Mancare rece – ultima frontiera

De data asta am facut varianta Mirelei, de aici, de pe Culinar. Fireste, pana la un moment dat.

Conform indicatiilor am prajit ceapa la foc mic pana s-a ingalbenit, apoi am adaugat limba fiarta pe jumatate. Dupa care am inceput sa adaug vinul. In mancare o sticla, separat, pe esofag, din alta. Cate putin.

Am dat la cuptor pana a ramas fara zeama, dupa ce am adaugat maslinele, foaie de dafin si boabe de piper.

Am degustat. Si e exceptionala, dar … am simtit totusi nevoia de ceva acid iar ai mei au zis ca „unde e sosul”. Asa ca dupa ce am halit o portie ca in Bucovina, am deturnat spre moldova, am pus rosii si putina supa degresata de la carne. Si am potrivit si o mamaliga alaturi.

Este super varianta fara rosii dar nu mi se pare ca merge bine cu limba sau carne grea, nu stiu, sper sa nu se supere bucovinenii (desi pe pariu ca ei sunt in stare sa adauge si niste smantana, extra :D) asa ca va urez hard roc aleluia.

Tarta cu şilvoiţă

Sau cum ar zice unii crostata. Cu magiun.

E plin netul de aluat de tarte, eu cu aluatul nu suntem prieteni asa ca va spun cum fac eu. Amestec un pachet de unt cu doua oua si nitica sare si, aici o sa ma cafteasca necko, dar pun faina cat cuprinde 😀

Si ametesc totul pana iese aluatul omogen, de nu mai deosebesti guguloi de unt pe acolo.

Imbrac vasul in care urmeaza sa fac tarta apasand cu degetele asa, pana se intoleste bine tot, apoi fac si niste sireturi din alea de pus pe deasupra. Si ca sa nu fac mizerie, sa presar faina sau mai stiu eu ce, pun aluatul intre doua foi de copt cand il intind.

Gratarele le-am taiat cu dracia aia de cartofi sau cascaval sau ce se mai taie cu ea.

Am pus magiunul in tarte, am trantit gratarul deasupra, gata.

La cuptor am lasat pana s-a colorat aluatul.

Excelenta şilvoiţa, acrisoara, ca magiunul ala de se gasea pe vremuri la alimentara, multumesc pe aceasta cale lui jiji pentru ş,ţ si ă, lui Pacha pentru magiun si lui necko daca nu m-a injurat pentru faina cat cuprinde.

hard roc aleluia