La final de slowfood, fastfood

Glumesc, nu foarte fast. In Brasov, cum ii spuneam cafelutei, o luna daca stai nu termini sa gusti numai bunatatile de pe pietonala, de la tarabe si carciumi, de carciumi nu mai spun. Pentru restul orasului si imprejurimi iti ia o viata. Sigur ca sunt si tepe, dar alea au fost in alta zi si am uitat cum se chema carciuma dar va spun eu, ca am mai fost acolo si o gasesc la alte amintiri brasovene.

Asadar, cum ziceam langa cladirea „mea” am descoperit un restaurant dragut. Jamaica pe numele lui.

Si langa, ei bine, da …

Acum poza a fost greu de facut cu lesa in mana si diversi oameni care furau din langoasa vietii (am mai facut una la finalul plimbarii).

Dovada (asta era portia a doua cu branza si smantana):

Asa, dupa ce mancaram in grup doua langosi ne asezaram cu mic si foarte mic la terasa la Jamaica unde am nimerit o chelnerita foarte amabila, e una dragura foc si una aiurita, dar amabili sunt toti.

Dupa ce am schimbat amabilitati am intrebat ce recomanda si, aici o sa detaliez si va recomand si eu: salata calda de pui, in stil asiatic, excelenta, fish & chips, nu seamana cu originalul, in primul rand e din salau fishu’ si chipsu’ e din cartof-cartof. Calamarii pane, foarte gustosi, cu sos de usturoi si o pulpa de pui la gratar pentru strigatele de lupta ale Casandrei care la toate terasele are parte de cate ceva, fie pui (oricum ii furam toti din el) fie supa.

Trezii din somn jivina ca dormea si stranuta cu un fulg in nas. Asa am reusit sa ii prind si eu o poza de aproape ca era cu somnu’ in bot, caine de crajma se face.

Ce mai au remarcabil la Jamaica, Mojito si Vinars de jidvei pe care il aduc in pahar incalzit. Asa da!

Cum va spuneam de aici se vede si alta latura din casa „mea”. E ceva in patrimoniu si nerenovata, dar e superba.

Dupa care am facut marea descoperire, cofetaria Deliciile Kronstadt.
Era ziua unei prietene si nu aveam alta idee decat sa ii iau ceva dulce si am dat peste asta, inainte sa ajung la aia cu dulciuri belgiene. Si bine am facut. Din pacate nu am putut poza vitrina, cica nu e voie, dat totul e facut mai bun decat va puteti imagina, nu folosesc margarina, numai unt, numai produse naturale, dar nah, obrazul subtire (reiterez) …

Am pozat de afara, e pe strada perpendiculara pe pietonala in prelungirea celei cu Jamaica.

Am facut un platou asortat pentru sarbatorita (LMA TSEP!) si am luat si pentru noi islere si ceva cu crema de vanilie si krantz. Bestiale, adica pana si mie mi-au placut. Dar foarte scumpe, platoul din poza plus cateva islere si din celelalte pentru noi, cam 90 de lei.

Fara comentarii 😀

Seara am iesit la Sergiana, cu prietenii, nu ma omor dupa carciuma asta, dar pentru jumarile din partea casei cu ceapa rosie, as merge oricand.

Nu e cine stie ce, culmea, tocmai partea de carmangerie, carnatii si carnea sunt facute cam in dorul lelii. Insa ce mi-a placut mult, tocana de vita cu scufie de aluat, varza calita de sub carnati si, fireste, vinarsul de Jidvei.

Am luat si la pachet asa ca potaia a beneficiat de mamaliga si ceva carne.

Finalul periplului de azi o sa fie trist. Vineri, cand am ajuns, la mansarda unde stateam noi la cumnati in vizita, am vazut o pisicuta tare frumoasa, nu e pozata de aproape, poate in poza doi se vede mai bine.

Vecina era plecata, o hranea cumnata si i-am zis sa aiba grija ca daca pica de acolo moare. Fix la o saptamana, adica vinerea asta, am revenit la Brasov si, culmea, pisicuta murise exact inainte sa ajungem noi, dar nu pentru ca a cazut de la etaj ci pentru ca a fugit in strada (o plimba in lesa) si a calcat-o masina 😦

Nu comentez aspecte ale acestei chestiuni, stapana a fost devastata, dar mai am poze cu pisicuta, culmea ghinionului.

rororo

Slowfood Brasov, a doua parte

Asadar sa dam o tura prin Piata Sfatului, pe la tarabe.

