Salată de cartofi copţi cu ouă şi sfeclă şi aventuri din epoca sortatului de barabule

Citind o carte, mi-am amintit de mersul la sortat cartofi, l-am prins prin şcoala generală. În liceu deja avansasem la cules piersici, ce învăţătură, ce programă, cules, sortat şi muncă patriotică.

Cum îmi venise ideea asta de salată, am luat cartofii spălaţi, i-am pus în cuptor şi i-am lăsat să se facă. Alte amintiri din copilărie: presiunea gazelor care era aproape inexistentă, din când în când ne mai trezeam semi-adormiţi când fâşâia duza, că miros nu se simţea, mercaptanul era de import, cum să cheltuieşti valuta poporului.

La sortat cartofi întotdeauna ajungeam iarna pe un frig crunt. Şi era şi mizerabil totul acolo, un depozit pe undeva pe Gării Căţelu, spre cartierul 23 August.

Şi cum curăţăm eu cartofii copţi pentru salată, curăţat vorba vine, că i-am înjumătăţit cantitativ, erau degeraţi, mi-am amintit cum ne-am bătut joc de cei de la depozit, răzbunare.

Ne-au pus într-o zi să sortăm şi să alegem câte o plasă babană de cartofi din cei mai frumoşi, să ni-i dea acasă, copii creduli am ales cei mai babani şi netezi picioci.

Când să plecăm, la poartă, responsabilul (sau ce naţia lui era) ne-a luat plasele şi ne-a mulţumit pentru munca în folosul lui personal, că îi era lene să îi aleagă.

Dar ne-am răzbunat, am venit data următoare aprovizionaţi cu pietroaie cam de mărimea cartofilor noroioşi. Că aflasem că trebuie aleşi cu atenţie cei care se depozitează, dacă se lovesc se strică şi se fac buba unul de la altul, se duce dracu’ tot depozitul.

Aşa că puneam cataroaie printre cartofii buni pe care îi puneam pe banda rulantă care îi arunca în depozit. Inevitabil, în cădere bolovanii zdrobeau ce prindeau, aşa ne-am răzbunat pe omul cel rău care nu ne-a lăsat să ducem acasă cartofii.

Pentru salata asta rozalie ne trebuiesc cam patru cartofi (curăţaţi, copţi, decojiţi şi tăiaţi cuburi), o sfeclă mică, coaptă şi scăpată de coajă şi ea, apoi data pe răzătoare, două ouă fierte, ceva acrişor, castraveţi, gogoşari, dacă găsiţi măsline murate sunt perfecte, puţină ceapă (verde, roşie, nu se ţine seamă de culoare, xenofobia la cepe încă nu s-a inventat), sare, piper şi maioneză dintr-un gălbenuş. Dacă nu place cuiva maioneza, merge şi cu ulei şi oţet.

Toate tăiate potrivit se amestecă şi se lasă la rece să se întrepătrundă gusturile.

Bonus pentru salată, dacă aveţi ceva peşte afumat, se potriveşte excepţional.

În rest frig, hrăniţi vrăbiuţele, hard roc aleluia.

12 gânduri despre &8222;Salată de cartofi copţi cu ouă şi sfeclă şi aventuri din epoca sortatului de barabule&8221;

  1. românu’ când trişează nu se gândeşte că soarta se va răzbuna pe el? nu! eu n-am prins cartofi şi triere de cartofi, am fost doar la depănuşat de porumb, cules de mere şi de struguri. dar nu era frig tare, cum ziceai tu, era cald şi ne distram bine de tot. cred că mulţi elevi ar mai vrea să piardă 3-4 săptămâni de carte pe preţul unor distracţii ca cele de la muncă patriotică… 🙂

  2. mie nu mi-a placut nici triatul de cartofi nici culesul de piersici decat pentru faptul ca ne distram (ca si aia cu bolovanii tot distractie era). la o varsta te distreaza orice, nu ai griji, e normal.

    saptamanile de carte acum nu se mai pierd, din pacate nici nu prea se mai vad.

    am facut practica in multe locuri, in magazine, depozite, asa era in liceu, ce sa zic, era distractie, acum mi-ai amintit de altceva 🙂 poate scriu maine, de la o practica din hala traian.

