Chiftele cu fasole verde

Am avut o cantitate mai mare de carne pregatita pentru chiftele si, la prima tura am facut chiftele marinate cu gogosari si sos de mustar.

Care ne-au placut foarte mult asa ca am mai incercat o combinatie, la fel de simpla si a iesit ceea ce eu numesc: gust de mancare la cazan, de popota, de impinge tava, de birt.

E foarte simpla, pentru ca nu puteam sta mult in picioare si v-o propun pentru ca iar s-a topit mancarea din cratita destul de fulgerator, deci nu mi-a placut numai mie.

In general amestecul de chiftele il face fiecare cum stie, eu pun de obicei: ceapa, carne tocata, oua, usturoi, putin pesmet, apoi dupa caz alte legume, marar, patrunjel, condimente.

Pe dumnealor le-am bagat la cuptor.

In afara de susnumitele dodoloate am mai folosit: fasole verde, pasta de tomate, ceapa, ardei iute.

Asadar fasolea fierbe, chiftelele se coc. Cand s-au copt (lasa nitica zeama si rumeneala pe vas) se pun peste fasole. O ceapa se inabusa in ce a ramas in vasul de cuptor, cu putina apa in care a fiert fasolea (eu am pus si ardeiul iute).

Se adauga pasta de tomate si sosul peste fasole si chiftele.

Asta e tot, insa e o conditie, totul se lasa sa se faca la foc mic-mic o vreme mai indelungata, pentru ca fasolea (cel putin a mea) si chiftelele nu se rasfierb si haleala iese de mori. De poze nu va plangeti ca v-am zis ca imi era rau, fliosc in farfurie.

Mai am o portie de amestec, sa vedem cu ce legume ne intoarcem din concediu.

rororo

Cea mai buna omleta, cea mai buna supa si cel mai bun pilaf

Mai stiti ca vorbeam noi mai de mult cu Costachel despre omleta perfecta. Dupa sau inainte concluzionam cate ceva pe baza oualor lui Gordon Ramsay.

Ei bine nici una din discutii si concluzii nu intrunesc perfectiunea acestor oua, nu stiu cum sa le zic, omleta, papara, scrambled nu prea e pe romaneste, deci niste oua.

Se procedeaza asa: musai un trezit in forta de dimineata urmat de o tura pe afara, ca e musai. Venit, descarcerat bucataria, spalat tot ca azi trebuie sa facem mancare si sa negociem legat de balconul care cade pe noi.

Dupa care evenimentele iau amploare si se ajunge la capitolul alergat in diverse locuri, adus plase pline acasa, spalat, cazut, impiedicat, delegat cine sa dea jos faianta, iar carat galesti de apa, diverse nimicuri.

Ca sa strangem dupa aceste diverse nimicuri am chemat ajutoare asa ca nu insist.

Asa ca pana vine ora micului dejun deja vlaga si deshidratarea pune stapanire pe noi, deci asteptam sa se intample asta si, contrar opiniei domnilor, exista o posibilitate ca atunci cand se deschide frigiderul sa fluiere uraganul.

Inca o conditie e sa aveti musai nevoie de chiuveta asa ca nu vreti sa murdariti vase.

Alo, domnul Gordon, notati: se pune un cub de unt intr-o teflonata mai subtire ca totul sa se faca repede, se sparg doua oua si se arunca acolo, direct, un rest de branza telemea mai nesarata si moale, sfaramata cu nesat in pumni, totul la gramada.

Se amesteca totul repejor pe foc iute et voila, nu mai e cu sus chilotii, jos chilotii ca in reteta aia cu ouale perfecte. Ati notat? Da? Si in toata ingineria asta spalam numai o craticioara, o spatula si castronelul (cand am multe chestii de facut le folosesc pe astea din inox subtire, se spala repede si rezista la multe).

E, daca s-a notat, pana la supa perfecta ne-am distrat pozand pasarile din dotare care, in continuare duc lupte aeriene.

Sa vorbim acum despre supa perfecta. Care incepe, la baza, cu o … supa. Dar din ce, ei bine, mai stiti oasele de piept de curcan? Sunt geniale mai ales in combinatie cu pulpe de pui de la Ave, ala osenesc, da si cu putina grasime de gaina de tara.

Bonus, ceapa, morcov, telina, ardei gras ca la orice supa. Nu am pus nimic condimentat ca a fost concentrata si am impartit-o in doua.

Cu galustile am mereu emotii, mai ales ca le fac la ochi, de data asta au fost foarte pufoase. In supa asta am mai pus si o „fatza” din morcov ras odata cu degetul si ardei kapia si iute.

Ciudat e ca galustile fierte in supa au fost diferite ca aspect decat cele fierte in apa. S-au mai sfaramat unele dar au iesit pufoase, am avut noroc.

