Ficatei „d’aia buni” (la ceaun)

Ce urmeaza nu este o reteta ci o idee de tehnica, reusita cu brio, zic comesenii.

E, in memoria gustativa toti avem amintiri din copilarie, intre timp incercam diverse alte chestiuni, realizam anumite combinatii de gusturi si texturi. La noi se fac rar ficatei, am avut cerere de „ficatei din aia buni„, adica aia care lasa in urma ulei cu reziduuri proteice in care infigi paine.

Logic, daca lasi pana se face sosul „d’ala bun”, ficatelul nu mai prezinta interes, se usuca. Dar vine o zi in viata fiecarui ficatel cand o imbulineaza, se poate impaca si capra si varza.

Anume cum. Am pus ficatii (astia sunt de curcan, e la fel si cu cei de pui) spalati si taiati imbucaturi in ulei amestecat cu unt. La foc mic si cu capac, unii ficati mai fac si bum, nu de alta.

Am amestecat din cand in cand pana cand, evident, erau facuti aproape de tot, adica lasati inca nitel deja dau in uscaciune, sosul e format dar nu e „d’ala bun” inca.

Am ales sa folosesc tot ceaunul antic pentru ca sa poata racai oamenii in voie resturile. Asadar am scos ficateii si am lasat sosul pe foc pana cand se evapora ce e de evaporat, sfaraie ce e de sfarait si toti intreaba cand e gata.

Am repus ficateii in ceaun, am pus sare si piper (eu am taiat si cateva felii de usturoi si am picurat si nitica zeama de lamaie, dar nu e musai).

Am fugarit nitica lumina, mai pe varfuri, mai pe scaun, mai printre rufe. Si era sa raman fara portia de jumatate din jumatate de ficatel. Stiu, merg cu piure, muraturi, mamaliga … dar cu un colt de pita pufoasa cer o bere si un hard roc aleluia de numa’.

Nu stiu cat e de clar ce am vrut sa zic, pentru a iesi perfect atat sosul cat si ficateii, se scot respectivii cand sunt numai buni si se lasa sosul de ulei cu unt sa scada, asta e toata smecheria, va salut la intersectiile de neuroni, hard roc aleluia.

Welcome to Prazmania

Am doua retete, ambele bazate pe diverse, numitor comun: prazul si un carnatz primit de la lil cofi, super, traiasca ce nu a distrus regimul, taranul din piata si marfurile la negru. (stiu, da, nesanatos, mor, porcine, pesticide, aviare, vaci nebune, holocaust, margarina, aia e)

Mazare cu praz si carnati

Prin periplurile mele prin blogosfera am gasit niste chestii superbe, am ras de am lesinat, nu conteaza numele, nu conteaza blogul, ca nu stiu de ce cei cu muste pe clop se simt vizati mereu daca ma amuza ceva si de obicei nu e cazul.

Oricum, reteta amuzanta era foarte descriptiva, continea doua ingrediente pe care eram sfatuiti sa le cumparam si sa le punem unul peste altul.

Am sa incerc sa dau si eu reteta in amanunt, nu care cumva sa faceti ceva aiurea si sa spuneti ca nu v-a iesit, daca nu ati inteles nimic la final, o sa fac un rezumat.

Ingrediente: mazare congelata (scoasa din congelator), carnat afumat (proaspat primit cadou), praz (curatat cu mainile, spalat in apa rece care curge de la chiuveta, portionat si pus pe o tava de plastic, nu aveti de plastic, nu iese, nu aveti tava, iara nu merge), morcov, ardei (ambele curatate si spalate, eventual scoase din punga, nu puneti cu tot cu punga, da?).

Ce lipseste din poza, ca mereu lipseste ceva, o cutie de rosii ciopartite. Nu stiu cu ce sunt ciopartite, ca nu scrie.

Carnatul, bun rau, inca o data, traiasca. Ii facui un clozap, are carne, seamana cu cei de la bunicul de la Buzau. Fiind proaspat afumat l-am lasat in legea lui sa scada.

Separat am pus nitel ulei in cratita batraneasca (nu pe aragaz, nu in buda, nu in alta parte) si am inabusit nitelus prazul, morcovul si ardeiul.

Cand au sticlit maselele, am adaugat mazarea scoasa din punga pe care am taiat-o cu foarfeca. Si carnatii scosi din zeama lasata.

Neamuzant dar am uitat sa spun ca am pus si marar la final. Asadar cu cateva clocote inainte de final am pus conserva de rosii dumicate cu flex-ul si marar.

Poza urmatoare e dedicata Corinei ca m-a amuzat teribil ieri cu powerpointul si sucitul poznelor. Corina e sora lu’ Droopina, ca sa stiti.

Rezumat: se lasa carnatii sa scada, separat se lasa la inabusit prazul cu morcov si ardei, se adauga mazare, carnatii, apa cat sa le acopere, cand toate sunt fierte se pune o conserva de rosii tocate (sau ce bulionul meu aveti chef in acest sens), marar, se mai lasa cateva clocote si gata.

=========================================

Ciorba de cartofi si fasole cu zeama de varza

Ca sa nu se iroseasca zeama carnatilor afumati, am folosit-o la inabusit cele pentru ciorba. Anume: praz(mania), morcov, telina, ardei.

Am acoperit cu apa, am adaugat cartofii si am lasat sa fiarba.

Cand cartofii au fiert (in functie de soi e ceva diferenta, cei rosii cam in 15 minute sunt gata) se pune fasolea fiarta (cumparata, conserva, scoasa din conserva, warning: nu puneti cu tot cu conserva), zeama de varza, tarhon, leustean.

Tarhonul nu l-am tocat, ca il las asa sa se aleaga precum padurea de uscaturi. Asta e tot. Trebuia sa ii zic ciorba de afumatura fara afumatura, aia e, mi-e lene sa modific.

Concluzie de final, indiferent de varianta, praz + afumatura = love, hard roc aleluia.