Beri memorabile, ultima parte

Pana ma hotarasc ce dracii mai fac azi, nimic spectaculos oricum, am zis sa inchei pozele cu berile memorabile, ca tot le-am salvat.

Poza asta i-am mai aratat-o lui Loki, e memorabila din cauza unora din cele mai bune branzeturi si inghetate mancate, plus o pizza nemaipomenita dar, nu in ultimul rand, din cauza pretului. Noi si japii ce mai luam bere in fata domului florentin. Nu zic ca n-a meritat …

Asta e de la o terasa micuta din Massa, capitala provinciei Carrara. Imparteam cu porumbeii chips-uri in timp ce nasa isi cauta toale. Ce amintiri imi evoca? Un pat rupt, ca am plecat in pijama de acasa si ca exista persoane „genuine” cu ochi albastri.

Marina di Massa si o plaja superba, am tradat putin berea cu vinul casei, la dozator. Restul, plaja perfecta. Si costumul de baie pus invers de dragul baii in mare.

E, aici e legat de o prietena tare draga, localitatea: Sedico, langa Belluno, unele din cele mai frumoase plimbari si, nu stiu de ce, imi aduce aminte si de o durere de cap a barosanului, sotul doamnei, desi durerea a avut-o in Romania de la un vin prost. Asadar o bere la terasa la Necko.

Si asta de prima iesire la Venetia, unde, ca tot fumatorul ne-am asezat la o terasa, libera si mare. Unde o localnica, mai in etate, s-a scandalizat de fumul de tutun si a rugat chelnerita sa ne spuna sa stingem tigarile. Care chelnerita nu stiu ce i-a spus, oricum ceva gen: esti cucu la cap, ca era ditamai locul si putea sa se aseze oriunde, nu langa noi. Precis asta i-a zis ca a fluturat mana pe langa cap in timp ce cu policele indica doamna in varsta.

Malta. Bere de-a zonei, oribila, terasa ocupata abuziv de grupul nostru si ultimele intalniri cu maestrul Dinica. Si cu tot felul de englezi si nemti ciudati, dar despre astea am amintiri de un roman. Si nu Petre.

O natura moarta de la o organizare impecabila a unui festival de motociclisti. Oricat as avea probleme cu cei care trec noaptea cu viteza spre autostrada de se aude peste zece blocuri sau imi iau oglinda la semafor, tot exceptional organizata, majoritatea sunt niste oameni deosebiti.

Alt festival haios, urmat de o excursie in Hateg a fost la Petrosani. Si am descoperit cate neamuri am in comun cu extrem de multi amici, ca sa nu mai zic chiar de rude (prin alianta).

Asta poate parea banala, dar e de amintit ca am baut-o la Droopina inainte sa plec acasa. Cu masina.

Asta e alaturi de o ciorba de burta excelenta. Fiind la Sibiu nu are nici o treaba cu genul nostru de ciorba, cel sudist, dar in felul ei mai ardelean a fost excelenta.

Asta e de la ravasitul olior, de la Bran, are amintiri, preturi nesimtite, un fel de japca pentru bucuresteni fraieri, buda jegoasa, mai balcanism ca orice balcanism. Si am vazut doua oi, ce e drept, dar neravasite, erau ca animale de companie in curtea unui om. Si nu voi uita niciodata pretul (e vorba de acum trei ani) pastramei: 60 de lei. Kilogramul, nu oaia.

Brasov, la intrare, bloc, patru etaje, alineeeeeeee. Pizzeria din coltul blocului unde, la Brasov se mai poarta, in afara de diverse sosuri la pizza primesti si sos de usturoi.

Una din cele mai ciudate beri din acelasi splendid Brasov si mult jelitul Scottish Pub.

Sibiu, Artmania, Erdinger bun si rece. Desi numai cinci minute a fost rece la canicula de afara.

Nu prea pot vorbi despre toate berile spaniole, ca am devalizat cel putin Valencia, de restul nu mai zic.

Am ales trei poze la intamplare, din valencia de la un local in care am mancat pe jocul de flipper in loc de masa, de pe terasa din Benimaclet si cu niste beri de testat, cumparate de prietenul nostru si gazda noastra Bucur.

Si la Toledo toate berile au fost memorabile, e un oras in care m-as muta maine.

Barcelona, nu stiu naiba cum sa scriu de ce a fost memorabila berea asta, nu pot asa, pe net, dar va asigur ca a fost de tinut minte.

Asta nu o voi uita, de asemenea, am gustat ceva specialitate la Alcoleja, sepii cu cerneala in ele. Si daca nu era rapid spaniolul gras din calea mea ii faceam camasa din verde, gri.

La Abdet, una din cele mai frumoase privelisti si cel mai azuriu lac pe care l-am vazut vreodata.

Despre Tailanda ar fi mult prea multe de zis. Atata spun: I’ll be back 😀

La Top T la Buzau toate berile (multe) sunt haioase, de data asta a fost simpatic, am primit ecuson de la cu totul alta trupa decat cea cu care m-am dus.

De final va pun poze cu doua meniuri amuzante, unul are o scuza, al doilea e din Turcia. Mai aveam pe undeva o pagina unde creierul macelaresc era tradus cu „butcher’s brains”.

Eu sper ca nu v-am plictisit ca pe mine ma plictiseste cand pe un blog cu o anume specializare povesteste ficare despre el insusi, ce face, ce gimnastica de intretinere e la moda sau ce culoare au noii pemparsi, dar daca v-am plictisit, Costachel a fost de vina, v-am zis, hard roc aleluia.

3 gânduri despre &8222;Beri memorabile, ultima parte&8221;

  1. Espagna pe langa domnu basu, daca dai in dreapta pe categoria „spania” gasesti si o plimbare cu pitbulu si is poze din zona aia cu lacu mai deapruape.

  2. Pingback: Cele zece chestii | Aphextwinz's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s