Iaca diferentele: cele fierte in apa:

Cele fierte in supa:

Ca textura par diferite dar nu, nu sunt. A iesit o supa „ca la mamaie” ca sa zic asa. Daca va prind ca va dati la pungile mele cu oase de curcan va bat.

Cat am mai trebaluit prin casa si ne-am distrat cu animalele, ne-am prostit cu poze si asta chiar mi-a placut, lil cofi ii tot tine coarne.

Si acum sa trecem la cel mai bun pilaf. In supa aia de mai sus, dar fara nici un condiment am pus orez. Sigur ca da, il fac mai moale, personajul caruia ii e adresat tocmai a ramas fara canini.

Insa tehnica e de retinut daca respectati cantitati normale, o parte orez la trei de supa. Adica in momentul in care suiera kukta stingeti focul.

Nu pot sa va mint, asa misto a fost supa de baza ca am furat o portie peste care am mai pus sare si piper. Si mi-am luat comentarii: cainele mananca mai bine ca noi 😀

(e drept ca suplimentul de la pranz a fost branza de vaci, ton in ulei de masline si miere, dar daca nu are canini, ce sa ii dau, oase?)

Portia furata de mine, dar nu stiu de ce cred ca va mai urma o serie de atacuri la vasul bodyguardului:

Povesti aveam mai multe de scris, dar deja am obosit asa ca va las cu cele mai bune, delicioase si mniam mniam chestii, apropos, chiar nu v-ati saturat sa cititi pe diverse site-uri culinare ca o chestie sau alta sunt cele mai bune, sunt delicioase, sunt …

Adica ar avea logica sa puna careva o reteta naspa? Logic, ca practic … De aia am pus si eu titlul asta, poate va plictisiti odata de limbajul de lemn, cei care il folositi.

rororo

Gogosari in sos de rosii cu mustar

Am refacut reteta de gogosari in sos, fireste, cu aventuri si, sub nici o forma nu pot da cantitati exacte, pentru ca am facut-o lata.

Ma rog, iaca doi dintre cei cinci care au ajuns in finala. Reteta fiind aproximativ cea de la link-ul de mai sus, acolo scrie si una din sursele de inspiratie.

Incerc sa aproximez, la un kilogram de gogosari taiati sferturi (nu trebuie sa scriu la toate cu spalat, curatat, blabla, nu?) pentru sos am folosit o cana de otet, doua de apa, doua linguri de mustar, doua de miere, sare, ardei iute, o cutie de rosii (Cirio) piper boabe si dafin, asta dupa gust, ca fiecare doreste altceva.

Am pus la fiert pentru sos totul, mai putin rosiile.

Si de aici, potopul, sau ce e in spatele usilor inchise, am uitat data trecuta ca s-a facut spuma si yada yada. Fumai o tutuna, jap, jap.

Acum intru la capitolul sfaturi si tehnici. Cum, daca se intampla o deversare bazata pe propria prostie, e mai bine sa o curatati repede ca sa nu se lipeasca de aragaz, indiferent ca aveti din asta ieftin, ca al meu, sau din ala scump, marca xyz ca al altora, nu uitati:

– gratarul pe care a stat oala care a dat pe langa, arde;
– partea aflata pe ochiul aragazului, arde;
– nu curatati cu materiale care nu suporta temperaturi inalte: servetele sau maini;
– asteptati sa se raceasca;
– nu sunati la salvare sau, daca sunati, nu dati varsta reala, ca pana in 20 de ani se misca lent.

Bun, procedez la sos ca la cel de la primul link, pun rosiile si mixez. Jumatatea buna a aragazului statea fierbinte si curata. Asa ca ma reorientez, pun pe jumatatea cealalta. Si …

Asa ca voi continua cu sfaturile, nu faceti ca mine, luati o ulcica mai mare, cat mai mare, nu va zgarciti la ulcele.

Daca ati priceput ceva din reteta, v-o recomand, cu sfaturile de rigoare, eu nu am respectat-o pe cea originala, am pus gogosarii cruzi in borcane, sosul peste si apoi am sterilizat in oala batraneasca. Acum sunt la racit, am gustat sosul, precis iese ceva bun, daca nu, aia e.

Am lasat la racit in apa fierbinte cu niste prosoape deasupra. Inainte, am facut o poza, neartistica, asa cum fac de obicei, nu stiu de ce, am sentimentul ca aceste conserve vor iesi mortale. A, fata de reteta originala, am uitat complet sa pun ulei, ca si la vinete in bulion. Nu-i nimic, se poate adauga ulterior.

