Paste „Calculator”

De ce se numesc asa, veti vedea pe parcursul desfasurarii retetei.

Intr-o buna zi, cumnatul zice, mi-am luat computator nou, am in plus ceva memorii, hard, placa video, hai le punem la voi. Zis si facut. Cum eram in lene mare de haleli si cum paste cu smantana si branza/cascaval/ce-o fi, toti mananca, plus ca se fac si de un caine orb, asa is de usor de comis, zic aia dreg.

Adun ingredientele, paste, smantana, unt, usturoi (productie proprie), nucsoara (optional), cascaval de oaie.

Si pentru ca am mare nevoie de chiuveta, am decis sa folosesc un singur vas care sa mearga si la fiert pastele si la dat la cuptor. Asa ca am pus respectivele, un soi de paglia e fieno in forma de garganelli cica specifice Bolognei, dar am uitat cum le zice, iar in paralel am amestecat cascavalul cu smantana, usturoi, piper, nucsoara.

Si cum in sufragerie era revolutia priceputilor in ale calculatoarelor am taiat si niste reminiscente, cocktail wurst cica le zice (de pe drum) si niste branza expirata de mult ca mucegaise in ambalajul ei 😀

Cat prin bucatarie se facea una, alta, am dat si cu sfatul, desfa-l bai pe ala primu’ ca nu stiu ce are, e stricat, ca daca am joc Dinner Dash huruie ca nebunu’ zici ca e MIG 21. Pai nici nu trebuia sa huruie, saracu, iaca:

Am scos aspiratoarele din dotare, pensule, ce mai trebuia, am spalat palnia aia, uscat la soare, in acelasi timp am si amestecat pastele cu maglavaisu de smantana, cascaval, branza, crenvusti.

In vasul, acelasi in care au fiert pastele, uns cu unt.

In sufragerie, dezastrul in floare, da’ nu-i nimic, sunt consolat de mic, am pus pastele la cuptor. Da’ na belea, bai, ala chiue, ala nu merge, alalat nu vrea placa, alalat nu mai porneste, ne trebuie un windoze butabil, pai n-avem, pai de unde, suna tu pe ala, tu pe ala, nu e, iau de la munca, du-te invartindu-te mie sa imi porniti compurile ca fac scandal si cucu paste, daca nu gasiti cumparati windoze, nu stiu, mie sa imi earga alea, ‘tui upgradu’ ma-sii de care v-a lasat pe voi sa bagati surubelnita in comp, afara cu voi, la munca, nu la intins ciunga in scufie.

S-au dus, ce era sa faca, ce au facut ce nu, eu am stins focul si am lasat alea acolo. Cand au revenit, hai ca reparam ca ne e foame, mai sunt calde? Mai sunt o laie ca am stins focul cum ati plecat ca nu credeam sa mai vaz picior de comp butand (licenta butonara) in casa asta, hai ca le incalzesc.

Le-am mai trantit niste cascaval in cap si le-am dat iar la cuptor.

Intre timp batalia a continuat, aluia nu ii place memoria, aluilalt placa, ala chitaie, ala haraie, unde e surubu’ da surubelnita, usuca carcasa la soare ca in casa nici o sansa, da mancare la caine, ai grija tu de el, ba tu, lasa-l sa se invarta atunci, asa ca la final nu am mai facut nici un aranjament, am trantit pastele in trei castroane, care mi-au venit la indemembru. Si hai pa.

Sa nu credeti ca i-am tinut nemancati inainte sa dea iama in fire. Adica nu dati vina pe mine, da? Am facut o salata de vinete cu maioneza si un platou de gingiumingiu care a inclus si chiftele de drob si liutenita si crenvusti de pe drum si ceva mortadella si naiba mai stie ce, la alea am avut rabdare sa le asez pe platou.

Si cum totul e bine cand se termina cu bine, sa va arat pe scurt si gradina din geam, plus prima productie proprie, usturoi verde de salajean. In rest avem niste menta, doua modele, aduse din Kallithea intre scaune, udate zilnic (ca pe drum na, mai un caine, mai un biscuita), ardei iuti si, cred, potop, busuioc, oregano, rozmarin, rosii cherry, niste flori tot de la gazdele de la Delfini, inca nu au inflorit si cam atat. Patrunjelu’ l-am dus pe balcon.

hard roc aleluia si ultima postare cu leitmotivul zilei ca v-ati fi plictisit si voi 😀

Varza calita si chiftele de drob

Nici una nici alta nu-s mari retete, dar era soare, pozai, pun, ce sa fac. Poate cineva face altcumva, plus ca iarasi, am mai eliminat din ce aveam la congelator, s-au desfiintat butoaiele de varza, a fost front de lucru.

Pentru varza am folosit: varza dulce si acra, piept de porc proaspat scos de la congelator, slanina afumata, boia dulce si iute, cimbru, foaie de dafin, piper, aragaz, cuptor, aprinzator de aragaz, oala, spumiera, farfurie, cutit, fund de lemn, ajutoare externe.

Am calit in putin ulei pieptul de porc si slanina, am tocat (mint frumos, nu? nu am tocat eu) verzele, am pus peste carne boiaua, apoi varza, am inabusit la foc mic totul, pe cand amestecam am adaugat si cimbru, foaie de dafin si piper …

… iar cand varza a scazut am dat totul al cuptor si gata.

