Doi cocosi

Asa credeam ca se cheama poezia cand am invatat-o prin clasele primare, o mai stiu si acum dar am dat cu copy/paste de pe net, avantajele noii ere.

Eroii mei sunt doi cocosi
De rasa, pintenati, frumosi
Ca ofiterii la parada.
Doi cavaleri aristocrati.
Dintr-o privire ofensati
Încep duelul fara spada.
Au martori puii speriati.
Teren – o parte din ograda,
Dar n-au motiv de sfada,
Caci nu se stie-a cui e vina –
Misteru-nvaluie pricina, –
Deci: cautati gaina…

Din amândoua partile
Se-ncep ostilitatile.
Ei stau o clipa fata-n fata
Cu ciocurile la pamânt,
Apoi deodata-si iau avânt
Si lupta-ncepe saltareata:
Sar deodata,
Dau cu ciocul.
Cad alaturi,
Schimba locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare…
Iar s-ataca,
Iar se pisca…
Dar deodata nu mai misca…
Fata-n fata, multa vreme,
Stau asa, ca doua gheme
Neclintite
Si zburlite,
Pâna când, pe nesimtite,
Unul paraseste sfada,
Întorcându-se cu coada…

*

Atunci iesi de sub sopron
Un folozof-clapon,
Urât
S-atâta de batrân încât
A dat în mintea puilor…
El s-a oprit în fata lor
Cotcodacind sonor:
– Eu dezaprob acest conflict.
E o rusine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar asteptam un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocosii nu se vor mai bate…
Voi va certati pentr-o gaina,
Dar nu vedeti? E curtea plina!
Ba treceti gardul la vecini,
Ca si p-acolo sunt gaini…
De ce va puneti gheara-n gât?
Sa lase unul cât de cât,
Sa dea si celalalt ceva, –
Eu, cât de cât, socot c-o da!

Nu, nu sunt cei din poza protagonistii decat la episodul cu furatul usturoiului, atfel, metaforic vorbind, tot cocosi sunt amandoi.

Cei doi cocosi pe care i-am primit/achizitionat de la piata pe care o iubesc cel mai tare, desi are un nume urat, cica „neagra” au fost sortiti piftiei. Pe care am facut-o, transa unu, in timp ce prestam un joc.

De la prima serie de piftie ce sa zic, am facut ca la carte, reteta banala, cu sare si usturoi, usturoiul a fost furat si deturnat, portia ramasa acasa la nasi intacta, a mea a disparut. A mancat-o cineva calda, cu lingura, n-am avut noroc.

Binee, ajung acasa cu monstrul meu, aici nu e rost de hoti de piftii, asa ca am scos oratania la atac.

Dupa lupte seculare l-am transat. Adevarul e ca daca mai rezista piata „la negru” nu numai ca mananci mai sanatos, trecem peste asta, dar iesi si mai bine ca bani, monstrul asta, in afara de piftie a mai lasat in urma si niste pachete la congelator din care se pot face multe.

Am pus si pentru prietenii mai nenorocosi si separat de o supa. Si i-am pastrat si … podoabele, sa vedem ce facem cu ele.

Unul (da mah, coi) a picat pe gresie fiind congelat si s-a spart. Saracul.

Bun, carcasa, ghearele, pipota, inima, toate bine spalate, parlite si sfartecate (nu conta ca tot le zapacesc pe urma) le-am pus la fiert in apa rece. Oricat am degresat totul, au iesit o droaie de strelici asa ca am racit si am curatat supa de galbeneala.

Am pus carnea luata de pe oase (cu mila, ca sa mai ducem si la adapostul de caini) in tot felul de cutiute si am dat la rece.

Soarele s-a dus asa ca nu am apucat sa fac poza la varianta inchegata, poate maine si facem o actualizare cu poza finala, daca nu se piftieste, il bat pe ala care mi-a mancat piftia calda.

Mi-a ramas nitica zeama, am pus in borcanel la congelator de curiozitate, sa vad cum se comporta la decongelat, ca m-au zapacit toti cu chimia si moleculele, lasa ca vad eu ce si cum si va zic si voua.

Desi nu se mai vede bine, a iesit destul de clara zeama, sa vedem cat de bine se incheaga (ce a ramas, ca fugarind soarele am turnat un castronel pe mine).

hard roc aleluia

Grecotei cu nas subţire

Nu are legatura cu ce a vrut sa spuna Eminovici, pur si simplu am descoperit un magazin tinut de un grec, in Lacul Tei, in cadrul Domino.

O sa spuneti: scump, scump. Nu e ieftin, dar cateva grame din fiecare, asa de o gustarica, merita. Toate bune, mai au si niste vinuri si conecele exceptionale (judecand macar dupa pret, nu il zic ca se ia lumea de noi).

Inainte sa va arat ce am luat eu, am pozat o harjoneala cu zapaucii, poate ii mai stiti.

Porthos si osul lui, cascadorii rasului.

Raducu.

Impreuna te fac sa sari din cizme de ras.

Cainele vecinului (pozat prin gard).

Credeti ca mai e cum era Porthos? Iaca nu, tinut in brate de o prietena mai inalta ca mine.

Buun, deci ce luai de la grec plus ce mai aveam (mancarea de salata, dar gratinata, imediat va arat).

Mi-a ramas putina mancare de ieri, de salata, am pus niste mozzarella pe ea si am dat-o la cuptor. E mai misto, seamana cu andivele gratinate.

Ce mini-bunatati am luat, iaca, niste „gavros” care cica e ca ansoalele (vorba unor studenti la filo). Si iaurt strecurat, pot spune cu mana pe codul penal ca e cel mai bun pe care l-am mancat (si am fost la fata locului in multe zone cu iaurtari).

Caracatitele (mici mici) cam cauciucoase, dar va arat ce le-am facut la final. Scoicile sunt din alt film, marinate, luate de la Mega.

Ardeii umpluti cu feta, altfel cum, exceptionali. Am ajuns cu ei cam ciufuliti acasa, na, ca de la sarbatoare.

Cat despre ce a ramas, caracatitele, cateva fileuri de ansoa, scoici, le-am pus cu sosul de la scoicle marinate intr-un borcan.

Am acoperit cu ulei de masline, am capacit borcanul si am lasat totul in baia Mãriei la fiert cam zece minute.

Cum ar veni am facut o salata de fructe de mare, nu? Cum va fi, vedem maine, eu cred ca buna, hard roc aleluia.