O curte pentru Grigoras?

Unul din multii caini salvati care sunt in grija noastra are o problema, s-a aciuat la o scara de bloc unde se pare ca nu e dorit de toti locatarii si de doua ori a fost salvat de la otravire, i s-a spart cusca, ma rog, omenii din astea.

Daca stiti pe cineva care sa il vrea pe Grigoras, este bun caine de paza, si-a asumat teritoriul si il apara cu indarjire, e de talie medie, nu consuma multa mancare, nu e mofturos.

asoptii catei

La talia lui e bun si de apartament dar e posibil sa fie cam galagios, momentan s-a atasat de mana care il hraneste. Nu e increzator asa usor cu strainii, o curticica i-ar fi numai buna.

Daca il vreti pe Grigore, lasati un mesaj. Daca nu, nu.

Multumim.

Ciorbita de purcelus

Cu legumite. Da, ca acum asa e, cu sosulet. Ca la Danut SRL, mai are nitel si iese la pensie da e Danut.

Diminutivele astea enervante si amestecul mai multor limbi de circulatie mai mult sau mai putin internationala sunt dementiale, nu mai are nimeni sange-n … bataie sa isi tina pe postament o vorba frumoasa, corecta, atenta, nu, prajiturele, mufinsi, checulete, imi vine sa ling ecranul si balesc pe tastatura. Dupa asa lecturi manechina ma fac, top model, ca foamea se duce de rapa sigur.

Sa vedem daca imi iese reteta de azi de ciorbita de purcelus. Pozitza din pacatutz e cam slabutza ca pana m-am trezit sa o fac, datorita unor detaliutze neplacute si a sistemutzului sanitar pe care ma mictzionezutz, s-a facut bezna asa ca e sus pe scaun sub neon.

Alfel ciorbitza de purcel, buna. Pardon, bunutza.

ingredientutze: carnitza de purecelus cu oscioare, ceputza (nu stiu a cui), morcovior, tzelinuca, fasolica verde, mazariche (nu aia de oaie, eee), ardeiutz grasutz, cartofiori, zemutza de varzuca, otzetutz de tarhonel si de ardeiutz iute, leustenutz, patrunjelic, iutzica.

Va place? Si mie, pentru traduceri apelati cu incredere, iau ieftin pe pagina.

Asadar am facut o ciorba simpla din carne de porc cu os si legume, acrita cu zeama de varza, otet de tarhon si otet de ardei iute, cu mult leustean. Na ca era sa uit: haha hihi.

La cumparaturi s-a dus jumatatea mea, astazi buna, iaca dovada.

Si o chestie legata de cumparaturi, a luat „branza la tub”, de fapt o crema de unt, nu certi barbatul cand ia chestii neaprobate, sa fie primit. Dar ma uitai pe eticheta, bai chiar nu e nemaipomenit de nasol ce scrie acolo, am cateva nelamuriri doar.

Grasimea vegetala, daca nu scrie ca e hidrogenata, nu e margarina, nu? In rest pare destul de OK produsul, firma e Lacteea, am mai luat de la ei un emmentaler bun.

Nu ca de azi incolo iau creme si branze la tub, dar a fost o surpriza interesanta, are mai putine mizerii ca un danonino sau un parizaki ifantis.

hard roc aleluia (auliooo, scuzati, hardutz, rocutz, aleluiutz). si colonhelp. face tenu’ frumos, plus ca daca dati la copii grasimi esentiale hidrogenate, creste ca fat frumos, intr-o zi cat altul intr-un an, a zis nadia co mananci.

Fantasie impromptu

Adica, in final, placinta cu cartofi, fasole si ceapa.

Inainte de a purcede la ce se va vrea in final o reteta, am facut o salata, sa nu va plictisiti de asteptat. Rosii, mozzarella, ridichi, ceapa verde, ulei de masline si sare neagra. La pahar, pardon, verrine.

Totul a pornit din cauza fetelor de pe Culinar, ca tot dadeau inainte cu fasole batuta. Fiind la magazin, am vazut la borcan, de la Olympia, zic sa vad cum e. Naspa, gust de usturoi fiert, cah. Asa ca in timp ce am sters aragazul (am pozat special pentru servetelele alea de care vorbeam tot cu gagicile de pe Culinar) imi trazni prin minte ce sa fac cu fasolea.

Am fiert doi cartofi si am calit ceapa, verde. Plus ca voiam musai sa ucid lactatele alea de la Penny.

Am adunat tot, cugetand la ce va iesi. Asadar: cartofi fierti, fasolea batuta (aici e clar ca puteti pune o fasole fiarta zdrobita si gata, au nu am vrut sa dau cu borcanul in gunoi, am dres-o), ceapa calita, oua, foi de placinta, iaurt si/sau smantana.

Am amestecat ingredientele pentru umplutura, dar mi se parea prea moale asa ca am pus o lingura de gris si una de malai. Sa fie.

Si m-am apucat de impaturit trabucele alea din foi, unse cu ulei.La cata rabdare am de fel ma si mir ca nu le-am imprastiat prin toata casa.

Dupa ce am asezat placintele alea in vasul cu hartie de copt, peste ce a ramas din umplutura am batut trei oua cu smantana si iaurt si am turnat peste tigaretele alea (impunse sistematic cu furca de friptura).

Am apucat sa o las nitel la cuptor dar pe urma am plecat la Cantina Verde asa ca am finalizat coptura tarziu in noapte, ca era sa o finalizez de tot, noroc ca nu am adormit.

Asa ca rezum reteta cu mentiunea ca daca sunteti sportiv de performanta o recomand, daca sunteti de meserie butonar, exista riscul sa aveti nevoie de o bariatrica dupa placinta asta, altfel e buna cu un iaurt alaturi, mama nene.

