Sfecla

Treaba asta e din cauza lui Costachel, el a aruncat mortu’ in casa. Si cred ca o sa fie tinut mult trendu’ ca deja s-au dilit primele sfecle, varianta simpla. Si idei mai am. Si sfecle.

Sfeclele mici, mai da mici. De la om din curte, primite in dar.

Le-am copt in folie, de obicei le pun direct pe gratar dar a mers si asa.

Urate ele, dar asa aromate si gustoase cum de mult nu am mai mancat. Le-am pus niste lamaie (cub, am zeama de lamaie congelata in pungi de gheata, nu mai stiu cui ii ziceam si am si pozat). Plus nitica sare si ulei si gata.

De ce ma gandeam la Hieronymus Bosch? Pai uitati-va la sfecle.

Nu am gasit exact imaginea din tripticul la care ma gandeam, merge si asta:

Ma rog, eu am taiat sfecla bastonase si am facut-o simpla, hrean oricum nu am, am pus-o, dar am multe idei de aromatizat uleiul pentru salata care va veni.

Am scapat de obsesia mancarii reci si am dat de a sfeclei, stiti cui sa ii multumiti 😀 hard roc aleluia.

Canibalism de toamna

Da, stiu ca nu e toamna, dar triumful imaginatiei, cateva poze mai aiuristice, m-au dus cu mintea la tabloul respectiv. Creatia mea e de Salajean, ciorba saptamanala, dar daca la aia ma gandii, na.

Mai intai am pus la topit la kukta o carcasa de oratanie si o ceapa.

Inainte si dupa:

Dali a spus odata ca gatitul este foarte asemanator cu pictatul amestecand putin din aia si ailalta … e ca si cum ai amesteca vopselele. Eu am pus in oala dovlecel, carrtof, morcov, mazare, telina si ardei.

Si, ca orice tablou, iaca, a iesit ceva unic, strelici atmosferocefalici pentru don Puiu 😀

In rest nimic deosebit, numai am inabusit nitel legumele in grasimea puiului.

Pentru cofi, iaca in carnagiu locatia si consistenta obiectelor despre care iti spuneam.

Simplu, legumele, zeama de carne si ce am dezosat, paste, zeama de varza si mult leustean.

Si tabloul final, nesuprarealist.

Cel la care m-am gandit este (cannibalisme de l’automne, poza de pe gogu, ca si celelalte cu tablourile lui Dali):

Din una in alta mi-am amintit de influenta lui Bosch si … urmeaza sfecla rosie, na belea, hard roc eleluia.

Persistenta memoriei

Fac cateodata o increngatura de idei de nu se poate, de la cartea cu retete din Epoca de Aur a Veronicai Bectas, care povesteste de stat la cozi (printre altele si cu foarte mult talent tot) mi-am amintit de coada la oua. Cand Titi Betivul se baga in fata si lua pentru noi copiii, ca sa nu stam aiurea, era bataus, mereu eram primii.

De la oua mi-am amintit de tablourile lui Dali. Voiam sa fac un ghiveci. Pus totul cap la cap, chiar daca nu intelegeti voi ideile astea venite din toate directiile, a rezultat asta:

De fapt reteta e de ghiveci in ulei in straturi. Am mai facut-o, dar putin diferita asa ca merita readusa aici, chit ca nu e vara.

Bonus, am pus peste niste oua, am cumparat imbunatatite cu seleniu, de la Tonelli, auzisem multe despre ele, sa vad cum sunt la gust. Sunt excelente, o sa le vedeti.

Asadar ce am folosit: rosii, ceapa, ardei, dovlecei, cartof, morcovi.

Morcovii deja mustaciosi ca o colhoznica, mie mi s-au parut haiosi si iarasi m-am gandit la tabloul lui Dali, ala din 32, Oua prajite fara farfurie, ma rog, cam greu de tradus din franceza titlul original. Ala avea si oua si morcovi.

(poza e de pe net, inca nu detin un Dali)

Asadar am inabusit intr-un strop de ulei si putin vin ceapa, morcovii, ardeii.

Rosiile se decojesc (stiu ca stiti, dar repet, poate cineva nu are habar) crestate, puse in apa clocotita apoi in apa rece.

Cartofii si dovleceii se prajesc in ulei (nu de masline, parerea mea).
Se pun apoi straturi de cartofi si dovlecei peste celelalte legume inabusite.

Nu stiu de ce tot scriu ca se face si se drege, deci reiau altfel. Am pus capac rosiile, am pus si apa, cat sa acopere legumele, am presarat oregano. Am dat la cuptor. Am uitat sa pun sare. Am uitat ca vasul de la cuptor e fierbinte. Am uitat ca doare cand pui mana pe el.

Cand apa a scazut, gata. Ouale (da, alea care mi-au amintit de tablou) le-am fript in putin ulei. Iaca ce frumusele sunt. Nu m-a facut mama dali sa le fi pictat. Desi daca ma straduiesc cinci minute cred ca imi ies.

Da, precis. Dar nu cred ca in ulei pe canvas.

Fiecare portie a constat dintr-o lingura zdravana de ghiveci si un ou din ala imbunatatit. Nu am idee cum e cu imbunatatirea asta, dar de bune au fost bune.

Ca sa inchei cu inceputul (titlul), din cate imi amintesc Dali a fost inspirat sa picteze ceasurile care se scurg (prin 31) mancand camembert si e tot din perioada paranoic-critica.

Da, e foarte cunoscunt, chiar obsedant, insa ce nu stiu multi e ca tabloul a avut o continuare, pictat intre 52 si 54, „Dezintegrarea persistentei memoriei”, nitel mai ciudat, care include mai multe elemente din alte perioade ale lui, dupa cum spunea autorul, dupa atatia ani de imobilitate, ceasurile moi se dezintegreaza dinamic.

Sunt multe tablouri ale lui Dali care au tema culinara, ma rog, intr-o forma sau alta, de cate ori gatesc conopida ma gandesc la zarghitul de el care s-a dus cu masina plina de conopida (Rolls, da?) la un eveniment. Ma rog, isi permitea, era mercantil declarat, cartile cu, despre sau scrise de el sunt intotdeauna savuroase, chiar daca nu le sterg de praf fila cu fila in fiecare sfarsit de saptamana. hard roc aleluia si sper ca ati retinut si reteta.