Ciorba de vacuta si oua in smantana – mi-am facut doua pofte

Ciorba de vacuta, vitel, vita, ohoo, cate am mai facut. Si apai cine nu a facut, dar imi ramasese intiparita in minte ciorba de pui de la Eforie, atat de bine echilibrata si aromata.

Bine, e de fapt supa, cam am nimerit aroma de cantina, dar dat fiind ca am pus si rosii, desi cam dulci, mi-am permis sa ii zic ciorba.

Cea de la local avea extrem de multe arome, taitei de casa si, culmea, cartofi. Ma rog, pentru unii culmea.

Eu am primit o plasa cu rosii crescute sub soarele Dobrogei, extraordinar de parfumate.

Trebuia facuta si mancare pentru Casi, aveam si niste oase de vita cu multa carne, de la Billa. Astea fiind datele problemei sa va zpun cum am facut.

Mai intai am fiert oasele cu o ceapa, bine de tot. Apoi am strans strelicii de pe zeama si i-am pus peste legume, am mai pus si sare si am inabusit. Legume: ceapa verde, telina, rosii, ardei gras, ardei iute, morcov.

O sa spuneti, cuum, rosia de la inceput? Blabla, ei bine, da, nici una din legume nu e de timp lung de fierbere, carnea era gata fiarta, merge foarte bine.

Zeama degresata si carnea l-eam impartit frateste, o parte peste legume (am mai completat cu apa), o parte peste morcovi si orez, pentru potaie.

Am pus si cartofii, cand au fost aproape fierti, am adaugat taiteii (din cei cu ou, proaspeti) si dupa cateva minute, leustean, am stins focul si am pus capac.

Ardeiul iute a fost foarte iute, dar puteam sa pun doi, ca sigur mai trag pastele si cartofii din piscatoarea aroma, dar nu e nimic, se poate completa in farfurie. In rest, n-am nimic de reprosat, nu ii mai trebuie absolut nimic si aduce cu ideea aia din carciuma, ba chiar jumatatea mea cea buna cica e mai gustoasa.

Inca o chestie, fiecare are o aroma care ii aminteste de vara, salate, fructe de mare, fructe, nu stiu. Mie intotdeauna, cand am rosii bune, vara = oua (scrob sau omleta) cu rosii. Eventual si cu cartofi prajiti. Pentru ca asa erau multe dimineti pornite fie la mare, fie la munte si in sezon rosiile erau intotdeauna gustoase, asta fu pohta, asta am facut la micul dejun, oua (cu smantana si unt) cu rosii bune dobrogene.

hard roc aleluia

Si gata, ultima zi, ultima baie, ultimele bunatati

Ziua de duminica am incheiat-o cu … alooo, fete cucuiete, ei bine da, gogosi. Cu branza sau simple. In sfarsit.

De data asta am plecat pregatiti la plaja neamenajata, cu masina, lada frigorifica, bere, umbrela, izoprene, prosoape, netbook. Asa ca am stat o gramada. Apa superba, din nou.

Si, surpriza, pe plaja … gogoooosi, vanzatorii ambulanti aveau cu visine, ciocolata si branza. Asa da.

Ne-am intors la localul cu pusti simpatici si priveliste catre golf si am gasit, de data asta, bors de peste, bun, nu ca ciorba de pui, putin altfel decat alte ciorbe de peste, dar bun. In rest mici cu paine si mustar si bere.

Si ne amuzam de rasturnicii cu banana, hidrobiciclete si ce mai impanzea marea pe acolo, inclusiv comuniunea cormoran-pescarus.

Plaja era full si aici e tot cam un capat, inseamna ca mai spre cazinou era macel.

Am mers putin pe faleza printre carciumi si magazine cu prostioare, lume multa, preturi mici, meniuri diverse decente, mese ocupate aproape peste tot.

Dobrogene, inghetata, covrigi, porumb, hamsii … asa ca poza asta e pentru sefu’.

Nu am luat, ca ne asteptau acasa hanushii si placintele dobrogene, sa mancam si sa luam si la pachet. Pe urma am luat-o inapoi, tot blocaje, tot cam pe acolo, parca nitel mai decente, daca se poate spune asa.

In concluzie ne-am relaxat, am dormit enorm, am facut baie, dar, daca nu am avea o oaza de liniste, nu as merge in viata mea in August la mare. hard roc aleluia.

Duminica prin soare

Asadar a doua zi am luat-o la pas prin Eforie Sud, pe stradute, cu gandul sa facem o baie mai spre capatul statiunii unde, pe vremuri, nu prea stia lumea sa ajunga. Acum vremurile s-au mutat doua golfuri mai incolo, ca s-a prabusit faleza, deci e bine, inca mai e loc nepopulat.

