Ca la mama, partea cealalta

Si iaca si partea a doua din sezonul: sambata se gateste ca la popota.

Intai si intai vreau sa va zic numai ca afumatura, mai exact coastele, de la bulgaroaica, is extraordinar de bune. Nu au amareala aia de conservant, nu stiu unde sunt produse, sigur nu acolo, dar sunt singurele foarte bune pe care le-am gasit momentan in zona, 18 lei kila.

E, cat olariada e e rol, fasolea fierbe singurica dupa modelul de care v-am mai zis (pus bicarbonat si schimbat doua ape care ies pline de spume verzi), am pus costitele cu nitica apa la inabusit. Si cu legume. Ardei, ceapa, morcov.

Fasolea a fost excelenta, nu i-a trebuit kukta. Asa ca dupa ce au fiert separat se imprietenesc cele doua oale (si cu zeama de la fasole). In plus am mai pus sare, piper, iutzica, cimbru si rosii pasate. Si am dat la cuptor la foc iute sa se rumeneasca.

Stiu ca nici asta nu e mare reteta, pacat ca e buna. Daca ar fi aici Costachel v-ar spune si ce vin merge, eu nu stiu decat ca a mers cu un sprit lejer si un coniecel dupa.

Chiestiile simple, cele mai placute. Si daca tot a fost un fir de soare sa va arat cateva dracii bune, nu facute ed mine. In primul rand s-a umplut de covrigarii de unde cu un leu iei ditamai barosanul cu mac, sare sau susan, cald, bun. In al doilea rand am testat cascavalul de la Comintex (pana acum luam din cel afumat, impletit). Foarte bun, nu mai stiu pretul. Nu e gras ca cel afumat, adica nu ii transpira grasimea prin pori, dar are un gust nemaipomenit si textura, desi nu foarte oncutoasa, e ce trebuie.

Si am mai primit cadou ceva de la prietena mea Doina, niste saratele excelente, facute de ea, nu din foietaj de cumparat. Inca nu stiu reteta dar o sa o aflu joi.

hard roc aleluia si nu uitati, azi serbam marele poet national.

Ca la mama – prima parte

Sunt retete, sigur ca sunt, insa nimic nou sau spectaculos. Pur si simplu mi-am amintit de sambetele in care erau parintii acasa, se gatea si in toata casa mirosea a mancare, era abur. Pentru ca generatia din care fac parte, crescuta cu cheia de gat, la final de saptamana vedea desfasurare de forte.

Adica nu stiu la altii cum era, dar se gatea pentru o saptamana, un fel unu, un fel doi si pe langa mai o gogoasa, mai o friptura cu cartofi (aveam un macelar in bloc, pile neica). Plus ceva de ciugulit (o salata orientala, fasole batuta, dupa sezon si chef).

Am reluat azi traditia si pentru inceput am facut o supa de pui dupa cheful meu ca tot e sarbatoare, nu? „Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi si noua toate”.

A, titlul nu are legatura cu site-ul Laurei, asa mi-a venit mie ideea.

Oricum totul incepe cu treburile brute, pus trei oale pe foc (fel unu, supa, fel doi, fasole, de ciuguleala, fasole batuta).

Am racolat legumele din frigider, am pus si un cartof din camara, aveam chef de supa de pui „zdrobita”. Si cum nu imi sta in fire sa arunc nimic de mancare, am folosit la maximum resursele.

Nu stiu altii cum sunt dar am un pitic (nu numai unul, fireste), la supa de pui mie imi place ghimbir. Daca se poate din cel negru. Asa ca pun la fiert si scot la final cand mai cojesc si carnea de pe carcasa. Cu mila, resturile merg la adapostul de catei asa ca le las si lor sa infulece.

Iar la genul asta de supa „zdrobita” la final bag „piureiatorul” (ce vremuri dom’le) si fac nitel praf din legume, nu de tot, dar musai cartoafa. Si pun si niste paste (din alea „traforate” cu bronz, da Moni? ca nu se rasfierb).

Si fac si o poza la strelici pentru Puiu, ca de mult nu am mai facut.

Si gata, hard roc aleluia (imi place supa deasa dar si limpede, piticii astia). A musai in afara de ghimbir pun mult piper la final, parca nu merge fara.