  3. eu am prins sortatul de cartofi, ne ducea la depozit la Chitila,aveam norma de 5 saci de persoana de cartofi selectati! era chinul de pe lume ca erau plini de noroi si trebuia sa-i freci ca sa te lamuresti daca sunt buni sau nu! noua nu ne-au promis cartofi, dar e drept ca nu s-au luat de noi cand am inceput sa ne batem cu cartofi, ca vb aia, la o anumita varsta orice te distreaza!

    atat am prins cartofii de mai multe ori si ne-a mai dus o data sa ajutam la amenajarea unei baze sportive muncitoresti si atunci ne-am distrat copios! trebuia sa nivelam un teren de fotbal sa punem pamant si sa rostogolim niste chestii din alea grele ca sa se taseze pamantul.pana la urma am terminat dar intre timp…..

  4. Mai era si munca patriotica in oraselul copiilor, insa cel mai mult mi-a placut cand ne ducea sa scandam si sa il aplaudam pe marele conducator. Mama nene ce mancare buna ne dadeau, sa fim in forma.

  5. eu am prins doar faza cu aplaudacii, dar si la aia am nimerit din greseala odata, in loc sa ma sui in autobuzul pentru excursia la Rosu, m-am suit in ala de aplaudaci (ei erau mai mari). noroc ca am gasit acolo fata unei vecine de bloc, ne mai cunosteam. dar serios ca m-am distrat, si, in plus, papica a fost foarte buna, cum zici si tu :D. altfel, salata asta rulz big taim :D!

  6. mda, voi v-ati razbunat pe noi, aia care ne bateam la cozi, in piete, pe plasele de cartofi, sortati de voi.
    omul cel rau isi facuse aprovizionarea, din pacate.

  7. ei da, acum asa ma gandesc si eu, dar in scoala generala crezi ca aveam multa minte, copii fiind?

    despre cozi poate sa mai scriem, ca am amintiri nemaipomenite. o sa creada astia micii ca fabulam sau am dat-o in SF.

  8. eu am fost la scoala de protocol zero, adica la noi se faceau inspectiile alea importante sa vada partidul cum este invatamantul, se organizau examene de grad la profesori, lunea si sambata trebuia sa venim in costum de pioner toti, din astea. si in plus, eram printre primele scoli care erau chemate la aeroport cand venea toarsul din vizite.cred ca am fost la minim 7 primiri din astea! ne aducea la aeroport sa zicem la 8 dimineata si el venea la 3, sau la 12 si el venea la 8! intretimp ne organizau activistii cum sa stam, ce stegulete sa avem, ne dadeau flori, si ne mutau in careu de ameteam vreo 2-3 ore. dupa ce ne asezau in dispozitiv si erau multumiti, incepeau sa ne puna pe randuri: copiii mai mici si mai frumosi in fata, aia mai inalti sau mai putin atragatori in spate. aia erau cei mai fericiti ca se jucau leapsa cu militienii( soldati in termen, 18 ani, cata minte sa aiba si ei!).cea mai nefericita era Piti, poreclita asa ca era miniona si arata a copil de ala de Holliwood, pe aia au selectat-o de vreo 2 ori sa-i dea flori si trebuia sa stea smirna langa activisti tot timpul, pana se producea venirea, nu care cumva sa devina vreun terorist intre timp!
    mancare nu ne dadeau,decat poate vreo eugenie si-un suc, dar in schimb nu recuperam orele de la scoala, ca atunci cand se facea dezinsectie sau definfectie:D
    iarna era cel mai frumos ca ne dadea niste pufoaice albe sa le punem peste costum, sa fim tot in pionier si ne dadea cravate noi daca ale noastre erau patate de cerneala sau zdrentuite. pufoaicele le aduceam a doua zi la scoala, dar cravatele ni le lasau. aratam ca niste pinguini albi cu cravata rosie! =))

    si cand s-a inaugurat Palatul Pionierilor, am stat acolo cam 7-8 ore sa strigam! dar aia a fost nasol ca era cald. mie mi s-a facut rau de stat in soare, eheee, ce amintiri, dar alea de la coada chiar trebuie scrise ca nici pe mine nu ma cred unii cand le povestesc!

  9. Io nu vazui nicaieri. Da’ bine ca mi-ai zis sa ma opresc. Mie mi se trage de la cartea aia cu 77 de retete din epoca de aur ca o tot citesc si recitesc. Merci de info, schimb macazu’ 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s