Calcutta la tipsie pentru seful meu Hamsie

Azi chiar am infulecat. Cred ca aveam chef de ceva iesit din comun, vag adaptat si la altii mancat, adica raita am facut-o asemanatoare cu ce ne dadea Amarjit sa mai stingem iuteala. Amarjit fiind … dar cred ca il gasiti pe google, asta daca nu ati fost la Barka Saffron.

Mancarea indiana nu exceleaza prin aspect. Nu e bai, compenseaza prin gust. Eu ma inspir din cartea asta (si din amintiri). Normal, primul fel pe care l-am ales sa insoteasca pappadums a fost un dhal (adaptat, fireste).

Va spun din start ca dhal-ul meu nu va arata ca al lor, nu l-am vrut atat de zemos pentru ca am mancat din aceeasi tipsie si inca nu am gasit covor sa il schimb pe asta vechi asa ca nu am vrut sa il patez prea tare.

Dar condimentele au fost ca la ei. Am inlocuit lintea cu cartofi si ghimbirul proaspat cu ghimbir uscat.

Deci avem nevoie (fac o insiruire ca mi-e greu altfel) de: ghimbir, usturoi, iutzica, coriandru, chimen, turmeric, ardei, ceapa, lamaie, telina, morcov, cartofi (sau linte, conform retetei), garam masala (gasiti pe gogu ce contine), tamarind (pasta, praf sau proaspat).

In afara de astea reteta mai cere apa, eu pentru ca am avut ghimbir uscat l-am pus in apa care fierbea. Condimentele le-am pozat mai de aproape sa ma asugur ca nu am uitat nimic.

In afara de pasta de tamarind, cartofi, garam masala si apa, totul se trage nitel in unt. Da, trebuia ghee, nu am avut.

Se lasa pana emana aromele ce trebuie sa emane. Nu sa se prajeasca.

Se pune ce mai este in plus, am zis mai sus, se acopera cu apa si se lasa la fiert. Musai se stropeste aragazul si peretele cu pasta aia nenorocita, ca sa avem front de lucru ulterior.

In mod normal totul se „pireiaza” ca sa arate ca in poza din revista, eu nu am vrut, am lasat sa scada mai mult si am zdrobit nitel totul, sa mai pastreze ceva textura, cam ca piciocii rantaliti sau cartofii taranesti (dar de Calcutta).

Pentru raita am folosit amintiri, tot de la ceva ce manacsem la Amarjit.

Sa nu va speriati de poze, vinetele sunt puse experimental intregi la congi, merg bine la mancaruri, ghivece, zacusti, e prima oara cand pun, arata ca niste coaie de iac dar sunt vinete. Congelate.

Ingrediente pentru aceasta raita: iaurt, vinete, dovlecel, usturoi, ceapa, ardei iute (proaspat daca se poate).

Vinetele si dovleceii normal se prajesc, eu le-am stropit cu ulei si le-am dat la cuptor cu o parte din usturoi. Combinatia de usturoi crud si copt in sos e misto.

Am amestecat totul direct in cutia de iaurt, am mai pus si putin praf de coriandru si sare si atata.

Am fiert si orez, basmati. Proportie clasica, o parte de orez la doua si jumatate de lichid.

Pappadums … e prima oara cand fac si mananc, am mai vazut la TV. Sunt exceptionale, din ce scrie pe ambalaj, uscate la soare, daca dati peste ele, luati.

No apai am incercat sa fac ce zic ei acolo pe ambalaj dar se pare ca nu is din patria lui avaramu, ca se umfla, misca, expandeaza, danseaza, nu mi-au iesit doua papadume la fel. Gustul e exceptional, ce e drept, dar arata ca buzele Elenei Basescu. Adica precum un cur de maimuta.

De scurs trebuie scurse, nu absorb deloc ulei insa se agata pe ele, iaca.

Se fac in cateva secunde, eu le-am facut in ulei de arahide, sunt bune si reci.

Nu stiu ce puii mei au iesit atatea poze, ca retetele is de cinci minute, ingredientele sa fie, o sa incerc un rezumat ca zici ca cine stie ce ratoi umplut cu carne de capra neagra am facut.

Ma rog, montajul final, pappadums caldute, dhal fierbinte, orez cald si raita rece.

Cu ce merge … cu orice stinge iuteala, eu bagai tot sprit de vara, m-a pornit Zazuza nu de alta.

