar departe de adevar, pastele banale, o salata cu rucola neinspirata si o supa-crema de am uitat ce (daca am uitat e clar ca nu a fost memorabila).

Carnatii albi au fost buni, asta nu e meritul lor, nu am inteles de ce in cartofii de alaturi au mai pus si kaizer, pastele alea cu branzeturi bune, pentru ca mie imi place genul, puteau fi cu orice, apai bomba serii au fost chelnerii. S-au comandat bruschette care au venit cu greu la final (si cu greu le-as numi bruschette). Chelnerul pe felia lui, nu avea nici o treaba cu comanda si cu cerintele, neimportant, nu e foarte rea carciuma, dar e de evitat pe langa cate sunt bune in Brasov.

Catzaua o lasaram acasa la proba de foc: caine intre pantofi. Am ajuns cu inima cat un purice, ma temeam ca o sa am de cumparat pantofi multi. Nu a fost cazul, s-a comportat exemplar.

Per total a fost o zi reusita, prieteni, neamuri, soare, frumos, Brasovul oricum nu poate fi decat frumos, ce semnalez la categoria tzepe e asa, ca la poze, tot cu titlu informativ.

rororo