Aventuri cu produse folosite la taiteii cu broccoli si ou

No amu scriu separat ca sa nu bulesc reteta, ce m-am enervat (sau re-enervat). Stiam ca wok-ul ala de porc vandut de celebra firma suedeza e nasol. Ca doar il folosesc de atatia ani. Si imi tot propun sa il tratez corespunzator, adica sa il ard cu ulei si sa nu il mai spal cu detergent, sa fie ca la mama lor, dar iaca nu o facui.

Pana azi. Pai da, am zis ca daca e cu apa si ulei n-o lipi. Asta cred ca lipeste si neincins orice. Ce e drept scapasem o cojita mica de ou in vas, am zis ca nu e bai ca e calciu, am dezlipit ouale cu o paleta, aia e. Coaja a ramas pe wok.

Am pus taiteii zic le dau un clocot. Clocot pe naiba. Aici nu e de vina wok-ul ci a taiteilor aia subtiri de la Mega. In 30 de secunde se fac muci. Asa ca prima tura s-a dus la gunoi si m-am enervat si pe wok (desi a lipit si coaja aia de ou ramasa, lipeste tot tot, la pretul ala, fireste).

Bineeee, wok-ul sau eu. Vazusem la TV ca se arde cu ulei in mai multe randuri si nu se spala cu detergent. Erau niste chinezi care aveau un wok zidit in soba de 300 de ani, imens, pai ce, aia au inventat furculita si praful de pusca, nu or fi tampiti.

Am curatat cat de cat reziduurile cu o perie, am uns vasul cu ulei de arahide si l-am pus pe foc. Si am inchis usa, deschis geamul si fugit neica. Nu e recomandat sa stati in preajma si, daca deschideti geamul, anuntati vecinii ca nu e nici un incendiu.

L-am lasat sa se raceasca si l-am sters cu un servetel. Restul il stiti de la reteta anterioara.

Mentionez ca tot a lipit dar il mai ard, il ard pana ii vine boala pe el si ajunge ca ceaunele alea din catunele ciobanilor sau din alea din China. Mama lui de nesimtit.

A, daca luati taitei din aia subtiri, thai nu stiu cum de la Mega Image, nu va recomand sa ii faceti conform indicatiilor de pe pachet. Se fac meduza. Dupa metoda chinezului de la reteta anterioara ies beton.

hard roc aleluia

Taitei cu broccoli si ou

O inginerie foarte simpla si chiar aveam chef de buruieni (ca tot zicea Loki) si de mancare chinezeasca.

In final treburile au evoluat altfel decat prezint reteta, o sa fac un articol separat ca e pacat de bunatatea asta simpla si gata in doi timpi si trei miscari sa o bramburesc si cu zapacelile.

Asadar ne trebuie broccoli (merge si congelat), ceapa, usturoi, ardei (merge si fara), iutzica (nu merge si fara), taitei de orez sau de fasole sau …, sos de stridie (merge si fara dar e mai bun cu), sos de soia, ulei de susan, vin alb si ulei (daca aveti de arahide, beton, in sticla de Grolsch aia e).

Punem apa in wok, steamerul de bambus deasupra, broccoli in steamer, capac, foc.

Daca nu aveti cele de mai sus broccoli se fierbe la aburi prin orice metoda sau chiar si in apa, numai sa nu il rasfierbeti.

Cam in zece minute e gata, avem timp sa tocam legumele si sa ne amintim ca am uitat sa luam ghimbir proaspat si sa apelam la cel facut praf.

In apa fierbinte se pun ouale (ca la ochiuri zise si romanesti de noi si poches de frantuji). Broccoli se trece prin apa rece (ii opreste fierberea si ramane verde si frumos).

In wokul curatat (si ars si … asta in postarea cealalta, da?) se pune ulei de arahide, ceapa si ardeiul. Nu bagati in seama cateva fire de sunca, ramasese de la urs un rest, nu e musai, merge pusa si carne la treaba asta dar nu am vrut neaparat. Usturoiul se pune mai tarziu.

