La Bacau intre ani

Si-apai ce sa fie, sa fie bairam, nu? Asa ca ne-am dus frumusel in vizita la prietenii nostri Mada si Marian. Si cu sergentul zece. Pe mada o stiti de pe blogul ei, i se mai spune si River, Riverica, Riverflow.

In gara.

Uite drupi, asa arata un tren 😀

In tren civilizat, prize pentru laptop si alte alea. Bine, la intoarcere degeaba a fost trenul civilizat si curat ca se intorceau studentii asa ca s-a dezcivilizat repede.

Bere „la pachet”.

Si la barul vagonului restaurant.

Asa ca dupa pupaturile de rigoare, schimbat cadouuri, blablauri si alte amabilitati am facut un pre-revelion in Stage, unde urma sa facem a doua zi halimaiul cu pricina.

S-a lasat rau, rau de tot. Dantuit, tequila, pizza, fain de tot.

Asa ca a doua zi am inceput singura salata de boeuf ca nu toti au facut fata distractiei cu brio 😀

Mama Rivericai a pregatit tot, cum a stiut dansa, traditionale. Am retinut mancarea rece pe care o sa o fac si eu ca ne-a placut mult.

Seara, tzup in The Stage, a fost masa tip bufet, fripturi si altele pe urma, eu nu le-am mai prins ca pe la 2.30 am plecat, m-a pocnit o gripa fix in ziua aia, mama lui de ghinion.

Oricum parte din porcarii erau facute de ei, au taiat un godac, iar cel mai mult mi-a placut bradul.

S-a dansat mult, nu s-a stat la masa decat nitel la inceput, ma rog, exceptia am fost eu dar macar nu m-a sacait nimeni cat umpleam servetelele de muci. Ba chiar si jandarmii au fost cu noi.

In multe poze apar personaje asa ca am putine cu dezmatul, oricum a fost full, oameni de toate varstele, o amestecatura neomogena, astfel incat totul a fost mai mult decat perfect.

Aicisa se tin si concerte, ia ca pozai zidul.

In rest sa fie Tequilaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Ma rog, bere, vin, vodka, jagermeister, bere, cine le-a mai tinut contul.
Da-i bataie DJ.

La miezul noptii ne-au dat cu bombardele si am ciocnit care ce mai aveam de ciocnit.

Cica la spartul targului inca mai erau niste doamne in etate, mai da simpatice au fost, au dansat, ras si beut non-stop, care ramasesera acolo. Au topait pana si pe Rammstein.

Asa ca ziua de recuperare am fost in deplasare … la apartamentul de vis-a-vis unde ne-am ospatat cu cele traditionale: boeuf, racituri cu otet si mamaliga, mancare rece, bors moldovenesc si sarmale.

Seara, ca sa nu ne pierdem antrenamentul am mers prin nameti in fapt de seara la un bar mistocut unde ne-am refacut cantitatea de alcool din sange.

In ziua in care am plecat ne-am indopat cu ultimele porcarii traditionale, carnati cu varza si mamaliga, muraturi, bors. Din pacate mi-a ramas gandul la coasta aia de porc, pana a sosit eram deja satui.

Acasa aveam o surpriza, cel mai bun salam de biscuiti pe care l-am mancat vreodata, facut de mama Rivericai

… care, cum banuiam, si-a dat intalnire cu parjoalele cu care ne astepta al batrn. Iaca Riverel, asa arata alea de care iti ziceam eu.

Asadar nimic spectaculos, muzica, bautura, mancare, tutun, prieteni, voie buna, hard roc aleluia, yada yada, tot ce va doriti pe noul an, ma rog sau macar atata cat aveti nevoie.

Si pentru ca madam Droopina m-a luat la misto ca ma duc cu trenul, adica prefer sa calatoresc in conditii civilizate fara sa ma inghesui pe soselele patriei, mai ales in partea Moldovei unde, desi is bune drumurile, poti avea maretul noroc de a face ore intregi ca sa intri si sa iesi din Bucuresti, am facut cateva poze in gara si in tren sa vaza cum mai arata.