Dulcegarii (erau multe feluri, nu numai romanesti, prietenii nostri au luat de la alta taraba, cica bune, eu nu ma omor).

Diverse, de aici am si luat o zacusca de fasole si dulceata de capsuni, excelente dar … zacusca continea benzoat de sodiu, eu, personal, nu pun, pai asa slow merci. Dar bune la gust, cam 10 lei borcanul.

Normal, dat fiind zona, multe branzeturi, mie mi se parura scumpe.

Dar branzei framantate nu ii rezistai.

Mie astia nu mi se parura deloc naturali, dar mai stii? Nu m-am uitat la eticheta.

Braga era naturala, a fost atat de nasoala ca nu am putut bea si in doua zile avea aspect de muci, s-a stricat.

Branzeturi olandeze.

Vesnicii covrigi, dar nu asta e important, mi-a placut numele firmei.

Si prietenii cei mai apropiati ai romanului, de fapt Romania doi sau doi si jumatate, ca in Italia si Spania prea putini localnici fata de ai nostri ca brazii.

Nu am rezistat unei frumoase bucati de Pecorino, scump dar obrazul subtire … A stat in sacosa langa niste telemea si branza framantata, nu stiu daca s-or fi certat si pe ce limba.

Erau si standuri cu produse bune.

Am ales aceasta alternativa nedemna de vremi civilizate, vorba poetului, adica am luat coasta afumata care avea si o bucata de carne atasata, continutul era de: carne de porc si sare, produs afumat. Deci slowfood. Dar, dupa parerile specialistilor, care mai de care mai grasi sau mai slabi, nesanatos, aia e. Mi-a placut mult cum arata, cum mirosea, plus unguroaica ce ne-a servit.

Cine spunea ca nu se mai face branza cu chimen? Acum nu o fi ca aia din Buzau sau Galati, dar este.

La mare cautare sunt branzeturile cu diverse adaosuri, verdeturi, ardei, condimente.

Si prada, exceptand braga aia oribila si benzoatul din zacusca, toate foarte bune. Si scumpe, dar o viata are omul si cu si fara bani in buzunar.

Dupa plimbarea printre rafturi am luat o pauza de carciumareala asa ca o mai lungesc si in alt post ca se aglomereaza si am observat ca majoritatea oamenilor citesc din ce in ce mai putin, cum sunt trei randuri, cum abandoneaza, desi cartile se vand, eu cred ca sunt pe post de bibelou. hard roc aleluia si rororo

Slowfood – Brasov 23 septembrie 2011 – partea intai

Tineti cont de considerentele personale anuntate, ca sa nu ma repet.

Impart postarea in doua pentru ca mi-au iesit cam multe poze, desi nu au fost asa multe tarabe. Cum va spuneam, ne-am invartit mai mult in jurul cozii, ca am avut chef de leneveala si carciumareala, nu de urcat pe muntii nostri (aur poarta).

Oricum mie imi place la nebunie centrul Brasovului, nu m-as plictisi niciodata si, daca in anii trecuti stateam langa biserica neagra, acum am stat la cumnatei vis-a-vis de ARO. Unde cladirile sunt atat de faine ca nu te plictisesti nici la sprintul de dimineata cu potaia pe langa parc, v-am zis ca in parc nu e voie, da?

Pe strada, tot in fata hotelului, targ de antichitati, care mai de care, plus diverse blanuri de oi si papuci, scuturi, ba chiar si trasuri de vanzare, vechi.

Centrul este foarte curat, am urmarit dimineata actiunea celor de la curatenie, indeparteaza frunze, tund iarba, aranjeaza flori, din pacate pe ici pe colo si cate un kitsch, dar na.

Ce e drept era in fata cladirii care adapostea simpozionul, am vazut cateva exponate, sincer, nu mi-au placut de nici o culoare compozitiile, dar nu oi fi eu spirit de artist sa apreciez.

Desteapta reclama la Carlsberg, chiar daca nu sunt un fan al berii, probabil ca este si in alte orase cu aflux mare de turisti.