Cu ciusca iute de la Stella si atata.

Am gasit in congelator compozitie de drob, de la Paste. Facut intreg era ok dar in portii mici tin minte ca era cam fad, asa ca i-am mai pus niste ulei de masline, niste usturoi verde, inca un ou si pesmet, am modelat chiftele pe care le-am dat prin acelasi pesmet si le-am prajit in ulei.

Nu-s frumoase da-s gustoase. Langa mustar iute peste care am pus Tabasco din Jalapeno afumat care e bestial.

hard roc aleluia si leitmotivul zilei de azi, in loc de muzica.

Ciorba de fasole cu carne de porc si frunze de ridichi

Urmatoarele „retete” intra la categoria, ce am gatit noi aici cu ce am mai gasit in prag, neinspirat, combinat si de neimitat. Zic si eu, ca ele pot constitui retete in sine.

Cand ne-am intors am luat de la bulgari un iaurt si ca sa tina in lada pana acasa am cautat ceva congelat, am luat o punga de fasole pestrita.

Acasa mai aveam una alta asa ca iata si ingredientele: fasole boabe (de care aveti, de care puteti, ca stie tot omul deja cum se fierbe fasolea), pulpa de porc, frunze de ridichi, ceapa verde, ardei, telina, morcovi.

Am condimentat cu o cutie de pasta de ardei kapia si ardei iute.

No apai am inabusit tot ce aveam, mai putin fasolea si condimentele.

Am pus apa si am lasat sa fiarba, stiam ca porcul ala era cam mistret asa ca abia cand a fost fiert am pus pasta de ardei, ardeiul iute si fasolea.

Si la un moment dat, dupa o vreme gust. In viata mea nu am gustat o ciorba mai fada. Mai ce sa fie, ce sa fie. Ei bine, simplu, nu avea nici farama de sare. Si desi noi nu mancam de fel sarat, spre foarte nesarat, s-a simtit. Am dres-o de sare, i-am mai pus iutica, gata, merge banda.

Si daca tot a fost soare si am pozat sa va mai arat una alta. Am primit niste crontanele tare interesante, de la un magazin de condimente care va avea in curand lansarea, va zic eu locul si ora, poate ne vedem cu catel si purcel. Naut prajit acoperit cu wasabi. Mai bine puneam prima poza la ghici ce e, pana acum am auzit: varza de bruxelles sau mazare.

Pe urma din seria gatit cu ce am dupa concediu, mic dejun cu iaurtul adus din bulgaria, ceva babic tot de acolo, masline din Thassos si ce a mai fost prin frigider (plus branza topita de la mic dejun de am uitat unde, ca nu pot sa ma abtin sa nu iau in bagaj macar una d’aia sau un gem, sa fie acolo 😀 )

Si am gasit si niste tortellini prin gongelator, plus broccoli plus sunca la cutie, ca avuram si de aia in frigorifica, ne gandeam ca o sa inoptam la vreun popas, da’ canci.

Am adunat poze de cateva zile, asa ca va pun si cu bitongu’. Azi noapte eram pe la veterinari. Incep prin a repeta ca ma doare in cur ce zic altii de cheltuieli si nedormit si alergatura, da? Daca gaseam intr-o punga legata la gura, in frig si ploaie un grup de zece pisici, un hipopotam, manz, barza, viezure sau pui de om, indiferent de rasa sau nationalitate, procedam ca in cazul acesta.

Asa, deci la veterinar cand te duci cu o potaie asa mica, e diagnostic acelasi, va zic sa stiti poate vreti sa va faceti veterinari, notati va rog: se ridica din umeri, se strang buzele si se da diagnostic: „abar n’am, e prea mic”.

Dupa care fiecare medic are o parere: fa-i lapte cu albus, ba cu galbenus, ba d’aia ba d’ailalta. Ia lapte de caine special, ok, da-mi, pai n-am, du-te in drumu taberii (ca imi venea sa zic, ba pe-a ma-tii), ma duc, nu te mai duce, ca nu e, pai unde e, pai nu e, pai daca nu e de ce imi mai zici sa ii dau? Zice pai sarci pe gogu.

Pai asa veterinar nu ma facea mama? Nu zic de unu’ anume ci de toti, dat din umeri, habar n-avem, e prea mic, sarci pe gogu. Hai la mine la cabinet ca deja stiu lectia.

Una peste alta, ca la cate lighioane am adunat pot da licenta, l-am revenit. Medicul a avut decenta sa nu imi ia bani pentru o consultatie in care a ridicat din umeri si i-a luat doar temperatura, da’ ca sa stiti, la Ilioara la urgente, e 135 RON consultatia. Si la un sarci pe gogu laptele de caini, e aproape 100 de ron cutiuta.

Vorba Ancai, mai bine gaseai un copil ca ieseai mai ieftin.

No destul cu vorbele, iaca poza cu jivina.

hard roc aleluia si nu mai omorati gaini ca si ele este vii, fiti buni ortodocsi, tineti post, va spala Isus toate pacatele, io asa am auzit.