Oua umplute cu pasta de peste

Nu e vreo reţetă, dar citeam un articol absolut splendid şi discutând cu animaloo ne-am gândit că ar merita băgat în blog, să mai citească şi alţii.

Ocazie cu care vă anunţ că a revenit iarna. Şi reţeta vieţii, care e simplă, pe urmă vedem link-ul. Aşadar fierbeţi voi nişte ouă, le despicaţi şi le amestecaţi cu pastă de peşte. Clar?

Eu am folosit din conserva aia pe care v-am arătat-o în articolul precedent, voi, treaba voastră. După care decoraţi pentru soţul iubitor. Sau nu. Cum aveţi chef.

Aricolul despre care vorbeam atât cu sus-numitul memet cât şi cu jumătatea din dotare (care la rândul lui trăncănea cu alt butonar, că ce să faci pe nămeţii ăştia, muncă nene), este de pe Stand-up Programming in Romania.

Site pe care, menţionez, să nu avem vorbe la proces, că îl înţeleg parţial. Adică în proporţie de 2% (cred că m-am avântat), adică suficient, că nu-s bărbat. Suficient cât să râd cu lacrimi la ce scot oamenii ăia din ei, mă gândesc, atât cât pot, că dacă aş avea şi alte ouă decât alea de pus pe masă aş putea scrie şi eu aşa, mai atehnic (culinareste vorbind). Dar na, ca găinile am spirit de autoconservare, aşa că citesc la alţii care au simţul umorului la purtător şi ouă serioase.

Nu din astea.

Nu întotdeauna mă amuz la ieşirile cu gaşca de programatori în cârciumi (sau mai rău, la câte unul acasă), eram sigură că nu are nici unul simţul umorului. Adică or avea pe limbă lor, că nu pot să râd dacă îmi zice unul un banc de genul: Isus către discipoli: „În adevăr va zic vouă: y = 5x2 + 4x – 7″. Discipolii vorbesc puţin între ei, după care Petru se apropie cu teamă de Isus şi spune:”Isuse, iartă-ne, dar n-am înţeles învăţătura ta …”
Isus supărat: „Păcătoşilor, e o parabolă!”

Nu râd nici acum. Dar de când am dat de site-ul ăla, dom’le, recunosc sportiv, da, programatorii au simţul umorului debordant şi nu ştiu dacă în viaţă reală sunt la fel, dar pe net m-aş feri să le întru în degete.

Aşa că le dedic nişte oo, poate au nevoie în plus, nu se ştie niciodată.

Nu ştiu de la cine a plecat primul link-ul la site-ul cu pricina, cert e că deja are un număr de fani şi ne-am pişat (nu pe noi că toţi avem water closet-uri în dotare) de râs, chiar că hard roc aleluia.

Paste cu sos românesc

Am zis paste şi nu tortelloni pentru că sosul mi se pare că se potriveşte mai bine cu paste neumplute, dar acum am comis-o şi va arăt şi vouă, sfatul e să puneţi la ceva macaroane mai banale.

Ideea de sos e de pe Culinar numai că nu mai ştiu cine a pus o reţetă de tocăniţă în care amestecă sosul de roşii cu smântâna (dacă ştie cineva poate lasă un link la comentarii şi îi mulţumesc).

Am folosit paste (na, tortelloni cu urdă şi spanac şi da, mai am o porţie din acelaşi pachet), ceapă verde şi praz (merge orice fel de ceapă), usturoi, pastă de tomate şi vin alb.

Am înăbuşit ceapa şi usturoiul în puţin ulei, cu sare, fireşte, am adăugat pastă de roşii, smântâna şi niţel oregano şi piper (aşa am avut eu chef).

Am amestecat sosul şi am fugit pe balcon să trag o poză că arăta că atunci când amestecam uleiurile să le pun pe pânză, eh, ce vremuri.

Şi gata, am ras şi nişte parmezan şi bonjour.

Concluzii: e mişto foc sosul, la mâncăruri şi cu carne şi fără, la paste umplute cam acoperă gustul umpluturii (dar se poate pune mai puţin sos, fireşte). Aşa că la prima tocăniţă îl refac, dar cu cimbru.

Şi să vedem ce am mai găsit interesant în magazin.

VICI au adus somon afumat. Nimic deosebit. Cum am prostul obicei să mă uit şi la etichetă de la raft şi la cea de pe produs, ce văd, salmonidă asta de pescuit, deci sălbatică, mai ieftină că aia de acvacultură. Cu multicel (pe bon nu e preţul şi la kilogram, era diferenţă mare, spre 30 de lei la kil). Deci ăla bun e mai ieftin. O fi înghiţit mercur, altă logică nu văd.

Untul La Motte a sărit sprinţar de 15 lei. Aia e, mâncăm mai puţin dar mai bun.

Nişte chestii pe care le-am zărit în raft, am citit eticheta şi am zis să încerc, sunt pastele astea de peşte. Nu-s rele deloc, deşi normal ar fi să scrie şi ce conţine maioneza, pasta de tomate sau provenienţa laptelui praf. Oricum la gust sunt ok, 3 lei cutiuta (preţurile sunt aproximative, că dacă scriu şi virgulă zero douăzeci şi cinci de bani cum au ăştia preţurile … dar despre preţuri la final).

Iacă structură lui La Motte, frământat cu sare marină. E excepţional.

Şi încă două chestii bune, acum nu ştiu cum bagă ăia seleniul în ou, dar sunt gustoase foc, altceva nu pot spune că nu sunt fermier. Şi pentru că sunt mare fan al produselor Big Panda încercai şi telemeaua aia în zer. Şi răspuns corect: da, e foarte bună, 15 lei cutia de 900g (brânza, nu zerul). Nu e nici cea mai ieftină, nici cea mai scumpă, o să mai iau, ne-a plăcut.

Ce voiam să zic de preţuri, e a nu ştiu câtă oară când observ (dacă nu scriam aici nu vedeam niciodată) că la raft e afişat ceva şi la casă se marchează alt preţ. Fireşte, mai mare, în acest caz a fost o carpeta (diefrenta bună la preţ, o luam oricum dar să spună că e 50 de lei şi să fie dublu e cam suspect), un gel de duş (afişat cu 11 pe bon e aproape 15) şi o adăpătoare pentru papagal, era trecută cu 4 lei şi ceva şi a fost 8 şi mai bine. E legal?

Cam atâta, hard roc aleluia şi vânt în pupă, că invers se cheamă pârţ.