Ciorba de oase de vita cu potroaca si galusti

Dupa o serie de evenimente care au dus printre altele si la consumul de chestiuni despre care ni se spune la TV ca dauneaza grav sanatatii, am avut chef de o ciorba acrita cu zeama de varza, potroaca. Aveam in batatura oase de vita, tocana de legume pusa din toamna, ce mai a iesit o bunatate.

Prea multe nu sunt de povestit, doar ca imi venea sa mananc supa asa, numai cu sare, simpla, excelente oasele de vita cu carne pentru asa ceva.

In zeama aia in care am pus si carnea data jos de pe os am mai pus: ceapa, telina, morcov, jumatate de borcan de tocana de legume. Cand au fiert toate am adaugat putin suc de rosii (aveam in plus), apoi galustile (clasice, acum le fac cu gris si putina faina, ou si gata). Se imbiba bine de supa aia groasa galustile, nu le mai pun nici sare prea multa.

Si la final, jap, jap niste leustean si potroaca, multa, ca se cere.

Mic dejun de recuperare ale celulelor ficatului, in afara de LIV si Esentiale? San Daniele si cruditati cu zeama de lamaie.

hard roc aleluia

Blaue Zipfel

Sau Saure Zipfel, am cautat pe Wikipedia dar am gasit informatia in germana, asa ca am luat reteta de pe unde am umblat … aseara.

Am fost invitati la niste prieteni, special ca sa ne gateasca treaba asta, originala de pe langa si din Nürnberg.

Afara frig, in casa cald.

Din povestiri linistite si ascultari de muzica in surdina pana la urma am dat-o in lautaresti si topaieli, suficient cat sa suparam vecinii, neimportant. Important e ca pe frigul ala, noaptea, era unul pe o camera de tractor care nu stiu ce pescuia pe Dambovita. Noi am banuit ca portofele.

Gazda ne-a gatit carnatii despre care o sa va vorbeam, facuti chiar cu (copy/paste de pe net ca nu sunt in stare sa scriu asa ceva) Original Nürnberger Rostbratwürstchen.

Ca niste buni musafiri am intors favoarea, am facut cadou prietenilor o girafa.

Mai tineti minte pariul ala de pe site-ul „one million giraffes„? Am pus si eu acolo cateva girafe.

Si tot ca niste buni musafiri, la plecare am luat cei cativa carnaciori ramasi, sa refac reteta acasa, ca mi s-a dictat. M-am uitat si pe eticheta, nu contin porcarii. Is buni rau, ce mai.

Ca majoritatea retetelor germane, este foarte simpla, se pune la fiert apa cu vin (eu avui rosu, dar nu a contat), otet, enibahar, foi de dafin, sare, putin zahar. Exista si cantitati pe net dar cred ca e chiar in functie de gust.

Se pune ceapa taiata mare in chestiunea de mai sus si se lasa pana devine translucida. Apoi se pun jfdgauhowurstii aia.

Asta e tot, in pozele de pe net se consuma asa in zeama, am vazut, eu am mancat cu mustar si ceapa separat pe pita. Si nu a fost deloc rau.

Si pentru ca gazda a fost amabila sa imi explice niste chestiuni neclare mie legate de limba germana, pe textul dat de mine, Ich Will, hard roc aleluia si melodia dedicata.