Supa de vita cu lamaie, usturoi si condimente

De fapt este o varianta (foarte apropiata) de mancare cu carne de oaie, cartofi, usturoi si lamaie.

Spre deosebire de reteta de la link am folosit oase de vita cu carne, ardei, morcov, ceapa. Pe care le-am fiert la kukta.

Apoi am strecurat zeama (urmand sa fac parte in parte cu bestia neagra, cainele din baskerville, grecoaica, casandra mai, da).

Pentru noi am pus zeama cu mai multi strelici si carnea mai macra, pentru ea, mai cu zgarciuri asa, sa exerseze maxilarul si supa mai slaba ca nu face bine la blanita grasime prea multa.

Ei i-am pus in zeama orez si basta.
Noua, ca suntem mai smecheri, o foaie de dafin, ardei iute, menta, oregano. Cand a clocotit supa am pus niste paste scurte (mai aveam de la Bologna ceva paglia e fieno locale care se mai numesc intr-un fel dar am e lapsus acum edit: garganelli :D).

Dupa inca ceva minute, zeama de lamaie, usturoi, am stins focul si am lasat sa se odihneasca sub capac.

Si asta e tot. Parerea noastra? Nemaipomenita.

hard roc aleluia

Parizer pane si un experiment reusit

Da, e nociv, dar daca tot am dat-o ieri in diverse (studentisme, le zice cofi, grãjdãrisme le spun eu, daca nu uit pana la final va zic si de ce), am comis inca o amintire din copilarie.

Parizer pane. Nu mai e ce a fost pe vremuri, parizerul, dar musai sa va zic doua panaturi (e corect?) care mi-au placut in mod deosebit si ma folosesc de ocazia asta.

Pentru ca am incercat sa vad cum iesi si branza topita pane.

Poze nu am multe, ca nu am la ce asa ca le-am cumulat. Nu sunt fan coca-cola, nu beau de fel, dar am luat de curiozitate caci mi-a placut sticluta. Seamana tare cu ce beam pe vremuri sau in alte tari, aviz iubitorilor.

Tuborg la 750ml, excelent. Nu inteleg de ce, nu e aceeasi reteta? Este foarte buna, 5 lei la Eugen, de unde rezulta ca iesi si mai ieftina decat Timisoreana. Si e buna … rau.

Acum sa va zic, „pane” eu spun nu numai clasicului trecut prin feina, ou, pesmet ci si alimentelor imbracate in aluaturi cu ou (sau nu, ca exista si de post).

Azi am ales un aluat de bere nitel mai altfel, precis nu am inventat eu treaba asta, dar nu am citit pe undeva asa ca v-o zic si voua.

Mai intai am trecut parizerul (sau ce mama lui era, ca parca avea si ceva sunca) prin faina. La fel si cubuletul de branza topita, experimentul.

In faina ramasa am amestecat cantitate aproape egala de pesmet, apoi ou, sare, piper, blabla, pana s-a legat un aluat gros, pe care l-am subtiat cu bere rece.

Am trecut feliile de ce mezel o fi ala prin aluat si am prajit in ulei bine incins.

Excelent aluatul, foarte crocant si pastreaza mai bine decat in cel clasic de bere alimentul ales (poatefi si dovlecel, vanata, nu conteaza, eu aveam chef de ceausisme).

Cubuletul de branza l-am tratat altfel (daca nu va surade ideea branzei topite din comert, desi acum sunt sortimente de buna calitate, nitel mai scumpe, dar bune, puteti face voi branza topita de casa, ca nu e greu, ba cred ca merge mai bine facuta pane ca are textura mai dura).

Dupa ce l-am dat prin faina si prim amestecul cu bere, l-am mai dat odata prin pesmet, iar prin aluat, iar prin pesmet. Si l-am prajit in ulei foarte incins. Recomand ulei de arahide, daca nu, de floarea soarelui sau orice alt ulei are temperatura de fumegare mai inalta.

Se face in cateva secunde (daca faceti mai multe aveti gata imediat o gustare calda care merge pe masa cat ai zice boc).

E drept ca branza da sa iasa afara dar daca e uleiul incins optim si crusta mai groasa, e la fiz, pacat ca am facut numai unul, eram sigura ca ma aleg doar cu ceva ulei compromis cu branza imprastiata.

Si, repet, sexyune, bun de tot, cred ca merge fix la fel cu mozzarelle mici.

Si pentru ca am vazut o comedie supermisto care la final ii avea si pe cei de la Smash Mouth, va hard roc aleluia cu o melodie de vara.