Gogosari in sos de rosii cu mustar

Am refacut reteta de gogosari in sos, fireste, cu aventuri si, sub nici o forma nu pot da cantitati exacte, pentru ca am facut-o lata.

Ma rog, iaca doi dintre cei cinci care au ajuns in finala. Reteta fiind aproximativ cea de la link-ul de mai sus, acolo scrie si una din sursele de inspiratie.

Incerc sa aproximez, la un kilogram de gogosari taiati sferturi (nu trebuie sa scriu la toate cu spalat, curatat, blabla, nu?) pentru sos am folosit o cana de otet, doua de apa, doua linguri de mustar, doua de miere, sare, ardei iute, o cutie de rosii (Cirio) piper boabe si dafin, asta dupa gust, ca fiecare doreste altceva.

Am pus la fiert pentru sos totul, mai putin rosiile.

Si de aici, potopul, sau ce e in spatele usilor inchise, am uitat data trecuta ca s-a facut spuma si yada yada. Fumai o tutuna, jap, jap.

Acum intru la capitolul sfaturi si tehnici. Cum, daca se intampla o deversare bazata pe propria prostie, e mai bine sa o curatati repede ca sa nu se lipeasca de aragaz, indiferent ca aveti din asta ieftin, ca al meu, sau din ala scump, marca xyz ca al altora, nu uitati:

– gratarul pe care a stat oala care a dat pe langa, arde;
– partea aflata pe ochiul aragazului, arde;
– nu curatati cu materiale care nu suporta temperaturi inalte: servetele sau maini;
– asteptati sa se raceasca;
– nu sunati la salvare sau, daca sunati, nu dati varsta reala, ca pana in 20 de ani se misca lent.

Bun, procedez la sos ca la cel de la primul link, pun rosiile si mixez. Jumatatea buna a aragazului statea fierbinte si curata. Asa ca ma reorientez, pun pe jumatatea cealalta. Si …

Asa ca voi continua cu sfaturile, nu faceti ca mine, luati o ulcica mai mare, cat mai mare, nu va zgarciti la ulcele.

Daca ati priceput ceva din reteta, v-o recomand, cu sfaturile de rigoare, eu nu am respectat-o pe cea originala, am pus gogosarii cruzi in borcane, sosul peste si apoi am sterilizat in oala batraneasca. Acum sunt la racit, am gustat sosul, precis iese ceva bun, daca nu, aia e.

Am lasat la racit in apa fierbinte cu niste prosoape deasupra. Inainte, am facut o poza, neartistica, asa cum fac de obicei, nu stiu de ce, am sentimentul ca aceste conserve vor iesi mortale. A, fata de reteta originala, am uitat complet sa pun ulei, ca si la vinete in bulion. Nu-i nimic, se poate adauga ulterior.

Am fost iarasi si la La Barca, numai ca am uitat aparatul acasa, asa ca pana va voi arata ce am mancat, nu am decat o poza cu pizza luata acasa, nici cea mai buna, nici cea mai proasta din lume, merita alte alea luate la ei, ca au destule, oricum, eu spun nu la pizza si ce e cu carne de vita si da snitelelor si micilor cu mustar.

Casi mananca acolo cu mult chef ciorba (care in asentimentul tuturor localurilor din muntenia e de fapt supa, asa ca e o zeama de legume de cazan cu adaosuri diverse).

A inceput sa imi placa acea carciuma, bere mereu rece, chelneri mereu amabili, nu e de sapte mii de stele Michelin dar are o gramada de chestii misto pe meniu. Nu ii fac reclama, nu am de ce.

rororo