„Piccata” de miel cu sparanghel

Am cautat reteta, o pusesem cu ani in urma pe net, ca vorbeam cu lil cofi ceva. Si am gasit-o si o trag aici cu textul de atunci si pozele tot de atunci, prima sapuniera, primele poze, eheee.

Copiez ce am scris atunci, sosul e olandez, parca nu am zis asta.

No, sa va esplic intai ghilimelele. Reteta de Piccata e dintr-o carte, de mult voiam sa o fac, arata aproape la fel de bine in poza lor ca in ale mele laugh.gif dar ca sa nu fac penitenta am iesit ca baba la gardul messengerului si am haulit la mamma din satul italian vecin care mi-a explicat ca asta e mai degraba altceva decat ce scriu aia in volum, am cazut de acord sa ii zicem ca in carte dar daca intreaba cineva nu e vina mea, am documentatia mincinoasa la indemana si pot dovedi ca nu am fost noi implicate.

De vina a fost si carnea minunata de la Auchan, niste muschiuleti superbi de vitel de lapte si de mielusel de ti-era mila sa ii atingi. Ca urmare m-am atins de 4 cotletzele mici mici mici:

Pe care le-am lovit in mod repetat si isteric pana s-au intins cat erau de lungi, apoi le-am lasat la rece cu sare si cimbru cateva ore bune (cam patru zic eu). Am avut emotii pana la final pt ca pe pachet scria carne de oaie si mi-erea ca o sa iasa talpa dar a iesit extrem de frageda.

De aici totul a luat-o razna, cand a aruncat zmeul buzduganul in poarta eu eram cu nasul prin niste filme cu scheleti si mirese moarte, am crezut ca o sa porunceasca sa mi se taie capul ca nu e totul gata la timp si atunci am luat potiunea magica (DAB, era la superoferta 23.000 cutia) care mi-a dat forta si viteza lui hari ploter ala si am inceput:

am racolat un ou, parmezan si piper

le-am batut furibund cu mana dreapta in timp ce cu stanga maturam cotletele prin faina

cu celelalte doua brate pusesem deja uleiul de masline la incins amestecat cu unt si dupa ce m-am dat de trei ori peste cap am zvalit cotletele sa se mistuie in amestec.

cam problematica mixtura asta de unt cu ulei, mereu trebuie curatata dar m-am descurcat, DAB mi-a dat putere, nu degeaba e fabricata in tara lui Jacob si Wilhelm.

Ei bine ce credeati ca faceam eu in timp ce eu faceam piccata? Pregateam sparanghelul (MAYA am cautat de am albit iar nu l-am gasit in index pe sparanghelul tau)

L-am adus zburand direct din ghearele lui Attila, cam prapadit si cam speriat sparanghelul meu

Asa ca l-am curatat de mizerii, l-am spalat, epilat si pus la fiert cu nitel zahar. Ca sa ii tie de urat Beowulf i-a dat un biscuite 😀

Cand fiert a fost l-am aruncat in apa rece (am mvazut eu asta la TV la o emisiune cu vrajitori la cratitza) si l-am scurs bine.
Iar mai apoi l-am azvarlit in urma fratelui miel sa se caleasca si el nitel.

Sa nu credeti ca in timpul asta eu stateam, nu. Eu si eu faceam mielul si sparanghelul asa ca eu a trebuit sa ma ocup de sos. Pe care l-am facut din ou, smantana, unt si parmezan:

Pe care le-am amestecat cu spor (nu vopseaua, eu spor, ea nu, adica nu am pus-o si pe vopsea) si la final, gasind o lamaie pierduta cred de eu cand faceam inghetata am folosit-o (neabuziv)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa:

Reteta am luat-o cu copy/paste de pe Culinar ca e a mea si nu am vrut sa se rataceasca in hatisurile internetului, e din iunie 2007, ah ce vremuri 😀 hard roc aleluia.