O salata

Imi cer scuze din nou populatiei gourmet, nu, inca nu am ajuns sa fac consomme de pârş mare de padure. Aveam chef de o salata cu broccoli si maioneza, ca mai aveam coditele de ieri. Si mi-a traznit ca ar merge si cu cartofi. Si …

… am descoperit un borcan cu antipasti.

Dupa care a urmat o discutie interminabila cu prietena Silvia: as vrea cu maioneza si usturoi, ba am chef de maioneza cu cascaval, pai si ce fac, mai pun muratura, pai nu stiu, da nu mai pune cartoful, ba pun cartof si nu mai pun decat cativa castraveciori, da as pune si smantana, nu ca daca pun aia nu se mai simte ailalta, echilibram, putin din aia, putin din ailalta, bine dar ce cascaval, sa se simta si el.

S-a rezolvat problema dupa cum urmeaza, am facut salata din: cartofi si broccoli, fierte, doi castraveciori si cateva feliute de gogosar, care in saramura, care in otet, cascaval de oaie, ras.

De aici nu mai am ce sa va spun decat ca am amestecat totul cu maioneza dintr-un galbenus, amestecata la randul ei cu nitica smantana, am mai pus sare si mult piper si doar am ornat cu draciile gasite in borcan.

Na ca am uitat, cum se zicea, cofi? Ma iertati, am diluat un galbenus in ulei ca sa reiasa maioneza, da, asa, imi fac mea pulpa ca am lipsit la cursul asta.

In consecinta e o salata simpla iscata de pofte in urma unor discutii. Si apai tare buna e, se simt perfect toate ingredientele. E grea? O fi, e putina oricum.

Cum cititorii si cautatorii de retete pentru valuri palatine aurite asteapta precis si o melodie pe masura, care sa inobileze simturile si sa mearga cu finesse-urile, hard roc aleluia, am ales:

Arbust verde in degetar de porţolan

Asta cu porţolanul e licenta lui Nea Marin. Cat despre titlu, copyright Sandi, ca despre ea e vorba in propozitie.

Iaca de ziua mea primii cadou de la prietenii mei Danuta si Alex, ambii Amarfei, niste ceai. Am comis impolitetea de a-mi manifesta dezamagirea initiala. Ceai? Am eu fata de om care bea ceai? Poate de om care are nevoie de ceai.

Asta pana am desfacut pachetul, in afara de un ceai verde e si un set pentru consumat respectivul. Care contine niste cescute microscopice si doua vase plus o penseta. Na belea.

Neavand cultul ceaiului (da, e trendy, ce sa fac maica, eu inca mai pun apa in vinul sec si nu am ajuns la apogeul culinar de a dezvolta retete din pipote de canar marinate in armagnac cu garnitura de dude portocalii, aia e, nu sunt in trend) m-am uitat la chestiile alea cu interes.

Penseta m-am prins repede ca nu e din vreun obicei mai ciudat, de a smulge diverse in timpul prepararii, clar, e ca sa iau fire din chestiunea verde.

In dracia cu capac clar se face infuzia, dar in cealalta? Ca doar nu o sa o pun pe foc. Asa ca am fiert apa in ibric si din ibric am pus in vasul cu tzutzumi. Nu am idee de ce am facut asta.

Din vasul cu tzutzumi am pus in vasul cu capac si am lasat sa se umfle frunzulitele alea, ca taratze n-aveam. Am varsat si pe langa tot dand din una in alta cu apa aia.

Dupa aia, am lasat eu sa infuzeze (nu stiu cat, am lasat si eu acolo pana nu a fugit soarele) si pe urma iar am pus in vasul cu tzutzumi.

Din vasul cu tzutzumi am pus in degetare. La fix cat era a incaput, iaca. A, da, fireste ca am varsat iarasi pe langa.

Ce mers la sala, ce alergat, ce tras de fiare, pana am facut un ceai din asta m-au trecut toate apele. Asa ca l-am pus frumos la bataie, iaca Sandi, te invit la un ceai, o ultima feliuta din mini-tarta cu magiun si o tigara (care e acolo si ca unitate de masura, sa vedeti ce mari sunt cescutele).

No, amu poftiti, eu, sandi si omu’ ne-am servit cu o dusca, deci trei cesti is goale, care mai pofteste poate sa aduca o tzuikomicina sa vedem daca e la fel de obositor de dat peste cap precum ceaiul, hard roc aleluia.

Buna seara prieteni!

Avui in ospetie prieteni dragi, la o clatita. Ma gandii ca poate vin cu foame, poate nu, asa ca am facut doua gingiumingiu, una calda, una rece (uitand complet ca nu toata lumea agreeaza fructele de mare, nu e bai, mai mult pentru ceilalti).

Mai intai pe scurt despre clatite. Am inaugurat spray-ul pentru ulei primit de la memetu, zis si animaloo. Care are doua bube. Obiectul, nu donatorul, ca ala are multe. Nu fasaie daca nu il umpli, ca nu se amorseaza, zici ca e pompa de la diesel. Cu apa sau lichide subtiri spriteaza bine, cu ulei da jeturi. Dar a mers in cele din urma.

Despre clatite nu am multe de povestit, clasice, din oua, faina, un praf de sare, bere, lapte si putin ulei am facut aluatul.

Dupa care urmeaza atelierele harniciei, caci le fac subtiiiri subtiri. Si intotdeauna ultima clatita iese dantelata.

Pe astea le-a umplut care cu ce a vrut, hai sa vedem ce am comis ca aperitiv din ce am gasit in batatura. Mai intai pastrama pe mamaliga, in sos.

Pastrama cu nitica apa am dat-o la cuptor direct de la congelator (era taiata fasii). Apoi cand am imprastiat-o prin tava sa se prajeasca am pus deasupra crevetii sa se abureasca, astfel aperitivul unu l-a intalnit pe al doilea, deci nu bagati in seama.

Am scos carnea, am pus vin si am lasat sa scada putin sosul format. Am infipt pastrama in mamaliga (cine-a-nfipt laleaua-n branza) si am lasat in sos pana la sosirea lumii.

Pe urma clar, cand a fost de pus pe masa treaba am dat foc mare la cuptor si in doua minute au fost gata. Mamaliga a baut tot sosul.

Pentru aperitivul rece am facut niste tartine (info de uz general: astea pe care se pune ceva sunt tartine, alea intre doua felii de paine/chifla/blabla se cheama sandwich-uri, multumesc pentru atentie). Cu broccoli si creveti.

Am taiat marunt niste broccoli fiert pe aburi, l-am amestecat cu usturoi zdrobit, maioneza dntr-un ou, nitica smantana si sare.

Am prajit felii de bagheta cu masline si apoi am pus salata de broccoli si crevetii doar fierti in abur si curatati.

Salata de broccoli mi s-a parut mai buna decat aceeasi varianta, sa ii zicem clasica, facuta cu conopida, parerea mea.

Ce a urmat nu mai conteaza, coniecel, berica, dupa un avans considerabil am pierdut la ultimul joc, nu e frumos, io ii hranesc si ei ma bate.

hard roc aleluia