Friptura de porc, model RRR

Dupa seria retetelor rapide, trecem la recuperarea si reconditionarea a ceea ce avem prin frigider. Si, daca reusiti sa respectati reteta, rau nu va fi. Desigur ca as fi putut sa dau un numa fancy sau trandy retetei si sa nu va spun pe bune ca e cu ce am avut, nu ma lasa inima.

Inainte de asta, tocmai cand scriam, au sunat de la Vodafone sa imi ofere blabla si blabla plus un modem gratis si blabla. Mi-a parut rau sa las domnisoara sa turuie atata, dar eu deja am achizitionat un modem cu contract pe doi ani cu tot cu lectopelul (net pad) cu care ma duc in parc sau la plaja. Ma intreb eu asa, in mintea mea, astia chiar nu stiu unii de altii? Dupa ce m-au sunat sa ma intrebe daca vreau sa imi transfer nu stiu ce surorii mele (nu am nici o sora) acum imi mai dau si un modem daca nu stiu ce mai platesc. Dar, fireste, e in avantajul meu. M-as angaja la Vodafone.

Dar sa vorbim si despre reteta. Cum ziceam mai deunazi am avut o bucata de cotlet ciopartita voiniceste de un Ciomu al macelarilor.

Am reusit sa separ cateva si pentru snitele, ca acum vor toti snitele, dar ce a ramas nu se preta decat pentru o friptura la cuptor. Ceea ce am si facut.

Hai sa va zic si reteta, am pus carnea in tava doar unsa cu putin ulei, cu partea grasa in jos, am pus alaturi cartofi, masline, rosii, putin rozmarin.

Intr-o sticla (daca va intereseaza de care, va spun, de Grolsch, daca nu va interesa, nu mai cititi toate aberatiile 😀 ) am pus: suc de rosii, bere, pasta de ardei kapia, sare, iutica si piper.

Am pus folie si am sucit carnea de pe o parte pe alta. Dar numai din cand in cand. Cand parea sa se dea batuta, am pus si usturoi felii si am mai lasat-o.

Cand mirosea de scoteau toti strigate de lupta, am scos din sos rosiile, nitica zeama si usturoiul si am amestecat totul cu putina supa de vita ramasa de la zeama anterioara.

Am pus la loc peste carne si am pus si niste paste in sos, care vrea fusilli, treaba lui, care cartof, idem. Am intors carnea cu partea grasa in sus, am scos folia si am lasat sa se rumeneasca.

Acum na, pozele sunt din seria, noi mancam, noi nu pozam, am trantit totul in farfurie, sa stea cald la burti, nu am ales nici un decor, am pus pe aragaz totul. Si am servit cu ardei copti (da, ca asta am servit-o).

Iar eu, mie, personal, mi-am servit (ca eu sutez, eu dau cu capul) o portie absolut neartistic aranjata si mai mica, deh, ca fetili.

V-am prezentat din seria, da-i cu porcul in carbohidrat, o friptura cum nu am mai mancat de mult, ce e drept a stat la cuptor, ca i-am pus din prima si sucul de rosii, dar finalul a meritat. SI o sa merite si ultima suflare ca a mai ramas si rece, eeeeee …

hard roc aleluia

Epic

Nu e un post culinar

Mi-a placut acest articol, al lui CTP. Nu ca sunt de acord cu el in tot ce a scris. Dar e scris cu un umor sec foarte simpatic.

Te iubesc – gen epic

Cu ce nu sunt de acord, in primul rand ca nu toti tinerii sunt asa, de cand cu potaia chiar ma opresc si vad multi pustani deschisi la minte, de cand cu parinti care isi mai permit sa stea acasa, vad multi pustani cu multe preocupari, sportive, intelectuale (gen).

Si nu sunt de acord ca musai raceala a introdus ticuri verbale ci mass media (cum il chema pe ala mai care tot zicea „gen”? ca am un lapsus de zile mari, primar parca).

Pana si scrisul a devenit o urma a mediei, a internetului, am facut niste rapoarte fara sa imi dau seama in care am scris, ConstanTZa si BucureSHti.

Desigur, eu incerc sa ma controlez, dar nu as da vina pe lipsa de iubire si pe raceala generalizata, asa e cand esti tanar, vrei sa ajungi cap de haita, sa nu rada nimeni de tine, na. Asa eram si noi, numai ca avea, alte repere si alte posibilitati, cred eu.

Dar, partial, articolul are dreptate, desi nu trubadurii au inventat iubirea, multe sunt parca nitel mai reci ca pe vremuri (maica).

Si cum eu vad cateodata gri, nu alb si negru, v-am dat sa il cititi pentru ca e scris pe gustul meu, chiar daca nu are decat intr-o mica parte dreptate.

hard roc aleluia