Tripoli – restaurant libanez

Langa strada unde se afla cabinetul veterinar, este restaurantul Tripoli. Ieri nu am avut aparatul si mi-a parut rau, azi l-am avut.

Cum la incubator se sta mult, cum nu mai apucam sa mancam acasa, l-am calcat si bine am facut.
Nu numai ca mancarea e buna (logic, e restaurant libanez), dar meniul e stufos, personalul amabil, e drept ca e in strada, dar nu deranjeaza cu nimic.

Ieri am luat hummus, moutabal, fatoush, kebbeh nayeh (exceptional), kafta cu sos de iaurt si menta, makanek (niste carnaciori aromati in sos de ulei de masline si suc de lamaie), cafele, bere, desert din partea casei, cam 130 lei daca nu ma insel, nu am facut poze.

Azi stiind ca stam iara cu jivinutza la incubator, am luat aparatul si am schimbat si meniul, ai de unde alege, pentru ca au hotel (cred) au inclusiv pizza. Va arat imediat si ce am mancat azi, nu inainte de a spune ca personalul este foarte amabil si stie sa recomande si sa raspunda la intrebari privind meniul. Ce e drept nu stiua ce e Jagermeister, important e ca au avut.

Asa ca azi, cat medicii au vazut de cutz, iaca ce am mancat.

Specialitatea bucatarului, Farruj al Faham, nu luam de fel pui la carciumi, dar eram curioasa, a avut pe langa si cinci garnituri reci iar puiul, genul nostru, nitel ars de la carbuni, crocant, bun, nu stiu in ce marinata era tinut dar daca mai ajungem, intrebam, poate ne zice.

Cartofi picanti, picant din ala nenorocit, gusti, zici e, nu e iute, pe urma jumatate de ora dai cu bere. Ne-au placut. Fatoush (ca sa mearga picanteria) care are sosul inclusiv cu suc de rodie. Dreasa perfect, de fapt la nici un fel nu am mai avut nevoie de sare sau piper suplimentare. Si bonus, uleiul de masline de pe preparate, este excelent.

Falafel, bun.

Detalii cu puiul, culmea e ca aveam chef de ceva asemanator, pollo allo spiedo din ala italian de prin targuri, ei, a fost diferit dar la fel (na belea, adica marinata e diferita de chestia cu care dau macaronarii puii, dar a fost excelent).

Am pozat si lipia, clasica, deci buna.

Din partea casei, labneh cu sirop de trandafiri si fructe (am primit si ieri).
Foarte faine vasele, imi pare rau ca nu le-ati vazut pe toate cele de lut.

Cele de mai sus, cam prea indestulatoare, plus beri (Heineken si nefiltrata la halba) si cafele, un milion aproape in cap. Nu noi in cap, milionul.

O sa mai mergem, desi am deja cateva feluri pentru care am facut o pasiune, vreau sa incerc si altele asa ca daca nu apuc sa pun retete va arat ce fac altii.

Am fost sa iau cateva ciocolatele pentru doamnele si domnii de la Ortovet si m-a prins pe drum o ploaie napraznica, a traznit de au pornit toate alarmele si a dat si piatra, moment prielnic sa verific daca aparatul e de anduranta.

Cum ploaia a fost torentiala, am dat fuga in piata, am achizitionat o bere si o umbrela si am stat cuminte in masina sa se mai linisteasca sa pot lua zapauca de la cabinet.

Si cum va spuneam, am intrat in Mega pentru ciocolata, am dat o tura, excelent aprovizionat (la Hala Traian) si am luat cateva dracii pentru papornitarii mei, odata, au lapte condensat (stiu ca multa lume cauta), am gasit un vin cica bio, cum o fi ala nebio nu stiu, apoi un salam, am luat cel mai mic pachet pentru ca m-a amuzat teribil eticheta. E provenzal, asta una la mana, dupa care contine si carne de proc. E bine.

Ce contine in rest, e numai de bine, fireste, dar nu puteam sa nu va arat provenzu’ si procu.

hard roc aleluia

17 gânduri despre &8222;Tripoli – restaurant libanez&8221;

  1. Inteleg ca zuzica e mai bine.Ce bucurie!Ma mir ca n-au dat-o la TV, ca de la mine stie toata lumea desprea ea(neamurile, vecinii, copiii de la scoala). Ieri, cand am adus vorba de ea,s-a pus unul saracul pe jelit,ca-i murise cainele cu o zi in urma…moment in care cel putin juma de clasa, cu mine in frunte, se puse pe plans de mila cainelui si-a lui. Apoi ne-am sters lacrimile si-am zis: lasati, mai copii, c-asta mica o sa sa puna pe picioare, o sa vedeti voi. Acu sa-i spui dumneaei ca n-are voie altceva, ca sa nu-mi planga copiii.

  2. ma tii cu sufletul la gura cu catelusa ta.da’uite asa am aflat de laptele condensat,care ma mira ca e la cutie de carton,ca asta e in cutie de tabla de regula ca e gros,nu lichid.ma duc fuga sa vad despre ce e vorba.mi-a placut ce ati mancat voi acolo .sa va fie de bine !

