Inapoi acasa

Duminică, 8 Mai 2011

11.00 Azi dimineaţă a plouat. Bulgarii de aici au pe cablu Diva de la români.
14.00 După ce trecem de Aitos, intrăm în pasul Diulino, pe lângă Şivarovo.
14.30 Pasul Diulino este format dintr-o serie de văi şi depresiuni joase. Din păcate plouă şi nu se vede prea bine.
15.02 Am ieşit din trecătoare pe la Dălgopol.
15.10 Coborâm pe pante domoale spre Provadia.
15.22 Provadia. Un orăşel într-o vale mică.
15.25 Dana poate se supără, iar o bag pe un drum lăturalnic. Trecem pe lângă ruinele unei cetăţi (krepost) şi mergem spre est pe un drum plin de păsări.
15.35 Drumul de la Dobrino la Manastir e foarte frumos, pe sub copăcei, dar Dana e nervoasă din cauza gropilor.
15.38 O căprioară sare prin câmpul din stânga drumului.
15.55 Intrăm în Devnia, anticul Marcianopolis, azi orăşel sărăcăcios într-o vale largă.
16.09 Pobiti Kamani. Adică pietre.
16.21 Pe drumul ăsta, care merge în paralel cu autostrada, sunt curve. Noroc cu Dana că mi le-a arătat, Parcă arată mai bine ca alea de la noi.
16.30 Varna (Odessos)
17.20 Trecem prin Balcik. Cârciumi închise şi Fish-Fish. Vorba nevesti-mii, pla mea!
18.43 Am cheltuit ultimele leva şi nişte lei la Balcik, pe malul mării. Bogudaria. Na zdravu! S-a terminat lecţia de bulgară, mergem acasă.
19.05 Multe eoliene la bulgari, pe drumul de la Kavarna la Şabla. Şi-n nordul Greciei am văzut câteva dar parcă nu aşa de multe.
19.18 Bulgarii sunt complet idioţi. Mergem de vreo 20-30 km cu indicatoare de maxim 40 km/h şi depăşirea interzisă, deşi drumul e în linie dreaptă. În final, într-o curbă cu asfalt peticit am dat de un indicator de maxim 60 km/h.
19.43 Apus de soare în România. Trecem pe lângă Vama Veche. Nu mai recunosc aproape nimic.
19.46 Nici 2 Mai-ul nu mai e ce-a fost (ha, ha)
19.50 Muzeul Marinei Romãne din Mangalia are nişte drăcii de tablă în curte.
20.13 Am ajuns la Eforie Sud.

Pai cam alea de sus s-au intamplat. Insa inainte de toate, ultimii leva i-am cheltuit intr-un supermarket bulgaresc unde niste copii se invarteau in bule, eu sper, pentru ei, ca erau umplute cu aer.

Oprire pe valea aia superba sa realimentam cainele.

Drumul, ca multele altele din Bulgaria, Kinder cu surprize, cand pare ca au pus asfalt la urmatoarea curba e un crater. Iaca si capriorul, ne-am uitat unii la altii pana el ne-a aratat posteriorul.

Asta e una din partile bune, cat de cat puteau fi evitate. Gropile.

Am ajuns si la Pobiti Kamani, un loc spectaculos si renumit, langa Varna. Primul semn care ne-a intampinat …

In rest niste cataroaie presarate pe acolo.

Eu am stat la masina sa pazesc cainele si sa manc o conserva de fasole cu carnat, bulgareasca.

La Balcik deja nu am mai stat decat sa mancam, am admirat doar frumusetea gropilor orasului, probabil importante pentru turisti. Inainte de asta am oprit la radar fara sa ma oreasca ei, sa cer indicatii. Militianul s-a blocat 😀

Pe malul marii, carciuma, se comanda in romaneste, se poate plati inclusiv cu lei.

Bune, lipii, pestele prajit, excelent, maglavaisul ala pe plita bun tot cu exceptia carnii de porc care cred ca era cam batranel. Am dat cam un milion in banii nostri. Platit parcarea, alimentat caine, gata.

Eforie Sud: dobrogeana, Romania, Grecia, Turcia, Bulgaria. Prima noapte dupa multe in care am dormit lemn, ca jivina a dormit la neamu’ meu in camera.

