Vrei o viata normala? Ceausescu traieste?

Mi-am amintit de o chestie scrisa pe barul El Comandante, din Constanta (pentru cei de la bucataras punct ro, post neculinar, sa nu va mai obositi sa cititi, stergeti direct).

Toata vara ni s-a taiat apa. O zi, doua, trei. Apa ba calda, ba rece, la misto. Pe canicule, care nu are centrala (si nu e nimeni obligat sa aiba) poate alege intre cistita si putza micsorata de dimineata, dupa sex.

Acum, mai nou, ni s-a taiat lumina pe strada. De tot, ies cu curca la cacare cu lanterna, ca trebuie sa vaz unde e ce trebuie strans, nu? Sa nu calce pietonul (desi as lasa unii pietoni sa calce cu nasul in ce face jivina, mai ales pe aia de la primarie).

Ma simt ca in vremurile de mult apuse, sper ca pustii care se drogheaza pe la colt sa faca asa cum faceam noi cand bateam mingea pe maidan, strigate de lupta cand se dadea drumul la lumina. Numai cine stie cunoaste.

Au asfaltat (desi era deja asfaltat fara nici o groapa, fara nimica). Au astupat si canalele. Au destupat canalele. Nu au astupat si gropile din jurul canalelor.

Asa ca strada mea (care e fix cat blocul) are tot ce ii trebuie: lipsa de lumina, doamne fereste sa te miri ca ti s-a fortat portiera, apa calda niet si gropi. Deci va spun eu, Ceausescu traieste.

Nu stiu cine a scris treaba aia pe zid, dar mare dreptate are: vrei o viata normala? iesi afara.

Ou fiert si poftele neimaginabile

Am mai facut odata un experiment cand m-a mancat sa intreb jumatatea cum doreste o omleta, citez: azi o vreau pufoasa, cu ceapa, dar sa nu fie moale ci putin crocanta, mai inalta, cu ceva carne si cu cascaval topit sa iasa din ea ca lava din vulcan.

Si am reusit. Ei bine, ieri vorbeam cu Silvia despre oul fiert perfect.

Ca sa nu pic de gugustiuc, dimineata am revazut tehnica, adica, oul (ouale) acopetit/e cu apa cat sa fie cuprins/e. Lasate la foc mediu si, din momentul in care clocoteste apa, fix un minut (sigur, ca mai conteaza si cat e oul de mare, coaja de groasa, in linii mari imi iese metoda).

La micul dejun al campionilor, el a mancat asa, eu simplu, Musai cu sare si piper proaspat presarate la fiecare lingurita extrasa din ou.

Ei bine, acum sa va descriu cum mi se par mie cele mai bune oua fierte, moi. Si anume, cu cartofi prajiti si rosii bune, bune. Asa ca materialul de lucru, pentru o persoana (depinde de persoana) e un cartofior, un ou mediu (daca se poate, de tara, cum am avut eu) si jumatate de rosie buna.

Cateva conditii de baza (fix pentru gusturile mele, fireste) in afara de fiertul oului cum am descris mai sus: sare si piper in rasnita, rosia rece de la frigider si decojita, cartofii taiati bastonase si prajiti sa nu fie prea tari dar nici prea moi, bine scursi, de marime potrivita.

Oula asta a suferit soc termic, nu i-a cauzat interiorului, doar ca l-am pus cu fundul in sus, ca a crapat in zona. Asadar, platoul perfect dupa pohta mea.

Cartoful trebuie sa fie ferm ca sa penetreze (nu, nu smaltul dintilor intarindu-i) albusul si galbenusul si sa foloseasca pe post de lingurita, dar nu prea uscat ca te mictionezi pe el.

Iaca asta e ideea.

Repet, dupa gustul meu si impreuna cu ochiurile cu cartofi (aia facuti altfel) si rosii, asta este mancarea suprema 🙂

hard roc aleluia