  3. MIra, tare m-ai amuzat, eu nu vreau sa tot pun poze sa nu plictisesc lumea aiurea, pana la urma e un catzel aruncat si nedorit. Ca asa cat radem zilnic cu nebuna acuma, ca e dereglata la cap, daca nu are maam si frati face tot felul de ciudatenii, imi tot explica doftorii comportamentul si deja am renuntat la ideea de a o da la curte, acum depinde si de ea ca daca se face cat muntele poate ii e mai bine in spatiu deschis.

    Dar, cum ziceam, nu a trecut toate hopurile, inca nu e vaccinata, alte alea deci momentan suntem OK.

    Va multumesc mult tuturor.

    Pansy, cred ca daca e la cutie de carton tot aia e, nu stiu, zic si eu, o sa vad cand il deschid, dau la degustat.

  4. Frumoasa rau Casandra ta! M-ai facut sa plang! De fapt, chiar am plans la greu… Dupa toata bucuria cu mancarea libaneza..
    Nu pot sa cred ca exista si astfel de ‘oameni’… Imi doresc si eu, din inima, sa o vedem mare!

  5. nu e a mea, e a noastra si a urmasilor urmasilor nostri in vecii vecilor 🙂

    multam fain

  6. Am mai patit asa, doar cand a murit Ricuta, papagalul nostru! Sorry… Poza e fantastica…

  7. Iti zic o chestie de rasu-plansu, poate te inveselesc. Cand a murit primul meu papagal, eram mica, al batrn in delegatie, am bocit, na, copil. Suna din delegatie eu boceam, a murit Miticaaaaaaaaaaa.

    S-a blocat omu’ pentru ca Mitica il chema si pe bunicul meu. Adica inca il cheama, ma rog. A intepenit la telefon, pai cum, pai de ce, ce s-a intamplat.

    La care eu: nu stiu, l-am ingropat in spatele bloculuiiiiiiii.

    De a lesinat omu’ de ras dupa o secunda pana a procesat ca murise saracu’ papagal, nu bunicul.

    Nu ca nu iubea papagalul, ca mai mult el statea la citit ziarul cu Mitica, dar na, confuzia.

  8. Noi am avut 3.
    Primii 2 au fost pereche Rica si Ricuta. Galbiori. S-au dus.
    Al treilea a fost albastru, de fapt o ea (tot Ricuta, in amintirea celeilalte), foarte dragalasa, mergea pe umar si in baie dupa noi, ciugulea din farfurie daca o lasai.
    In fiecare zi cand veneam de la serviciu, o stigam din usa, si venea in zbor… Cred ca a murit dupa ce a mancat din ceva flori ce le aveam prin casa, l-am pus pe sotul meu sa o ingroape in fata geamului de la bucatarie, ca stam la parter, iar de atunci nu mai imi trebuie nici un suflet necuvantator in casa si nici o floare…

  9. Exact asa am zis si eu ca nu mai vreau, da’ poti sa te pui cu soarta? Pe pariu ca daca dadeai de o lighioana, fie si girafa, in conditiile in care am dat noi, nu o lasai sa moara sufocata si inecata? Indiferent de natura lighioanei.

    Eu am avut mereu papagali (si nu ma refer aici la unele dintre bipedele din preajma, cu buletin). Unii au murit pur si simplu din senin, cica sunt foarte prefacuti, adica se prefac ca se simt bine.

    Bitzu a trait cel mai mult, 15 ani.

    Cu mici exceptii toata gradina zoologica de la noi a provenit din animale, reptile si pasari nedorite.

    Amu’ stiu ca unii au conceptia aia cu „de ce nu eie un copil” dar iaca inca nu gasii copil in pungi de un leu pana acuma, adica ba da, unul singur, dar nu eu si am scapat de interogatoriul medicolegalului, era pe vremea decretzeilor.

    Stelutza, greu am percutat ca tu erai, noroc ca mi-a zis Anca 😀 Da, e mai bine, multumesc mult.

  10. Exact, si elefant daca era tot il luam sa il ingrijesc. Nu conteaza, asa cum bine zici, e plin de papagalii bipezi, din care este formata in mare parte societatea actuala, important ar fi ca eu sa imi implinesc sufletul asa cum vreau eu. Parerea mea, ca si aceste suflete fara ajutor, au nevoie de noi, in aceeasi masura ca si un copil.
    Sunt cu gandul la voi si cu sufletul la micuta voastra catelusa si cred sincer ca va fi recunoscatoare, pentru ca tot ce ni se intampla, asa cum spunea o prietena, ‘nu este nimic intamplator’! Mii de ganduri bune!

  11. Multam fain Ligia, nu stiu ce naiba baterii au bagat veterinarii in caine, varta, cred, dar face ca titirezu’ pe aici, e de flilmat si de dat la alea cu animale haioase sau ce naiba emisiuni mai sunt, pici de ras, beton oamenii aia, poate ma lasa sa fac poze in clinica sa va arat de ce au ei grija acolo.

    Sanatosi sa fim cu totii si sa avem grija unii de altii. Vorba aia, ca si ele este vii 😀

  12. Pingback: Constantin, Elena si starea vremii « Aphextwinz's Blog
  13. Pingback: Restaurant Capitan « Aphextwinz's Blog
  14. Pingback: Cele mai bune chestii din diverse restaurante | Aphextwinz's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s