Mancare rece

Tot la Bacau mancai mancarea asta, fireste nitel mai altfel, na, conjunctural a iesit diferita.

Ideea e ca se face in general cu iepure, vanat, limba, la gazde am mancat cu inimi si pipote de pui, excelenta. Sosul e acelasi si, din ce am citi pe net merge cam cu orice carne slaba. Asa ca am facut cu porc, spata, am degresat cat am putut de bine.

Restul ingredientelor sunt (precis reteta e si in carti de bucate, nu numai pe net, eu am mancat rece pentru prima oara si mi-a placut, de aia am refacut):

ceapa (multa, peste un kilogram la nici 200g de carne am pus), masline (nu-s in poza, am uitat sa le pun), suc de rosii (pasta de tomate, bulion, deh), vin alb sec, piper boabe, o foaie-doua de dafin si, fireste, sare.

Se inabusa ceapa in ulei cu vin alb si sare. Cat sa sticleasca. Gazda a fiert pipotele separat, eu am pus carnea sa fiarba in mijlocul cepei, mai ales ca nu era grasa. Odata cu piperul.

Totul cu capac, la foc mic de tot, din cand in cand am mai adaugat vin pana s-a inmuiat bine ceapa. Am pus apoi pasta de rosii, foile de dafin si maslinele. Daca sunt sarate, le fierbeti separat.

Apoi numai se amesteca si se lasa la foc mic sa se separe uleiul. Mie nu mi-a iesit grasa, citisem ca trebuie cules uleiul de deasupra, nu am avut ce.

Se lasa sa se raceasca, mie mi se pare mai buna la temperatura de pe balcon desi nici de la frigider nu e rea. Se pun felii de lamaie pe acolo, asa am auzit ca trebuie. Sigur ca merge si calda cu mamaliga, dar rece e belea.

Parerea mea: fiecare tip de carne precis ii da un gust distinct, atentie la sare (eu am zbarcit-o si am suplimentat cu ceapa inabusita in vin), puneti cat mai mult vin, sa bea dracia de mancare rece si merge de rupe si cu pita si cu mamaliga.

Bonus: am refacut la micul dejun pseudo hot-dog(ii), am mai pus odata, felii de paine turtite (cu sticla, ca nu am sucitor), crenvustii despicati, pus cascaval in ei, rulati in paine si copti pe plita cu totul. Langa un ou din ala moale cu susu’n jos, are un termen in engleza, imi scapa acum.

hard roc aleluia.

Caracrenvusti

Ma dedeam ieri cu Sandi pe foodgawker si a descoperit ea poze cu crenvustii octopus.

Zic bai pai prin 2007 ii facui si eu, nu mai gasii unde (fireste si atunci dupa o idee a nu mai stiu cui) asa ca am reluat prosteala cu haleala in farfurie.

E evident cum se fac, nu trebuie pas cu pas: taiati aici, puneti cutitul in unghi de 87,5 grade incolo, blabla. Decorul e dupa inspiratie, insa comestibil, ca sa mearga cu babetele de caracatite am pus muraturi si mustar. Astia au fost crenvusti afumati de Angst, pana i-am bibilit s-au racit de tot si s-au zbarcit plus ca sunt cam scurti si dificil de ciopartit, cred ca ies misto cu aia de la Zimbo.

Oricum ideea e haioasa pentru pici, zic eu, desi nu e a mea.

Iaca si pozele cu inaintasii, caracrenvustii din 2007.

Afara, petrecerea continua, -8 grade.

Si pentru ca de prosteala asta mi-a adus aminte Sandi, dedic altceva, nu o melodie, hard roc aleluia Sandibel.