Cum va spuneam, sambata, jumatate de Bucuresti (si nu numai) e in localitate, asadar targul a beneficiat din plin de tot felul de manifestari, clovni, sunt si bicle cu tractiune umana cu care te poti plimba pe pietonala (desi, ciudat, cica nu e voie cu biclele). Ma gandeam la asta cu tractiune umana, am facut ce am facut si tot la ierbivorism si sclavagism am ajuns.

M-a amuzat teribil popu asta care se juca la mobil.

Dupa cum brasovenii s-au prins, am stat la Irish Pub la terasa pentru ca ed acolo se vede cladirea „mea” (ulterior am schimbat terasa casa stau chiar sub cladirea „mea” (adica favorita mea dintre cele de pe pietonala).

La Irish s-a schimbat sigur bucatarul, excelenta mancarea fata de alte dati. Au si un magazin de bauturi misto (si scump) in interior.

Mie cel mai mult, in afara de carnatii cu piure si sos si „pieile” de cartofi, mi-a placut placinta cu carne de vita si Guiness. Excelenta.

Garnitura nasoala, dar catzaua nu a protestat si a mancat toate legumele.

Apoi am luat-o inspre targ, mult mai mic decat altele pe care le-am vazut in Piata Sfatului.

Va urma, hard roc aleluia si rororo.

Concediu prin tara

WARNING: majoritatea pozelor sunt facute din mana, au caracter informativ; am poze fetisiste cu cainele cam prin toate locatiile, rog sensibilii sa se reorienteze catre alte site-uri; exista posibilitatea sa am considerente jignitoare asupra anumitor localitati; pozele sunt in ordine cronologica; a fost un concediu destul de static, nu e nimic spectaculos.

Acestea fiind zise, am pornit cu mic cu mare si masina din dotare catre Brasov unde urma sa aiba loc o cantare. Masina plina ochi. Am luat o scurta pauza la Hanul Calatorului unde am mancat foarte bine la preturi decente.

Dintre toate am remarcat in mod deosebit carnaciorii picanti de la gustarea calda, exceptionali.

Printre mese, animalul de companie se invartea tacticos, cand a dat ochii cu potaia s-au speriat reciproc fugind care incotro.

Am ajuns la locul faptei si baietii s-au pus pe probe, ma rog, ce fac ei pe acolo, eu am cautat o terasa cand, surpriza, cei de la Rockstadt aveau o terasa perfect inchisa in spate unde am putut lasa jivina libera tot timpul. Au fost tare draguri si in plus mai aveau si coniecel de Jidvei.

Incep cu considerentele personale. Despre motociclisti am mai multe pareri, am intalnit si civilizati si ne. La terasa s-a strans o gasca mare din acest cult al rotilor cu numar par. Nimic deosebit, doar ca potaia se tot ducea la ei, na, lume noua. Majoritatea s-au jucat cu ea, ma rog, neimportant, insa, ca peste tot, a fost si un imbecil care nu stiu ce i-a facut (am auzit numai un hahait cretinoid: uite bah cum fuge cu coada intre picioare), moment in care am vrut sa iau atitudine. Insa Casi a fost atat ed speriata, nu am vazut-o in viata mea, terifiata de-a dreptul, greu am putut sa o iau de acolo.

Cum gardul era langa masina mea am auzit ca au luat atitudine cei de la masa imbecilului, care l-au pus la zid asa ca nu am mai revenit. Si de altfel nici nu ar fi fost frumos sa isc scandal inainte de concert caci in trupa sunt cativa care abia asteapta sa stea careva in calea pumnului. Catzaua s-a calmat cu oftaturi abia mai pe seara cand ne-am comandat cate o pizza, ca am plecat noi, fetele.

Ii urez donatorului de organe pe care nu il cunosc sa se opreasca cu gratie in primul stalp.

Asadar am luat cainele avariat, am comandat pizza si am mers la cumnatii mei care stau undeva vis-a-vis de parcul Titulescu, intr-o mansarda a unei case superbe pe care nu o voi pune aici din considerente personale, dar pun peisajele care se vad pe geamul de la buda si de la dormitor caci pe ferestrele de la living nu ma cocotai.

Si de incheiere, o frumusete care a stat ancorata acolo in toate zilele noastre de fataiala prin centrul Brasovului.