Acasa am scos totul din lada frigorifica, toate traznaile care mi-au facut cu ochiul le-am indesat acolo, majoritatea le-am dat cadou.

Lada frigorifica are acum alt scop in viata 😀

Drumul a fost pe alocuri obositor, pe altele relaxant, privelisti frumoase peste tot, oameni si oameni peste tot, noua ne-a placut foarte mult, cu mici exceptii pe care le-am marcat.

Luni, 9 Mai 2011

La radio sunt numai idioţi.
Când vii din Eforie spre Constanţa ai semn cu Bucureşti dreapta şi ajungi în curte la Praktiker. După aia, la un moment dat te afli la 500 m de Ţara Piticilor.
Dana mea vrea BMW să croşetăm. Cică Porsche-le e prea scump.
La intrarea în autostradă ne bagă pe lângă Cernavodă. Într-o curbă o măgăoaie tunde iarba.
Câinele e bine şi miaună. Nani, papa, caca.
La CNE Unitatea 1 cică nu avem voie să facem poze. Dana, normal, a făcut.
Într-o echipă de muncitori Dana a văzut o sudoriţă.
Poliţia din Cernavodă încurcă circulaţia. Dana vrea să claxoneze poliţia. Pe un pod îngust depăşim o căruţă cu ţigani. Poliţia s-a oprit la o bodegă. Le-o fi sete. Săracii!
Nişte muncitori numără pietre.
Intrăm pe autostradă. Ura!!

hard roc aleluia

BD la munte si la mare – Turcia, Bulgaria

Sâmbătă, 7 Mai 2011

10.20 În cameră toată lumea doarme. Afară oraşul se trezeşte la viaţă.
10.30 A trezit-o telefonul pe Dana.
11.15 La Destereciler pe Hükümet Caddesi 71 (unde am mâncat aseară) se mănâncă ciorbe foarte, foarte bune.
12.00 Am stat puţin pe faleză, pe malul Mării Marmara.
12.17 Dur! Adică stai!
13.15 Am ieşit din Lüleburgaz. Mai devreme în Muratlı am trecut pe lângă o terasă la marginea drumului dar şi lângă o cale ferată. Scaune şi mese mici şi plină de oameni.
Turcii nu prea opresc la treceri de pietoni. Pietonii traversează circumspect când ne oprim să-i lăsăm.
Câinele e mult mai bine. A făcut caca, a păpat niţel, acum nani la mine în braţe.
15.00 Kırklareli. Am spart aici vreo 100 de lire pe shopping, döner şi boreki.
16.20 Güle güle!
16.35 Bulgaria ar trebui scoasă din UE!
16.40 Ne-au luat 6 euro pentru că am mers printr-o baltă cu apă.
16.50 Cai pe dealurile de lângă Malko Tărnovo.
18.10 Am plecat din Tsarevo pe malul Mării Negre.
18.30 Traversăm râul Ropotamo în Bulgaria. Nu-i ironic?
18.40 La Ravadinovo trecem pe lângă un castel-hotel în construcţie.
20.40 Stăm în Sozopol. Apollonia Pontica. Oraş cu multe vestigii, case frumoase, taverne, peisaje superbe, pietre, flori, pescăruşi, lilieci. Am ras o pizza, am băut oareşce. Gazda vorbeşte germană cu accent bulgăresc, noi engleză cu accent românesc.
20.55 Pe hârtia igienică scrie în bulgăreşte. WTF? Nu înţeleg ce scrie, par să fie bancuri.
21.00 Mai devreme doi pescăruşi s-au ciocnit şi unul a scăpat un guvide pe terasa gazdei noastre.

Pe faleza, zeci de localuri cu peste, deja intrasem in criza de timp, nitel, hai pa Marmara.

Drumul, pe alocuri, o frumusete.

Ca sa realimentam jivina si sa cheltuim ultimele lire turcesti, am luat un „fastfood” de-al lor, bestial, ceva cu carne de oaie, pilaf, iaurt, muraturi, yufka. Si la ei si la greci excelente minuturile de pe marginea drumului si la pret decent.