Se stinge cu vin alb, se adauga taiteii si putina apa (amu depinde ce taitei aveti, se pot opari si separat, dracii astia de i-am luat eu sunt sensibili tare). Se condimenteaza (sos de stridie, sos de soia, ardei iute, ghimbir) si se amestaca vartos.

Cand taiteii s-au facut se pune si broccoli si la final de tot uleiul de susan.

Apropos, daca cititi undeva ca se prajeste ceva in ulei de susan sau se pune uleiul de susan al inceputul prepararii termice, oriunde, TV, reviste, net, e o mare tampenie. Uleiul de susan este pentru aroma si isi pierde calitatile la temperatura inalta. Lucru care e evident si daca o priviti logic, se vinde in fiole care costa mult.

Pasii prepararii unei mancarici atat de simple mi i-a dezvaluit cu ani in urma un chinez (ma rog, din Singapore, dar tot chinez). El punea oul la final in mancare, eu am divagat nitel. Si tot de la el, daca nu aveti anumite ingrediente (desi acum se cam gasesc) puteti praji pana se face maro un catel de usturoi in uleiul incins si sa il scoateti. Ii da iz de „ca acasa” imi zicea chinezul.

Am scris eu cam mult si am facut cam multe poze ca m-am enervat, practic toata treaba e gata in mai putin de zece minute.

hard roc aleluia

In umbra marelui urs – o idee pentru obisnuita salata boeuf

Nu ideea de decor (desi are si aia un substrat si a fost haioasa realizarea) ci cum fac eu ca sa scap de o parte care imi displace enorm din procesul tehnologic folosit in cadrul salatei de boeuf.

Daca radeti de ursu’ meu v-am zbart. E disecat, a suferit o operatie grava, da?

Cum se face a la lene salata (ii zic generic boeuf, eu nu i-am pus carne deci ar fi a la russe, daca o faceti cu ciuperci ii ziceti a la loki, daca o faceti cu pui a la cotkodak si asa mai departe).

Pai mai intai si mai intai asteptati sa inceapa serialele, ca e final de saptamana, da? Si tot ce faceti, faceti in pauzele publicitare, ca daca mai aud vreodata marea inventie a nu stiu cariu tampit de la marketing „tu cu cine faci benching” (iaca un nou cuvant, academia romana, alooo, se aude) simt ca imi explodeaza o vena in calcai.

Eu m-am apucat de facut salata in pauzele de la „Just Shoot Me„.

Ideea principlala, mi-o asum ca inventie (sigur au mai facut si altii, numai ca eu nu stiu de la altcineva, ba mi-am luat si castane ca mvai nu e bine), e ca taiati cartofii de cruzi cubulete. De ce? Urasc sa ii curat de coaja si cum se lipesc de cutit cand ii tai fierti.

Toti avem cate un lucru (minim) care ne displace, ei bine, mie nu imi place sa tai cartofii fierti si sa curat ouale (fierte).

Asa ca acum multa vreme in urma, vorbeam odata cu Bogdana, cica nu merge asa, e nu. Ce e drept odata am terciut crumpii. Sau de doua ori. Dar cand eram eu mica o matusa stiti cum facea salata de boeuf fara boeuf? Dadea tot pe razatoare. Si apoi intindeai salata pe paine. Cartof + paine = love (mai ales pentru diabetici).

No bun, asta era marea gaselnita, sa fierbeti cartofii gata taiati. Unu la mana: nu, nu isi pierd din gust, doi la mana, ies mult mai frumosi si egali.

Taina (vorba lui Anton Roman): folositi numai cartofi rosii, sapunari si nu ii fierbeti mai mult de cinci minute iar apa nu trebuie sa ii depaseasca mult.

Avui cam multa mazare asa ca am tocat ceva mai multe muraturi, ca la procinema pauzele luuuungi si dese cheia salatei de succese. Cartofii fix dupa 5 minute (chiar daca vi se pare ca sunt cam al dente scoateti-i) se scurg imediat de apa si se lasa la racit. Raman mai mult ca perfecti.

Daca ii taiati mai mici, puteti reduce timpul de la un chistoc la o jumatate de tigara chiar, eu i-am taiat destul de mici.

Recunosc sportiv ca am folosit maioneza cumparata. De ce? Ca ce scria pe eticheta era cam ce as fi pus si eu in maioneza, mai putin betacaroten, ca am lasat-o desfacuta de curiozitate si oxideaza imediat si ca si Jamie a zis odata ca daca gasim maioneza de calitate la magazin nu e nici o problema. Si daca a zis el eu il cred.

Da, de obicei o fac eu, repede, de data asta nu am facut-o ca mai repede am desfacut borcanul.

Asadar rezumat: cartofii taiati, fierti, morcovul fiert (eu nu il flescai, il las asa, numai bun) si taiat, muraturile (castravetii in saramura, gogosarii in otet, am un pitic si cu asta, mi se pare mai buna salata asa) tocate maruntel, mazare si carne (daca vreti, unii nu pun), maioneza si niscai sare daca e cazul, cam e, cartofii cam trag.

Ce mi-a venit cu ursu’? Citeam una alta, balacareli, tzoparlanii, chestii internaute care atrag publicul. Si ma ganedam sa ornez salata in tema. Am vrut sa pun un porc pe ea. Nu viu, din sunca, aveam o sunca (cica de Praga, pe naiba). Dar mai facusem porc, prea simplu.

Pe urma m-am gandit la o vaca sau la un magar care rage. Numai ca nu stiu de ce, brusc, mi-am amintit de Phoenix si melodia in umbra marelui urs(s). Si urs a fost.

Ca fara simtul masurii cum sunt am desenat ursul pe hartie prea mare (il facui repede dintr-o singura linie si m-a derutat pagina, ca voiam sa fie cat felia de sunca dar a iesit dublu precum d’onsoara Bruma inainte de operatii estetice) asta e. Zic lasa ca unesc suncile. Le unii de unit dar ce naiba baga astia in sunca (stiu, am citit eticheta, am zis ca de decor nu se moare maine) de o face sa faca gaurele ca svaitarul de a iesit ursul saracu’ patat ca ficatul lui Mincu.

Oricum ideea e ca daca vreti sa faceti un sablon si sa puneti un animal sau un personaj pe salata, cel mai usor se face din sunca (nu din asta) sau parizer, chit ca nu suntem adeptii mezelurilor, de un hai merge.

Si ca sa il tai fain am scos ustensilele profi. Pai da, cu ani in urma am primit cadou de la Adriana Nicoleta o carte cu sculptura in alimente (carving). Si ce se facea acolo necesita niste instrumente. Care ciuciu. Asa ca am apelat, ca pe vremuri, la un prieten din fosta uzina 23 August, i-am dat cartea cu poze si niste cutite vechi si mi-a facut exact draciile alea, numai ca arata ca naiba, nu-s de marca. Ma rog, is Made in Romania, ca ne descurcam.

Inutil de mentionat ca al batrn m-a prins in exercitiul functiunii si si-a facut cruce si a zis un „Doamne fereste” desi el e ateu.

E, m-am chinuit eu sa il fac sa arate a urs, sa fac ceva simbolic ca sa descriu o tehnica de simplificare a muncii necesara crearii celebrei salate, tot cam patat si taiat a iesit. Si daca era vedeta bietul urs il rezolvau meseriasii cu photoshopul, asa e urs de salajean, cum l-a lasat creatorul asa arata deci bajti.

Asadar in urma distractiilor si a alegerii animalului potrivit, ca vorbe mai sunt, de ce n-are ursu’ coada sau cainii latra ursu’ trece, mi-am amintit si o gluma, a la Urzica asa, ca tot recitesc Perpetuum Comic:

Doi ursi stau de vorba, inainte de hibernare si privesc cum frunzele cad din copaci. Unul dintre ei zice:
– Odata si odata, tot ma trezesc eu mai din timp sa vad cine lipeste frunzele la loc!

hard roc aleluia