Am fost iarasi si la La Barca, numai ca am uitat aparatul acasa, asa ca pana va voi arata ce am mancat, nu am decat o poza cu pizza luata acasa, nici cea mai buna, nici cea mai proasta din lume, merita alte alea luate la ei, ca au destule, oricum, eu spun nu la pizza si ce e cu carne de vita si da snitelelor si micilor cu mustar.

Casi mananca acolo cu mult chef ciorba (care in asentimentul tuturor localurilor din muntenia e de fapt supa, asa ca e o zeama de legume de cazan cu adaosuri diverse).

A inceput sa imi placa acea carciuma, bere mereu rece, chelneri mereu amabili, nu e de sapte mii de stele Michelin dar are o gramada de chestii misto pe meniu. Nu ii fac reclama, nu am de ce.

rororo

Aperitive de ultim moment

Vine o zi in viata fiecarui om cand se umple de nervi din cvasimotive, mai ales cand nu mai intelege nimic. Fiind ziua jumatarii bune am rezervat la un bar, am pregatit un meniu, facut lista, trebuiau numai ciuguleli la scobitoare, ca sa nu ne caram cu balamuc, sa hap, hap si gata. Si toata ziua o suceala, ba ala vine, ba ala nu vine, ba laie, ba balaie, ca pana azi dimineata nu am inteles nimic, nici numarul de invitati, nici daca nu cumva mergem la mare si anulam tot, ce mai, a trebuit sa fac ceva repede pe ultima suta de metri.

Din dorinta de aface pe placul tuturor, doamnelor si domnisorilor, am trisat. Am cumparat pui shanghai gata facut de la Biila, ceea ce nu va sfatuiesc sa faceti, a trebuit sa iau bucata cu bucata la mana sa vad care e uscat ca iasca si care nu. Si am cumparat bulete de cascaval congelate. Astea foarte bune, nu am apucat sa citesc eticheta dar la gust sunt bune.

Musafirii nu sunt toti dornici de nou sau exotic si unii tin regim, asa ca am mers pe pui, ceea ce rar fac. Asa ca am luat pulpe dezosate, le-am taiat imbucaturi, sarat si presarat cu un amestec de condimente care se cheama „masala mix” si care are ingrediente pe care nu le cunosc in totalitate.

Ce contine, apare in lista de condimente, poza a opta.

Nu stiu cu ce pompa umfla astia puiidar a stropit carnita aia saraca din toti rarunchii de a fugit si cateaua de spaima bubuielilor, asa ca nu am ratat sa pozez scena bataliei.

Dupa ce am descarcerat, spalat, sters, am pus gramada ce aveam de pus pe farfurii (de plastic, e bar fara mancare, asta e). M-am uitat eu la ele, ele la mine, am avut asa: bulete de cascaval, pui cu masala, cascaval cu struguri (tzatza vacii, exceptionali, vi-i arat la final), pui shanghai (alesi bucata cu bucata), masline, rosii, gogosari.

Mi-am facut o farfurie de model ca eram deja bulversata si in criza de timp, cam asa.

Le-am insirat, iar m-am uitat eu la ele, ele la mine, mi se parura cam saracacioase.

Am plusat, am fugit la Eugen si am mai luat si niste sunca (cica de Praga), aveam crema de branza, am mai inghesuit si putin verde si suncile pe acolo. E, acum nu mai e estetic dar macar se satura vreunul din baieti.

Am terminat cu o ora inainte de plecare, cu tot trisatul (cine nu a gresit sa dea cu piatra) a durat ceva, dar toate sunt la locurile lor, prajituri am comandat sa fie proaspete, mini-eclere si mini-tarte cu fructe, ca din alea mananca toti si acum asteptam plecarea, sper sa nu pic pe la 10 de somn.

Acum despre cumparaturi, tzatza vacii, daca vedeti, luati, sunt cei mai buni struguri din lume (sunt in plasa de la piata, nespalati, ete fliosc, nu fac poze artistice).

Mi s-au agatat de mana niste chestii interesante, iaurtul asta cu miere si nuci, foarte bun, foarte scump, dar era cu 50% reducere.

Mierea cu nuci sunt separat, in capac.

Si am luat crema de branza cu verdeturi, din reclama de la TV sa vad si eu cum e. Nu e. Adica are un gust cel putin ciudat fata de altele. Si pe urma nu inteleg ce e aia aroma naturala de ceapa, scoasa din ce? Si cum adica contine verdeata, de care? Nu mai iau.

Apropos, cand am multa treaba ca sa nu inceapa curca sa faca tambalau, o las sa se uite ca tzatza la gard si chiar asta face 😀

Mai ales daca ii si miroase a mancare se linge pana in pleoape plus ca imi sta in picioare, dar oricum, la cumparaturi a fost cu noi.

Asa ca La Multi Ani jumatatii mele bune si rororo.