Ca la mama, ultima strigare

La fel, nu sunt retete, numai niste tehnici strecurate de care mi-am amintit acum (sigur mai sunt pe un forum dar nu am gasit eu) si amintiri din copilarie.

Cum spuneam, sambata se facea mancare pentru o saptamana si duminica ne asezam la masa, musai ceva carne, musai cartofi si in plus ceva de ciugulit sa fie in frigider. Daca tot am fiert fasolea, ciuguleala a constat in fasole batuta (clasic, cu ulei, usturoi si ceapa fripta pe deasupra, nimic deosebit).

Apai la masa era musai de carne si cartofi. Gratar, snitele, friptura. Eu nu am avut chef sa intind mult oalele dar voiam cartofi cu carne asa ca am facut cat mai simplu cu putinta (pe vremuri cam asa se facea totul, simplu).

Bucatele de carne mai grase, cartofi si putin usturoi.

Toate puse in putin ulei la foc cu apa, picurata din cand in cand pana se fac toate.

Cand s-au facut am lasat sa faca si crusta si am pus si usturoiul la final, mai simplu nu se poate.

Daca e cu cartofi, apai merg la Hepi fara numar, ca ieri avu Puiu strelicii la dedicatie, ia fata cu muraturi.

Eu m-am luat cu greu din fata craticioarei, chiar ca amintirile sunt frumoase. Si luminoase ca un cartof auriu in soare.

Daca in schimb se ocupa al batran de snitele (pe atunci era al tanar) le facea metodic si ca la carte. Eu insa mi-am amintit de o emisiune vazuta acum enorm de multi ani cu un japonez sarit de 80 de ani care avea o metoda de care nu mai auzisem.

Asa ca v-o arat si voua si, in cazul in care faceti putine snitele, nu un munte, va sfatuiesc sa incercati macar odata. Sun nemaipomenite.

Clasic, faina, ou, pesmet, eu le-am condimentat numai cu sare (neagra de Cipru ca nu stiu la ce sa o mai pun) si piper. Snitelul nu se bate, trebuie sa fie groasa bucata de carne de porc (asa o facea el, din porc).

Se da de doua ori prin amestec (faina, ou, pesmet) si se pune in ulei rece. Rece-rece.

Apoi se pune pe cel mai mic foc posibil, daca nu aveti mai luati tigaia, o mai repuneti pe foc, fata-verso prepararea dureaza macar jumatate de ora (eu am pus un singur snitel, incapeau mai multe).

Nu stiu de ce si cum ajunsese japonezul la tehnica asta insa asa snitel nici eu nu am mai mancat, indiferent cum facut, crusta e crocanta, interiorul ramane extrem de fraged si zemos si, culmea, uleiul nu se compromite. Deloc.

Restul le-am facut normal, date prin aluat, ca nu era sa ma prinda anul viitor la sapte snitele. Si iarasi mi-am amintit ca la vremea la care disparusera relatiile si carnea de pe masa, trecusem pe parizer pane. Asa ca am facut si doua felii din ala.

Perioada trecerii de la friptura la parizer a coincis si cu trecerea de la gogosi la paine prajita in ulei si data cu zahar. Ma gandesc acum ca, nu, nu regret vremurile apuse, dar parca perioada copilariei, fie ea si dificila pe alocuri, tot numai cu amintiri frumoase revine.

Acum ar fi extrem de ciudat sa mai povestesti chestii din astea copiilor, mai ales ca daca s-ar teleporta in trecut, unde nici vorba de calculatoare, nici curent macar sau caldura nu era pe alocuri, cred ca ar ramane siderati sa vada ca, desi nu erau ipoduri, bipoduri, tripoduri si alte poduri, viata era frumoasa la cativa anisori.

Oare cum om fi rezistat cu alimentele de atunci la cate aud acum despre haleala, nu stiu.

Gata cu amintirile din copilarie (culinareste vorbind) ca vine ploaia, bine-mi pare, in gradina am o floare. De cartof.

13 gânduri despre &8222;Ca la mama, ultima strigare&8221;

  1. la noi in famelionul din Austria tot asa, nu se bat snitelele, carnea e mai grosuta (desi un picusor mai subtire decat asta pe care o vad la tine, da’ o fi din cauza de iluzie optica fotografica 🙂 ). nu stiam treaba cu uleiul rece. si na ca mi-ai facut pofta de paine d-aia trecuta prin ou si prajita si mancata apoi fie cu iaurt, fie cu nitica telemea rasa deasupra. mvaaaaaaaai!

  2. Pai nici eu pana la japonez si mi-am adus aminte de metoda. Daca faci cateva bucati de carne merita incercata macar odata. Iese super.

    Friganele? Eu la mazare ce mai fac, cu alea ne-am facut debutul in soala generala la cursurile de bucatarie, atelier, cum naiba ii zicea. Friganele, spuma de capsuni si tort de biscuiti.

    Mama ce teapa a fost cu spuma de capsuni, eram singura din clasa care nu detineam tel, am batut cu furculita pana s-a facut albusul bezea. Primii bani stransi i-am dat pe un tel :))

  3. Nujt care ie treaba cu uleiul, ca n-am citit, io doar am venit sa-mi ridic portia (ca la popota) 😀

    Pana citesc ce scrie, mai caut prin tigai, poate mai e ceva de bagat sub nas, ca la tine mananci si cu gura, si okii si cu sufletu’.

    Sarumana pentru masa!

  4. Da nu-sh bre ce imi ies textele asa de lungi, ca multe le-am mai zis da’ mereu ma intreaba lumea chestii si nu stiu pe unde le-am mai pus. Portia ta virtuala ramane aici, aia reala, ciucui, s-a dus. Le placu asa simplu, trebuie sa imi urmez instinctele sa fac data viitoare un red curry cu lapte de cocos 😀

    Va mai asteptam (a luat al batrn niste cartofi, un kil barabula, musaca scrie pe ei).

  5. epi, ba coltunasi cu magiun, voi acolo sunteti pe alta planeta =))

    musacaua se face saptamana ailalta, daca o fi vreme.

  6. Nici vorba, era ultmia strigare a porcului de a se cere in tigaie, deja au inceput sa apara urzicile, gata balamucul, maxim musacaua aia se mai prevede si pe urma gata, buruieni nene.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s