Cea mai buna omleta, cea mai buna supa si cel mai bun pilaf

Mai stiti ca vorbeam noi mai de mult cu Costachel despre omleta perfecta. Dupa sau inainte concluzionam cate ceva pe baza oualor lui Gordon Ramsay.

Ei bine nici una din discutii si concluzii nu intrunesc perfectiunea acestor oua, nu stiu cum sa le zic, omleta, papara, scrambled nu prea e pe romaneste, deci niste oua.

Se procedeaza asa: musai un trezit in forta de dimineata urmat de o tura pe afara, ca e musai. Venit, descarcerat bucataria, spalat tot ca azi trebuie sa facem mancare si sa negociem legat de balconul care cade pe noi.

Dupa care evenimentele iau amploare si se ajunge la capitolul alergat in diverse locuri, adus plase pline acasa, spalat, cazut, impiedicat, delegat cine sa dea jos faianta, iar carat galesti de apa, diverse nimicuri.

Ca sa strangem dupa aceste diverse nimicuri am chemat ajutoare asa ca nu insist.

Asa ca pana vine ora micului dejun deja vlaga si deshidratarea pune stapanire pe noi, deci asteptam sa se intample asta si, contrar opiniei domnilor, exista o posibilitate ca atunci cand se deschide frigiderul sa fluiere uraganul.

Inca o conditie e sa aveti musai nevoie de chiuveta asa ca nu vreti sa murdariti vase.

Alo, domnul Gordon, notati: se pune un cub de unt intr-o teflonata mai subtire ca totul sa se faca repede, se sparg doua oua si se arunca acolo, direct, un rest de branza telemea mai nesarata si moale, sfaramata cu nesat in pumni, totul la gramada.

Se amesteca totul repejor pe foc iute et voila, nu mai e cu sus chilotii, jos chilotii ca in reteta aia cu ouale perfecte. Ati notat? Da? Si in toata ingineria asta spalam numai o craticioara, o spatula si castronelul (cand am multe chestii de facut le folosesc pe astea din inox subtire, se spala repede si rezista la multe).

E, daca s-a notat, pana la supa perfecta ne-am distrat pozand pasarile din dotare care, in continuare duc lupte aeriene.

Sa vorbim acum despre supa perfecta. Care incepe, la baza, cu o … supa. Dar din ce, ei bine, mai stiti oasele de piept de curcan? Sunt geniale mai ales in combinatie cu pulpe de pui de la Ave, ala osenesc, da si cu putina grasime de gaina de tara.

Bonus, ceapa, morcov, telina, ardei gras ca la orice supa. Nu am pus nimic condimentat ca a fost concentrata si am impartit-o in doua.

Cu galustile am mereu emotii, mai ales ca le fac la ochi, de data asta au fost foarte pufoase. In supa asta am mai pus si o „fatza” din morcov ras odata cu degetul si ardei kapia si iute.

Ciudat e ca galustile fierte in supa au fost diferite ca aspect decat cele fierte in apa. S-au mai sfaramat unele dar au iesit pufoase, am avut noroc.

Iaca diferentele: cele fierte in apa:

Cele fierte in supa:

Ca textura par diferite dar nu, nu sunt. A iesit o supa „ca la mamaie” ca sa zic asa. Daca va prind ca va dati la pungile mele cu oase de curcan va bat.

Cat am mai trebaluit prin casa si ne-am distrat cu animalele, ne-am prostit cu poze si asta chiar mi-a placut, lil cofi ii tot tine coarne.

Si acum sa trecem la cel mai bun pilaf. In supa aia de mai sus, dar fara nici un condiment am pus orez. Sigur ca da, il fac mai moale, personajul caruia ii e adresat tocmai a ramas fara canini.

Insa tehnica e de retinut daca respectati cantitati normale, o parte orez la trei de supa. Adica in momentul in care suiera kukta stingeti focul.

Nu pot sa va mint, asa misto a fost supa de baza ca am furat o portie peste care am mai pus sare si piper. Si mi-am luat comentarii: cainele mananca mai bine ca noi 😀

(e drept ca suplimentul de la pranz a fost branza de vaci, ton in ulei de masline si miere, dar daca nu are canini, ce sa ii dau, oase?)

Portia furata de mine, dar nu stiu de ce cred ca va mai urma o serie de atacuri la vasul bodyguardului:

Povesti aveam mai multe de scris, dar deja am obosit asa ca va las cu cele mai bune, delicioase si mniam mniam chestii, apropos, chiar nu v-ati saturat sa cititi pe diverse site-uri culinare ca o chestie sau alta sunt cele mai bune, sunt delicioase, sunt …

Adica ar avea logica sa puna careva o reteta naspa? Logic, ca practic … De aia am pus si eu titlul asta, poate va plictisiti odata de limbajul de lemn, cei care il folositi.

rororo