Cartofi cu leurda

Ultima transa de leurda, reteta a urmat-o pe cea a dovleceilor, cu niste mici schepsisuri tehnice.

Tot trei ingrediente (plus ulei si sare): cartofi, leurda, rosii. De data asta nu am mai avut la congelator, asa ca, traiasca Cirio.

Aici buba, daca nu gasiti cartofii potriviti in dotare trebuie schimbata nitel tehnica de preparare.

Anume, daca aveti sapunari (cartofi rosii, care nu se sfarama la fiert) dupa ce ii trageti nitel in ulei (de masline am pus eu, dar nu e musai), ii lasat sa fiarba inabusit cam 10-12 minute pana sa puneti rosiile.

La noi s-a pacalit al batrn cu cartoafele (nu ca as da din casa, dar are probleme cu ochii la varsta dumnealui, nu e problema) si am avut cartoafe albe, din alea care se fac praf repede.

Asadar, daca aveti cartofi zdraveni ii lasati cu nitica apa sub capac dupa ce i-ati tras in ulei cu leurda. Daca aveti din astia de piure, ii trageti in ulei cam cinci minute (tot cu leurda) si apoi puneti direct rosiile (pasate, zdrobite, suc, blabla). Acidul ala le mai taie elanul de a se face stamppot.

Apai de aici e clar totul. Amestecam, capac, verificam (cartofii se tin tari cu rosiile adaugate din timp, asa ca depinde de cartofi, incercati cu o furculita cand sunt gata, ai mei au mai stat cam 20 de minute pe foc si nu s-au zdrobit deloc).

Sosul format este exceptional, daca s-ar face o adunare sa manance, care sos cu pita, care cartoafe fara sos sau care crumpii zdrobiti in zeama as fi eu, eu si cu mine. Da, stiu 😀

A venit primavara. Si inca nu s-a terminat.

Nu tinem post, dar cu atatea bunatati de buruieni, na. Iaca si dovada ca nu tinem post. Omu’ a zis ca virsli de Salas is mai buni ca astia de Brad. Normal, sunt diferiti si noi ii iubim pe aia de Salas.

Incheiem cu cumparaturici, ca in fiecare an, intr-un „buchet” de ridichi ieftine, de la mamaici sau tataici care vand fara autorizatie la margine de drum, iaca, ridichea uriasa.

Ce inseamna dom’le macro. Pardon, clozap.

O incursiune … aaa dar stai ca era sa uit. Deci (ca sa incep cu o concluzie) ieri am iesit la cumparaturi. Si am descoperit afacerea secolului. Dai bani asa cam cat de doua frigidere, niste aragaze si masini de spalat si primesti in schimb o hartie. Asta e firma ce mi-as dori-o dar cica nu se poate. Ca pe firma scrie „Administratia Financiara”.

Trecand peste cele de mai sus, am intrat nitel in Penny, scria mare pe el ca s-a schimbat, facut, dres. S-a schimbat o laie. Cu exceptia unor marfuri (putine) pe care nu le gasesti decat la ei, a unor tipe brici la casa de marcaj, a preturilor care la raft sunt una, la casa alta, e aceeasi Marie cu alta palarie.

Am luat din marcile care au intrat numai la ei (nu bre, nu mancam atatea dulciuri, le-am ascuns pana la paste).

Preturile nu sunt mari, neinteresant aspectul, rosiile foarte bune, mai ieftine ca in alte parti. Tepele? Lactatele din imagine. Nu stiu unde sunt 20% grasime in smantana aia ca e mai slaba ca iaurtul de 10%. Iar iaurtul de 3,5 e ca airanul, numai sare sa ii mai pui.

Mix din ala Thai luai din dor de Tailanda. Ca mai primeam pe acolo la bere.

Chiar, nu se mai scrie in limba romana Tailanda, e Thailanda si nu se mai scrie calmar ci calamar?

(da, stiu, e acceptat in DEX si Calamar, conform DER si DOOM2, nu stiti ce e DER si DOOM2 – in afara de joc? # [DER] Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, # [DOOM 2] Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2005 )

Pusca mea, ma nascui inainte de 2005 si in Tenerife nu am fost.

Oricum cu petardele alea de lactate o sa fac, vorba cantecului, o dobrogeana si-un pahar …

Pardon, era cu damigeana, hard roc aleluia si uichend fain tutulor indiferent de nationalitate.