Un fel de dobrogeana

Când am făcut dobrogeana de data trecută, byu (de pe Culinar) mi-a vândut un pont. Pe care l-am folosit (deşi credeam că o să o trec la rateuri, după aspectul preliminar, a avut dreptate, e bun pontul).

Hotărâtă să o fac cum a zis ea, am plecat după aluat de plăcintă, nu avea Eugen, aşa că am revenit la foietajul din congelator. Ce am folosit eu: brânză (un amestec de caş de vacă, burduf, telemea), ouă, iaurt şi mărar. Până la urmă în compoziţie puneţi ce vreţi, ideea e de tehnică.

Nu, nu tehnica mea nerăbdătoare şi defectuasa pe care o să v-o arăt ci cea pe care mi-a spus-o byu.

Aşadar am întins foaia de aluat cu făcăleţul de mămăligă (cum sunt imprastiace la făinoase, folosesc hârtie de copt, nu pun făină pe masă, nici ulei, nici nimic). Şi am trântit umplutura acolo.

Am rulat şi am încercat să dau (de n-aş mai fi încercat) o formă de U drăciei. Treabă uşoară, dacă aş fi avut aluat de plăcintă, aşa mi-a ieşit o măgărie. Ei bine am înfofolit-o în foaia de copt să îi dau o formă. Nepriceperea mea nu are legătură cu pontul dat de byu care e meseriaş.

După o vreme am început să mă uit la forma indefinită, asemănătoare cu o copită de porc obez sau cu un crab antediluvian, depinde de imaginaţie. Aici am început să fac ce mi s-a spus, am stropit cu lapte plăcinta. Eram sigură că nu iese nici o … brânză.

Zic lasă, o pozez la traume.

Băi avu dreptate fata, deşi ea a spus că se pune laptele la final şi se lasă drăcia acoperită, eu am stropit-o din când în când, că prea se crăcănase aiurea. Nu a ieşit fumoasă, dar gustul e exact ăla de mi-l amintesc eu, de la malul mării, plăcinta care se desprinde în fâşii.

Trebuie să încerc şi cu foi de plăcintă, deşi asta mi se pare exact ca aia pe care mi-o amintesc.

Rezumatul ar fi aşa: se face o umplutură de brânză (după plac), se umplu foi de plăcintă, se înghesuie în tavă şi, când e gata cât de cât lucrarea se acoperă cu lapte şi se lasă în pace acoperită jucăria. Sau la cuptor, zic şi eu. Oricum, chestiunea haotică pe care am făcut-o eu este exact desprinsă din amintiri din copilărie de la Eforie, hard roc aleluia şi mulţumiri de sfaturi byu.

Iacă şi varianta matinală, rece, până la urmă nu a fost de traume.

3 gânduri despre &8222;Un fel de dobrogeana&8221;

  1. na, ca mi-ai facut pofta, trebuia tu repede sa zici de gustu’ de la Eforie :D. auzi, da’ lapte dulce sau batut? ca din poza imi pare dulce, insa intreb ca sa fiu sigura.

  2. Dulce, dulce, normal, mi s-a spus sa pun lapte sa acopere placinta si sa las acoperita tava, eu am pus lapte la ochi asa, cat sa imbat placinta, am lasat in cuptorul incalzit. Am mai pus o poza mai sus cu taietura de azi dimineata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s