Asadar discutam intre noi, merlucii, despre verze calite. Ca ba cu bulion, ba fara, ba cu una, ba cu alta, ba scursa, ba desarata, ba cum am mancat la Bacau. Si iaca o facui dupa cum urmeaza, luand in considerare toate discutiile avute.
Am mers pe varianta simpla, oricum intai am spalat varza in apa rece, apoi am scurs-o.
Am taiat-o cat de fin am putut si am pus-o la inabusit in ulei. Nu de masline, ceva cu gust neutru, de floare, vedeti voi, dar nu de masline.
Cand s-a inmuiat (am mai pus cate putina apa din cand in cand) am pus boabe de piper si doua foi mici de dafin (productie proprie, adica a pomului propriu, deci bio, da?). Apoi capac si gata, doar am amestecat din cand in cand.
Si apai gata, nu o lasai sa se arda, cand a sfarait in oloi, deci s-a evaporat toata zama, gata. Nu am pus-o la cuptor, merge si asa, nu am avut chef.
Iaca in poza varza de acre imi facu pofta Riverica plus cadourile de la ei, deja in exercitiul functiunii 😀
La bancul de lucru (unul din ele), da?
Debarasati va rog (e bine duamna Stella?) caci nu mai avem. Inainte de hard roc aleluia mentionez ca varza a fost murata si cu cimbru, hrean, gutui, marar, frunze de visin, porumb, deci nu i-a mai trebuit nimic.
hard roc aleluia