Varza acra calita ca pentru Stella

Asadar discutam intre noi, merlucii, despre verze calite. Ca ba cu bulion, ba fara, ba cu una, ba cu alta, ba scursa, ba desarata, ba cum am mancat la Bacau. Si iaca o facui dupa cum urmeaza, luand in considerare toate discutiile avute.

Am mers pe varianta simpla, oricum intai am spalat varza in apa rece, apoi am scurs-o.

Am taiat-o cat de fin am putut si am pus-o la inabusit in ulei. Nu de masline, ceva cu gust neutru, de floare, vedeti voi, dar nu de masline.

Cand s-a inmuiat (am mai pus cate putina apa din cand in cand) am pus boabe de piper si doua foi mici de dafin (productie proprie, adica a pomului propriu, deci bio, da?). Apoi capac si gata, doar am amestecat din cand in cand.

Si apai gata, nu o lasai sa se arda, cand a sfarait in oloi, deci s-a evaporat toata zama, gata. Nu am pus-o la cuptor, merge si asa, nu am avut chef.

Iaca in poza varza de acre imi facu pofta Riverica plus cadourile de la ei, deja in exercitiul functiunii 😀

La bancul de lucru (unul din ele), da?

Debarasati va rog (e bine duamna Stella?) caci nu mai avem. Inainte de hard roc aleluia mentionez ca varza a fost murata si cu cimbru, hrean, gutui, marar, frunze de visin, porumb, deci nu i-a mai trebuit nimic.

hard roc aleluia

Prajitura cu malai si alte parascovenii

Iaca bogata limba romana si incurcate caile ei, acum doi ani cand am fost la Bacau am trecut prin Barlad sa o las pe maica-mea la niste prieteni. Care au invitat-o, nici mai mult nici mai putin la o „prajitura cu malai„.

Fireste ca a spus ca ii e foame de mancare si ca nu prea mananca dulciuri pana se lamurira, de fapt era vorba de carne fripta cu mamaliga. Cum ramasesem cu gandul la coasta aia lasata nemancata la Bacau am facut si eu „prajitura cu malai” (stiu, o sa spuneti ca nu e reteta, ei si ce daca).

Am folosit niste carne de porc primita in dar de prin vecini, sare si usturoi. Si am facut si malaiul simplu, in apa cu sare.

Daca e slaba carnea puteti pune si ulei, eu nu am pus ca era impanata. Asa ca am fript carnea cu putina apa, foarte putina, cand s-a rumenit am stins focul, am pus usturoi pisat si sare.

Cu maliga si muraturi, nimic nu mai trebuie. Poate niste vin.

Am mai facut o ciorba de perisoare, mai aveam carne pregatita pentru sarmale ramasa de la craciun. Acuma daca nu gasiti toate ingredientele, vanat, ghebe, stiu si eu, asta e.

Asa ca in rest pot zice ca am facut o ciorba „taraneasca” de perisoare (m-am prins, taraneasca e daca tai legumele mai mari), adica am inabusit nitel zarzavatul de ciorba plus o rosie plus pasta de ardei iute, am pus apa si apoi, cand legumele erau destul de fierte, perisoarele.

La final am acrit cu zeama de varza si am pus leustean din belsug. A iesit picanta rau. Sau bine.

Si cu smantana, pai ce.

Iaca inca o treaba care ne place mult, sandwich-uri in foietaj. Asta a fost de cumparat dar se pot face si in casa ca niste pateuri mari care apoi se umplu cu unt, sunca si cascaval si se redau la cuptor. Ne plac mai mult ca sanwich-urile clasice 🙂

Si cateva cumparaturi misto. Un Roquefort, marca lui Mega Image. 13.59 ron.

Onctuoasa, excelenta.

Nu am mai gasit roze de Provence dar dadui peste asta, tot bun, cam 25 de lei, mai scump nitel.

Si file-ul asta de ton, super, made in Tailanda. Scump, doamna, scump, 16 lei, luai de curiozitate, o data nu se pune.

In rest, dupa cum stiti, petrecerea continua afara. Ieri a nins de la 5 dimineata pana pe la 12 noaptea.

Cu hard roc aleluia-ul de rigoare dedic piesa de incheiere Rivericai, asta pentru ca, tot de pofta, am sa fac si varza calita aproape ca cea mancata la ea 😀 Pai ce, cand vin din alte tari nu vin cu retete de acolo? E iaca asa si amu.

Ia Riverel.