Vorba rusului, pashli, pashli, cu cainele atarnat de noi, pe la umbra. Minaretul din spatele casei noastre si niste pomi tare frumosi, seamana cu mimozele la frunze.

Alarma pe acoperis.

O casa, conac, ce e, cu vedere de pe faleza exact la mare, o fosta frumusete care, se pare ca nu e a nimanui, nu are nimeni acte nici pe ea nici pe teren, fireste, devastata de intemperii.

Cu chiu cu vai, mai taras, mai grapis, din cauza animalei, am ajuns „la pescari” pentru ca golful turcului, alta data pustiu, era destul de aglomerat.

Stiam ca e neamenajat si ca nu e nici chiosc, nici nimic, dar atat era de frumoasa marea, cainele avea apa de baut, asa ca am intrat sa facem niste bai. Casi a ineceput prin a se ospata cum trebuie cu nisip.

La capatul digului e o colonie de cormorani si, daca inoti mai departe, nu au nici o strangere de aripa, ii ai parteneri, cum era Costner ala de dansa cu lupii, inoti cu cormoranii, apa fiind asa de limpede se vedea foatre clar cum se scufunda.

Pentru ca nu am avut nici umbrela, cateaua am protejat-o cu prosoapele. Oricum nu am stat mult, iaca mumia.

Intre pescari si golful turcului plaja se intrerupe si trebuie mers prin apa, jivina a obosit la un moment dat, iata cainele marii.

Cum apare primul chiosc, cum apar si miile de turisti, vaporase, barci, barcute, skijet-uri.

Asa ca ne-am asezat la o terasa racoroasa de lemn, ultima dinspre digul turcului, are si cazare pe malul marii, unde am inceput cu doua beri si am continuat sa ne simtim foarte bine.

Aveau preparate din cele mai banale, cateva ciorbite, mici, gratare in general, cateva salate. Dar asa relaxant era, chelnerii erau niste pustani, nu aveau treaba cu profesia asta, dar asa de simpatici erau. Si, surpriza, de departe cea mai buna ciorba de pui pe care am impartit-o vreodata in trei. Si micii erau buni, restul, normale.

Dupa pranz cand totul e gata, apar si alte preparate, ale zilei, bors de peste, hanushi, ma rog, in functie de ce prind pescarii, noi am ratat in prima zi.

Patronul se ocupa de gratare, savureaza nuste uischeane de imi ploua in dinti de pofta si, nu stiu de ce, pun pariu ca si ciorbele tot el le face.

Spre deosebire de alti ani, apa curata, limpede, frumoasa, pna si plajele si strazile mi se parura mai curate. Si nu ca nu s-ar face mizerie, dar am vazut o multime de localnici care sorteaza, cara si, probabil vand, care sticle de plastic, care cutii.

In drum, ca mergeam incet, Casi obosise deja si tot voia in brate, ba pe jos, ma rog, chin, am vazut cea mai urata casa pe care am vazut-o in viata mea.

Tot in drum am vazut ca mai exista si din vechile braserii si case pe care le stiam eu in Eforie, de mic copil, nu numai urateniile de acum, majoritatea inchise sau abandonate.

Acasa cainele a picat lemn pana a doua zi, am si hutunit-o de cateva ori ca parca ziecai ca nici nu mai respira.

hard roc aleluia

Scurta vacanta la Eforie Sud

Na ca nu se duse postarea. Nu am cine stie ce sa va arat, a fost un weekend de relaxare si trandaveala, cu toata aglomeratia, in afara de drum, nu prea ne-a deranjat, am stat in casuta noastra (a matusii de fapt) mica si racoroasa si am facut plaja in oc neamenajat si putin cunoscut.

Don’soara a fost foarte cuminte pe drum.

Drumul insa, nenorocire, cu blocaje mari, pe la Medgidia, Cernavoda nu mai spun, e nenorocire cu intrarea prin oras, i-a apucat treaba in plin sezon.

AM fost intampinati, printre altele, cu niste snitele de pui umplute, la cuptor, exceptionale.

Portret: tushica batrana, nu mai stiu cati ani are, peste 90.

La inaltime.

Unele din florile din gradina.

Intalnire de gradul trei 😀

Nu s-a iscat cu represalii, nici una din parti (pisicile errau trei) nu a fost vatamata, dar in viata mea nu am vazut un pisoi mai infoiat ca asta.

Cum unii au dormit mult si bine, sambata am stat la umbra, bere si povesti. Altii au dormit intre frunzele de telina …

… sau, dupa caz, pe acoperis.

Au iesit cam multicele poze desi am tot selectat dar unele sunt simpatice asa ca o sa pun trei postari, vad eu cum le impart. hard roc aleluia