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, sunteti mai nebuni ca mine. Oricum, o infulecatura din asta face cat zece caltabosi, pappadums, orez (am pus si un iz de curry peste el), sos si cartoafe. Belea.

Asa ca hard roc aleluia si, daca e de sprit, pentru partenerii mei de discutii si elucubratii, avem, ia:

Placinta salajeana

E na, bine, dobrogeana, ca aia s-a vrut, dar amestecul de branzeturi e diferit si mai are un clenci.

Inainte de a va prezenta mareata reteta, deloc complicata si foarte buna, cateva chestiuni.

V-ati prins ca ma dau pe blogosfera si, cum nu mai exista nici Urzica, nici Perpetuum Comic, imi permit sa ma amuz de anumite chestiuni gasite pe ici pe colo, in tara sau peste hotare.

Ieri am citit o fraza superba, pe un blog extrem de cunoscut si laudat al unei bucatarese de exceptie care ne da la final un sfat nemaipomenit, citez: „Nu amestecam niciodata sarmalele cu lingura pentru ca s-ar putea desface.”

Un sfat la fel de util unei gospodine ca un curs de onestitate si sinceritate pentru politicieni.

In viata mea nu mi-a trecut prin cap, nici macar in copilarie, sa amestec in sarmale cu lingura. Dar se pare ca se poate. Asadar la reteta ce urmeaza mare atentie la lingura.

Am folosit foi de placinta de la Bella (chiar au nimerit-o cu reclama aia, a sosit vremea placintelor), branza (amestec de cas, burduf, telemea, puneti ce aveti chef ca merge), iaurt si oua. Si, clenci, ceapa.

Ca o paranteza, m-am uitat pe iaurtul Cedra sa vad cate bivolite sunt la o oaie (sau invers). Nu scrie absolut nimic despre ce contine respectivul iaurt. E prima oara cand vad asa ceva, oare e legal?

Sa revenim la placintele noastre. Cred ca e clar cam cum sta treaba, se amesteca branza cu oua si, daca vreti, putin iaurt, apoi se pune pe foi de placinta unse si se ruleaza. Foile. Alea umplute. Am ramas cu foi si spatiu asa ca un sul il facui cu cascaval ras.

Ce vedeti la capatul sagetii nu e musca, nici insecte din alea care necesita control nujdecare de la teleshop. E un fir de marar. Ca am luat la superoferta la inchisul pietei, cinci legaturi la un leu, am tocat si congelat.

Ei bun, in tava unsa se rasucesc trabucurile de foi umplute si separat, peste ce a ramas in castronul cu amestecul pentru placinta, se bat oua cu iaurt (eu am pus si putin lapte ca era prea tzapan iaurtul).

Nu cumva sa amestecati cu lingura in placinta.

Schepsisul este urmatorul: puneti niste ceapa taiata fasii pe deasupra, ii da doar un iz mai altfel si e nemaipomenita.

Inainte (deci nu amestecati cu lingura in placinta, repet).

Si dupa. Nu e arsa, chiar am supravegheat-o ca mirosea de numa’. Am vrut sa o las sa se rumeneasca zdravan ca sa se faca si ceapa crocanta.

Si fata – verso pentru carcotasi. Cred ca e bine ca am urmat sfatul si nu am amestecat cu lingura, a ramas intreaga.

Sectiune am doar la coltul taiat fierbinte pentru premianti.

Oricum stiti toti cum arata o placinta dobrogeana, eu i-am mai pus niste ceapa in varf si am facut-o salajeana ca se poarta. V-as recomanda si ceva de baut dar nu ma pricep, la din astea intrebati la Costachel, eu am folosit ca antigel niste bere si sprit.

Ieri am fost cu seful in magazin sa isi cumpere ceva si am trecut pe la Sushimania sa imi iau una, alta, ramasesem fara sos de peste, de soia. Am gasit ceva misto (fireste ca am luat si o tavita de sushi, odata la cateva luni imi fac gaura in buget). Taitei pentru Udon (amu’ trebuie sa gasesc si o reteta buna) si pappadums cu chimen, preturi rezon, cam 5 lei produsul. Asa ca azi scot de la naftalina cartea cu retete indiene.

Si info sacosarit si papornitarit, la Auchan au iara kalamata maruntele si foarte gustoase, nu mai stiu pretul, cel normal. Insa merita.

Asadar hard roc aleluia, nu amestecati cu lingura in sarmale si o melodie de care mi-am brusc aminte ieri seara citind diverse chestiuni pe diverse site-uri (nu au varianta mai buna sau nu am gasit eu).