Supa de fasole cu afumatura

E, o sa ziceti ca ce mare branza, ei bine, este, ca am facut-o altfel decat altele, ca ciorba de fasole si supa de fasole e o inginerie bine stiuta de toti.

Iata ce am folosit: gogosar, ardei iute, ceapa, morcov, telina, fasole gata fiarta (mare greseala), afumatura (nu e stricata e abia scoasa din congelator).

Incercati sa nu ratati reteta, ca pe parcurs s-a modificat. Asadar am inabusit legumele cu afumaturile (slana de Reghin, de la uid printre altele).

Inabusit = se pun si cu putina apa si musai cu sare.

Am acoperit cu apa, am lasat la fiert, am pus fasolea, am pus tarhon.

Totul arata bine si parea in regula, cand am gustat, de spital. Fasolea aia de la cutie absolut lipsita de aroma. Si, precum cartofii, a tras si gustul de iute.

Am dres-o ardelenesco-turceste. Adica in foarte putin ulei am pus niste faina (asta e de la ardeleni, nu am pus multa, cam o ligurita la toata oala), fulgi de ardei iute (de la turci, biber) si chimen.

Am lasat sa se incinga nitel toate, cat sa se degaja aromele si am stins cu zeama din supa, apoi am pus totul la comun.

Acum nu stiu, ori ca a infuzat mai bine chimenul, ori ca asa o fi reteta asta inventata peste drum de blocurile gri, cert e ca a doua zi e mai buna. Criticii au zis ca nici nu avea nevoie de adjuvanti.

Si nu, nu renunt la castroanele de lut vag ciobite, na.

De azi se termina cu hard roc aleluia, finalul povestirii va fi: rororo.

Si pentru Katze, nu stiu daca iti plac si astia, s-au pornit pe treaba prin 75, din pacate concerteaza numai prin Canada si USA, dar is printre primii din lista mea de favoriti: