Mic dejun cu vrabii

Astazi e Sfantul Ion, Ioan, ma rog. Asa ca se mananca pe la altii. Insa un mic dejun tot am pregatit si am si pozat amanuntit asa ca luati carnetelele va rog.

Intai si intai am hranit vrabiile. Cu mei de la Mozzarella, ca paine nu mai am decat din aia feliata fara coaja, potrivita pentru niste aperitive cu ceva somon, icre rosii sau urechi de lacusta. Asa ca vrabiile au mancat azi mei. Cred ca le place.

Vaduva, Mozzarella, complet refacuta dupa decesul iubitului ei a fost de acord sa imparta meiul. Vorba aia, cu bucata mea de paine am rupt dintii unui caine.

M-am gandit la foarte multi prieteni si amici de-ai mei, inclusiv la nocturna care afisa odata semnatura: „I have enough friends”.

Asa ca am scos din frigider slana. Eu o tin in hartie de copt langa branza. Branza o tin in cutie.

Cand am despachetat m-am gandit intens la cofi (de la ea e slana de Simeria de langa Deva, LMA) si la Weed, de la el e cealalta (ce PLM). Si nitel la mama ca ea a dat 15 lei ca fraiera pe o legatura de ceapa de la Buzau.

Ce e drept puteam sa zic de lardo cu esalote in titlu.

La o parte.

Slanina am taiat-o cu un cutit subtire, luat pe puncte de la Esselunga. Nu am folosit Zwilling-ul pentru ca nu am dorit acest lucru.

Aterizare fortata. Doi zece, doi zece, se aude la Bologna?

Am deschis sertarul de paine. Ciuciu paine. Numai din aia pentru smorytajdgfs sau cum se cheama desertul ala sarat. Cum sa dau la vrabii painea de icre negre? Asa ca am pus de mamaliga. In vasul Terra.

In mamaliga amestec cu telul luat de la piata 1 mai de mult. Vanzatoarea a zis ca e bun. E.

Mai aveti? Nesatulelor, se inghesuie zici ca au primit vreun premiu. Ciocolatos. Sau ne.

Vasul meu Terra nu are capac. Am improvizat din folie. De aluminiu cica alimentara.

Intre timp am pregatit restul chestiunilor si mi-am pus un sprit. Cam de iarna.

Parapantaaaaaaaaaaaaa, partieeeeeeeeeeeeeeee.

Cu spritul, amicii, butoanele, prietenii, vremea, caloriferul, situatia din Liban si tutunul uitai de mamaliga.

Ca urmare, pentru ca vasul meu Terra nu lipeste, nu am mai putut amesteca. Asa ca din poignee am intors mamaliga ca pe clatita.

Si vorba aia, vrabia tusti pe langa mine (bancul era cu melcul si era geriatric dar na).

Mamaliga s-a aflat crocanta in exterior si fondue in interior. Am izolat ce au lasat vrabiile in urma cu o treaba de bambus, am vrut sa pozez mic dejun cu vrabii dar s-au carat. Proaste, ce sa stie ele ce e ala bambus, invatate cu plopul.

Le-am lasat sa exerseze mancatul si aterizatul si am servit micul dejun (sper ca ati notat) in fata calculatorului. Nu mi l-am servit mie si nu in fata calculatorului meu, da?

Le-am mai speriat odata ca sa se vada ce lasa in urma nesimtitele. Le incalzesti la san, vorbesti cu ele ca si cu un om si ele lasa cacat indarat.

Data viitoare le fac cadou niste maturi mici.

Am facut 18 fotografii si am scris ca la gradinita despre nimic. Asadar va urez: bine ati venit in blogosfera culinara.

hard roc aleluia

Flori pentru Ioni, Ioane si Zazuza

Am vazut pozele puse de Zazuza am zis ia mai, ce eu nu pot?

Atentiune, nu e post culinar, e asa, ca imi place sa fac dedicatii si am de sarbatorit o gramada de lume azi. Asa ca luai leapsa fara sa mi se dea cu flori de gheata si le dedic prietenilor mei Ion si Ioana (stiu ei care) si celor care poarta nick-urile cofi si katzy. Plus zuzei care imi face mereu ziua mai frumoasa cu pozele ei.

A, sapuniera mea mi a focusat nici de tampita, are scuze, acum reo patru ani dupa ce luase un val in Malta (dupa valul luat in Creta) un „priceput” mi-a decretat ca gata, a murit. Aparatul.

Iaca reusii sa fac niste poze la florile aistea, asa nefocusate si neartistice ca nu am diploma nici de pozograf nici de cratitzar, am numai cateva neimportante, de butonar si de comunicare scrisa in afaceri (da, ma pis pe ele, stiu).

La multi ani (semnul exclamarii).

ps: initial aricolul se numea craci pentru … pe urma mi-am dat seama ca eu scriind fara diacritice cine stie pe ce cautari porn ajunge saracul meu blog amarat, asa ca in loc de crãci pusei flori, hard roc aleluia tuturor si ger bland celor care se deplaseaza constant ca sa aprovizioneze galantarele.

Iaca, nu sunt clare dar era foarte misto expozitia si imi pare rau ca nu pozai si pozele facute cu niste sisteme rudimentare, dar oricum nu mi-ar fi iesit. (update dupa comentariul zazuzei)

re-hard roc aleluia (era in muzeul Rembrandt expozitia asa ca daca mergeti la Amster precis o gasiti).