Pesto, papagali, petrom

Seara de remy, pauza de remy, ce mancam? Fireste paste cu varianta ultrarapida de pesto pe care o reiau de cate ori am ocazia sa primesc gratis, model moca, seminte de pin. VArianta e la link, pe scurt, am pus la robot seminte de pin, busuioc, parmezan, usturoi, ulei de masline.

Si am mixat.

Pana au fiert pastele m-am intors la prieteni sa fumam o tigara si povesteam cu mare mandrie ce sos nemaipomenit e asta, am concluzionat ca e bun si gata repede, zic avem sos. Moment in care buf, trosc, uau, bum, poc. Nu mai avem sos. (s-a impiedicat impiedicata si a fugit cu firul mixerului agatat de gat si cu vasul dupa ea).

Din fericire nu pusesem tot uleiul si sosul a ramas in mixer, foarte putin s-a pierdut asa ca, intr-un final, tot am avut fusilli cu pesto.

Acum nu va asteptati la vreo poza artistica intre piesele de remy.

Am o poza speciala pentru niste fete cucuiete, se stiu ele, astept un plin gratis, model moca (vezi sa nu) pentru reclama 😀

Iata si cascavalul de care spuneam la omleta de la ciorba de salata:

E facut de o firma de prin Maramures, foarte bun, are gust de stana, de animal, nu de cauciuc ambulant.

Am vrut sa va pozez si eticheta unor mizerii de crenvusti cumparati de al batrn care nu prea vede bine, ceva infect si pe care scria mic de tot ca sunt in membrana necomestibila. Da-o naibi, daca nu imi sarea in ochi manca saracul plastic de, vorba aia, se caca gata ambalat pe urma. Oricum, ca sa stiti sa cascatii ochii, sunt facuti la Vaslui de o firma numita Koket, uitati-va la eticheta bine inainte sa patiti ceva.

Si de final, daca tot e cu distractii si dedicatii, pentru Fane, fara numar, poze cu gagicile care traiesc intr-o stransa armonie, exceptand ca se ciocnesc in lupte aeriene si isi dau capete in gura. Deci draga Fane, totul in regula.

Si daca tot am gatit numai in reluare, chestii banale si vechi, pentru nostalgici, o melodie, apropos de cascaval.

Ciorba de salata, varianta cu macris

Ca de obicei, nimic nou zilele astea, mai mult m-au distrat niste imagini, in rest am gatit la cerere, adica ciorba de salata.

Exact ca la link am facut-o, numai ca am pus si macris, morcovii i-am taiat mai mari si am pus ceva mai multa iutica atunci cand am calit legumele (ma rog, sau ce or fi ele acolo).

Si din motive extrem de obiective, a se citi: lene, nu am batut ouale separat, le-am spart in tigaie si le-am amestecat direct acolo, am intrat in ultimele oua de tara primite, of, of, masini, masini.

Mi-a placut cum s-au bulbucat sub capac, desi nu erau batute cu spume.

Si cum am luat capacul, fireste, fassssssssss.

Am reluat si la micul dejun, lene mare moncher, ce sa zic, de data asta am pus si niste cascaval (va arat eu in postarea urmatoare de care).

Pe principiul clasic, nu-i frumoasa, da-i batrana, ciorba nu arata cat e de buna. Am mai pus niste lamaie in plus, ca nu era mult macris. Si gata.

Si daca tot am trecut pe banalitati clasice, ca numai din astea o sa fac, deh, bugetul, nu pot sa nu ma laud, mi-am luat aspirator ecologic, ultima generatie.

Cum ieri am fost toata ziua posesoare a doua maini stangi, am tot scapat pe jos, salata, macris, cuburi de gheata, prune, mere, lamai, nici nu mai stiu cate. Aspiratorul are avantajul de a functiona fara curent electric, a colecta absolut toate resturile si de a recicla totul, foarte natural, recomand cu incredere marca „Tomberoneishan”.

hard roc aleluia