Cu chiu, vai si nervi am trecut granitele alea de porc si intr-un tarziu am parcat in Sozopol. Bere si pizza, vant si frig, malul marii noastre.

Iara ne-am cazat ieftin, bine, curat, camere mari, ascuns caine ilegal, plimbat o tura prin orasul vechi pana s-a intunecat de tot.

Oraselul e superb si nu cred sa ia in totalitate mai mult de o zi, hai doua. Terasele de pe stanci sunt deasemenea spectaculoase.

Biserica medievala, case, lilieci (batmani, bre), garizi de vanzare.

hard roc aleluia, nani.

BD la munte si la mare, Turcia

Vineri, 6 Mai 2011

12.18 Am plecat din Kallithea. Iasu(?) de la Ioanna şi Elias. A ieşit şi soarele. Mergem cum ne-au zis şi ei, slowly, slowly. Căţeluşa nu e foarte bine, nu face caca şi cred că o doare burtica. Avem maşina încărcată de cadouri: tsipuro, oregano, plante în ghiveci (flori roz şi ierburi aromatice).
Aseară am stat cu ei la masă şi am ascultat muzică (folk-rock şi buzuki), am mâncat ardei şi roşii umplute şi ne-am pilit cu tsipuro. Ast’ noapte am dormit în reprize de două ore pentru că am vegheat căţeluşul. Să vedem cum ne descurcăm pe drum.
14.15 Trecem printre lanuri de maci şi turme de capre. Ne apropiem de Marathussa. Am trecut mai devreme prin Polygyros unde am găsit un veterinar care mai ştia ceva. I-am luat căţelului şi nişte baby milk, poate-şi dă drumul la burtică.
15.52 Trecem Nestosul.
17.10 Am ajuns lângă dela Hebrului. Căţeluşul parcă e tot mai rău.
18.36 Am trecut de Ipsala, primul oraş turcesc de după graniţă. Am trecut prin vamă ca prin brânză.
22.24 Ne-am cazat într-un hotel dubios din Tekirdağ. Pe stradă e foială. Am mâncat un kokoreç şi nişte papa bun la köfte salon. Tipu’ de la kokoreç, un puştan, e unul din puţinii care ştiu o boabă de engleză. Dar limba nu pune probleme de comunicare.

Era o vreme splendida cand ne-am luat la revedere de la gazde, am pornit cu masina incarcata cu plante, condimente, tzuici, nici nu mai stiu.

Gradina din fata locantei dar si cea interioara, plina de flori care au inceput sa rada la soare.

La soare s-a linistit putin si catelul care a urlat si s-a vaicarit toata noapte.

O ultima privire, pa, sper sa ne revedem.

Drumul lung, privelistea splendida, am tras o poza.

Intre vame, prima masa, un sandwich, dar mi-am facut plinul cu tutun, mult mai ieftin ca in tara. Nu am luat mai mult sa nu fie vreun vames mai zelos si, cautand tutun, sa descopere cainele trecut ilegal prin vami.

Cum scria si in jurnal, la Tekirdag m-am infipt in kokoretsi (ma rog, turcii scriu altfel, tot aia e) facuti de un pusti cu o dexteritate uluitoare. Si buuni. In orasul asta, mai prapadit, m-a uitmit numarul extraordinar de mare de tineri pe strazi, la orice ora.

Ne-am plimbat nitelus pe strazi, se pare ca fructele confiate si halvaua de branza erau cele mai intalnite produse din vitrinele colorate.

In schimb localul in care am mancat, Destereciler, ceva ce nu am mai intalnit, nu numa impecabil de curat, dar felurile erau ciudate, un soi de budinca din oaie, cu orez, in prapur, si koftele erau altfel, ciorbele de a doua zi dinainte sa o luam la drum, nemaipomenite, a mea de pui, cu maruntaie, a omului de cap de oaie. Preturi mici, chelneri brici. Si cu ape, ceaiuri si apa de trandafir la final, de la ei. Mi-a placut mult.

Apropos de dubiosenia hotelului, iaca o priveliste de la geam, pe noi ne interesa sa fie cald, pentru jivina care inca se mai vaita ca din gura de sarpe. Aici, sub geam, era parcarea hotelului 😀

hard roc aleluia