Mancare de ardei copti si piure de urzici

Bine, pe langa si o paleasca de mamaliga, am uitat sa iau malai si am incropit o terciuiala mica, nu se pune, va prefaceti si voi ca arata a mamaliga normala.

Ambele retete sunt infiorator de simple si cu atat de putine ingrediente ca se poate speria lumea. Si de aia mie mi se par delicioase si reci si calde, iaca.

Mancare de ardei copti

Am folosit ceapa (verde), ardei copti (congelati, se taie mai usor si nu fac nici mizerie), suc de rosii si putin ulei.

Am inabusit intai ceapa in putin ulei cu sare si un strop de apa.

Am adaugat ardeii si am lasat sa scada zeama, apoi am pus sucul de rosii. Nici macar piper nu am vrut sa ii mai pun.

Pauza soare, pauza poze frumoase, asta e, s-a mancat si se cere bis.

Piure de urzici

Ala e si mai simplu si mi se pare cu atat mai bun. Peste urzicile fierte am pus usturoi, sare si lapte si am mixat.

Si gata.

Stiu ca sunt exagerat de banale, nu e nimic, scuze nu imi cer ca nu am de ce, s-a halit cu polonicu’ asa ca hard roc aleluia si cui nu ii place alta mama nu mai face 😀

Supa de pilaf de pasare cu urzici

Nu am avut alta idee de nume, sa traiti.

Arata cam ca la tara, nu? Buna. Ideea mi-a venit de la „zupele” italiene, mai dese. Pe urma nu puteam renunta la bulanul ala de pasare de curte, l-am fiert de am scos trei zemuri din el asa ca obstescul sfarsit si l-a dat in final in treaba asta. Si bonus, am primit un lighean de urzici, curatate si spalate.

Cum datorita unor probleme am facut pe bucati mancarea, nu am poze cu ingredientele, dar vi le zic.

Asadar am fiert piciorul de pasare cu telina, morcov si ceapa (si verde si ne). Cand a fost gata supa am zdrobit legumele in ea, am pus suc de rosii si urzicile asa, intregi, bine curatate, fireste.

Dupa ce s-au inmuiat am pus orezul si am lasat cu capac, sa se faca. Nu am condimentat decat cu sare si piper. Si se simte fiecare gust distinct, e exact ce aveam chef.

E urata? Cam e. E buna? Grozav. Mai ales ca pe langa urzici am scapat si niste stevie si untisor. hard roc aleluia

Omleta cu ceapa

M-a tentat aspectul omletei cu ceapa pusa de Geany pe Culinar, asa ca am facut si eu, fireste, varianta mea.

Nu draga, nu e murdara farfuria, e de la fundul omletei. Cum am comentat si la ouale lui Gordon, o sa comentez si reteta asta, ca asa imi place.

Parerea mea e ca pasii de la reteta originala nu se justifica, daca se inabuse ceapa si se toarna ouale peste si daca se face sub capac si nu se intoarce, are acelasi gust.

Am inabusit ceapa cu sare, putin vin si putina apa, in unt, am condimentat cu ceva iutica.

Am facut ca in reteta, am amestecat ouale cu ceapa racita, am pus si nitica ceapa verde, pentru cromatica. Si am copt la foc mic in vas acoperit, metoda mea favorita.

Nu am pus parmezan, nucsoara in nici un caz, cantitatea e infima si se pierde sigur in gustul puternic de ou si ceapa. Parmezan sau vreun cascaval merge, desigur, pus. Eu as plusa chiar cu branza de burduf.

Repet, nu vad motivul, conform gustului meu personal, pentru care sa stau sa se raceasca ceapa si sa amestec separat. E o opinie doar, fiecare face cum crede.

Si daca tot e „divina” Geany, am mai trantit si cateva cumparaturi.

Sacu’ ala de ceapa verde, la spartul targului, in Obor, a fost numai cinci lei.

Apropos de Obor, iaca ce mai prindeti prin hala de peste daca aveti bafta, 30 de lei kilu’.

hard roc aleluia