Fasole cu ardei

Daca radeti de fasolea mea va zbarg. Da, era amestec de pestrita cu neagra si a iesit de o culoare … puteam sa va pacalesc sa va zic ca tocmai ce fac feijoada si nu mai radeati.

Reteta e fascinant de simpla, am facut totul la kukta. Deci pasii sunt asa:

– o lasam la inmuiat (m-a amuzat odata faza cu muiatul, ca unii o moaie si dupa ce o moaie si nu inmoaie cum e la final? muiata?);
– ii dam niste clocote, schimbam apele;
– punem apoi fasolea (muiata :D) la kukta cu tot ce ii trebuie: costita afumata, ardei gras (cat mai mult), ceapa, cozi de telina, condimente (cimbru, tarhon, piper, ardei iute, boia foarte iute,sare);
– dam din nou totul grijii focului. Spre final am pus si niste rosii si am mai lasat sa se faca gigea, ceea ce se pare ca nu mi-a reusit.

Si teoretic cam asta ar fi totul, gata mancarea.

Numai ca nu au corespuns datele problemei. Si numai Guvi e de vina, ca din cauza ei am extras din oala o parte din fasole ca sa fac batuta, cu muult usturoi.

Care a iesit o frumusete, din cauza culorii boabelor, ia ca nici nu pun watermark (inca nu i-am pus ceapa fripta), care vrei, fura minunatie de poza =))

Dar, draga guvi, ti-ar fi placut.

Ei, cum ma uitam eu la fasolea mea cam zemoasa (ma gandeam sa ii pun ingrosala, dar puii mei, fasole, faina, cam mult pentru o vara calda) si radeam de culoarea celei batute care penduleaza intre gainat de pescarus bolnav de guta si rahat de hipopotam care a inghitit pescarusul bolnav de guta, mi-a traznit sa ingros mancare chiar cu fasole batuta.

Si asa am si facut. Si bine am facut. Daca a mai facut cineva la fel, sa ma ierte cine o fi mai facut ca e pura coincidenta.

Deci fasolea facuta cum am scris + ingrosala din fasole batuta = love. Si mai ales cu mult ardei gras.

Si s-a schimbat nitel si aspectul.

De acum asa ingros iahnia, cu nitica fasole pasata, am zis.

Si ea in mintea ei ce o zice, fasole cu fasole, vai de nasu’ meu.

Am gasit pe siteul zazuzei un alt site superhaios, despre wursti, nu stiu eu germana, dar tot e haios.

Si tot acolo, o melodie pe care v-o dedic cu hard roc aleluia de rigoare.

Ciorba de salata (varianta oficiala)

Am cautat si am gasit, cum spuneam la reteta trecuta de ciorba de salata cu macris, aveam pusa pe culinar ciorba de salata exact cum o facea mama.

Asa ca o preiau de acolo ca pozele originale sunt pe un DVD.

Asta este reteta „traditionala” care se face la noi in famile, cu singura deosebire ca eu am folosit supa (aveam si pui si de vita) ca baza, in mod normal folosesc apa chioara. Vara supa asta o mancam rece de la frigi.

Sa purcedem.
Luam zarzavat de ciorba

Il tocanim (brunoise, da? si il calim nitzel).

La fel procedam si cu salata verde, pe care o asezam in tigaie si o perpelim si pe dansa nitzel.

Punem totul in oala cu apa/supa

Si lasam sa fiarba. Cand e aproape gata adaugam o mana – doua de orez.

Intre timp preparam omleta.
Am pus si niste marar dar nu e musai.

Inainte de a adauga omletele acrim cu zeama de lamaie.

Voi puteti sa ii puneti carnuri si smantana si ce se mai pune, asta e reteta casei, de vara.

===============

Reteta e pusa in 2006, erau mai multe poze care mai de care mai 😀 cred ca descoperisem aparatul foto in perioada aia. Oricum asta e varianta mamei, fara supa, fara marar.

hard roc aleluia

Ciorba de salata cu macris

Ciorba de salata am mai facut, nu stiu pe unde este varianta „oficiala” (asa cum facea mama).

O gasesc eu, pana atunci, iaca varianta asta la care am pus si foarte putina carne.

Am folosit: ceapa, morcov, costita afumata, salata verde (mai multe soiuri amestecate), macris, frunze de telina, orez, oua si … cam atat.

Intai am calit putin ceapa cu morcovul si costita (am ales bucatele mai slabe ca sa putem manca rece ciorba si am folosit ulei de samburi de struguri, gust neutru, merge rece).

Am adaugat buruienile si, dupa ce si-au lasat nitel zeama am acoperit cu apa si am lasat sa fiarba, timp in care am pus de omleta condimentata bine. Asta cu timp in care de fapt e vrajeala, ca intre etape intotdeauna e loc de o tigara si o bere.

Spre final am adaugat o cescuta de orez (am vrut sa prind un moment megafantastic pentru memet dar nu numai ca nu a iesit poza, am mai dat si juma’ de ceasca pe jos, iaca esecul):

Cand e gata si orezul, pac omleta rupta in muscatiuni, capac si se lasa nitel in pace.

Am pus si niste firicele de chili spre final.

A iesit destul de deasa, mai spre „zupa” asa. Puteti sa ii mai puneti verdeata, mie mi se pare perfect echilibrat gustul asa cum e, o sa caut si varianta „oficiala” ca precis e pe undeva.

Si inca o chestie, am o rosie aproape gata de mancat si inca una care va veni. Megabio. Si asta e toata recolta anului la mine ca am impresia ca rasadurile nu au fost de cherry ci de ceva rosii putzisoare babane, cum vedeti, nu au avut din ce sa rodeasca in ghiveci.

Asa ca, dragii mei …