Ingrediente: fasole (batuta, zdrobita, tocata, macinata), cartofi, ceapa calita, iaurt/smantana, oua, putin malai si putin gris, foi de placinta.

Am zis ca trag o poza dimineata pe soare. Care soare, e, iaca sectiunea.

Dupa atatia carbohidrati iaca si o poza cu nu stiu ce vreme e asta dupa blocurile gri da io m-am saturat de plumburi zilnice.

hard roc aleluia, dati drumul la caldura si la soare si dati cu tunul in sistemul sanitar.

Cantina Verde

Un local deosebit care m-a impresionat. Cantina Verde (nu mai, nu ma platesc) se afla intr-o insiruire de vreo opt localuri, unul dupa altul. Si e aproape zid in zid cu Verdi. Parerea mea e ca ii da clasa.

Asa, de deschidere, mi-a placut transparenta localului, nu e ieftin, chit ca e „dupa blocurile gri”. Dar au meniul cu preturile afisate atat in poarta cat si pe site. Corect? Corect.

Cum la „italienisme” am piticii la mine, m-am dus cu o curiozitate mai mare decat au altii al purtator. localul este peste limita decentului, adica fara a fi lux e decorat cu mult bun gust si mult bun simt. Fireste, tura unu, inainte de a manca, la buda. Nota 10 din 10.

Vitrina de vinuri promitatoare.

Nu ni s-a oferit de la inceput lista de vinuri, am cerut-o, acum e si vina mea, ma duc la inspectie cu tricou cu Sponge Bob (eu, ca jumatatea mea avea cu ceva din Amsterdam). Gasiti pe site si vinurile si preturile lor, dar ajung si acolo, pana ne-am benoclat in meniu am luat o bere in deschidere.

Si am negociat antipasti (eu vreau din aia eu din ailalta, burrata nu mai era, iaca la ce am ajuns).

Pepata di cozze (25 de lei) excelenta.

Tartar de somon (25 de lei), deja combinat cu una alta, excelent.

„Elice” proaspete marinate. Nu stiu cat au fost de marinate „in casa” si e neinteresant, bestiale. Bai si am vrut sa iau si la pachet si am uitat ca ne-am intins, belea de bune. 30 de lei.

Salata cu somon, 35 de lei, am gustat numai somonul. Bun de tot.

Intre timp am trecut de la berea de deschidere la vin. Si la lista de vinuri. Preturi intre 35 si 120 de lei sticla (ni s-a recomandat si la pahar, deh, tricou cu sponge bob, tricoul meu de hora 😀 )

Am luat Casalese, era cel mai ieftin, dar nu de aia, nu mai bausem, alea nordice le mai incercasem, bune si seci. Iaca sa vedem cum e si aista. Bun nene, avea o cadere ep esofag in vale. Si cu racit la gheata si tot ce trebuie. Buba … bubele le las la final.

Inca o chestie misto, zece modele de uleiuri de masline aromate pe masa si rasnita de piper, vorba lui Pastorel, la cat investesti intr-o carciuma, cat de greu e nene sa dai pe o rasnita de piper? Ca piperul proaspat rasnit e altceva.

Aici iar punct pentru Cantina Verde. Brava lor.

A, da, au si parcare proprie, iara bonus.

Trecem la felul doi (si o sa radeti la final de ce minusuri am gasit carciumii). Patru branze, mare branza, o sa ziceti, ei bine, au fost cred ca cele mai bune pe care le-am mancat intr-un local. 28 de lei.

Firescul muschi cu gorgonzola, de altfel, cum zice si Silvia, inventie americano-italiana care a prins de minune pe continent. Trecand peste asta, superb sosul si perfect facuta carnea, dupa gustul meu. 49 de lei.

Straccetti de porcule lui. Sos, bestial, ceva cu ierburi, fraged. Si cu ceva cartofi trasi la tigaie alaturi, nu mi-a tremurat mana, am facut poza asa din zbor. 25 de lei.

Si a mai fost si o pizza allo scoglio, 35 de lei, aici nu am decat sa las imaginea sa vorbeasca.

Special pentru bunul meu prieten Gio, mai nene, aveau niste scoici, nu ca alea de la PSG, mai mari :)))))

Ni ca dupa ce se mai depozitara draciile, am luat si desert, fireste ca tiramisu si dulcele casei, na. Ni s-a spus ca e pannacotta, era mai mult o zuppa inglese sau ceva asemenea, blat insiropat cu alcool, o crema cu fructe confiate, bune ambele. Oricum la deserturi nu ma pricep.

Si ultima strigare, vorba maica-mii, ceva de „digerit” :))))

Foarte fain amenajata curtea, acum deja se lasase seara, pozam si noi cand vine caldura mai in amanunt, nu stiu ce is astia, mie mi se parura bambusi.

Asa, concluzia finala, nota mare, pana nu termin tot meniul nu ma las. Scump dar pe merit, am transmis complimente bucatarului.

Minusuri (cred ca gasesc si la ElBulli): chelnerita noua care nu stia de nici unele, dar a fost ajutata. Nu mai aveau Burrata :((((. Catalogare dupa tricou, nu e nimic, sunt consolat de mic, eu as fi adus lista de vinuri din start.

Si putin prea sacaiala, adica nu lasam bine furculita jos ca se ofereau mai multi sa imi ia farfuria. Las-o bre la locu’ ei ca sta bine. Si, acum o sa ma injure mancaciosii de meserie, nitelus cam mari portiile dupa parerea mea. Eu le-as lasa la acelas pret dar le-as face putin mai mici.

Atat am avut de carcotit, deci per total, nota 9,95. O sa ne mai vada la lentila de contact.

hard roc aleluia