Creta

Cu plimbarile dumisale imi facu chef amica in culinareala si blogareala sa caut poze vechi. Amica ii spun eu, fara acordul dumneaei, ma refer la Le Blog Piquant.

Nu am mare chef de povestiri, numai de cateva poze, nu multe. Per total a fost superb, am stat in Elounda Ilion, mancarea, cu mici exceptii a fost nemaipomenita, la carciuma hotelului serveau romance si ne sfatuiau ce nu e bun in fiecare zi. Da, atentie iubitorilor de all inclusive, sunt chestii care nu sunt bune, vechi sau reciclate. Oricum am mancat mai mult in oras, am inchiriat o masina si am bantuit destul de mult.

Per total e pe lista de „m-as mai duce”. Nu am apucat sa vedem multe, am fost si cu nepotelul de cativa anisori, sub doi.

Pun cateva poze cu dedicatie blogului picant si ratez multe, pun asa la plici.

Aici luam micul dejun (mancarea la bungalowuri nu era cine stie ce oricum, asa ca am mancat mai mult in oras, oricum aveam demipensiune).

Pe aici am stat.

In general am mancat niste pesti care cica numai in sezonul ala erau in zona si niste bunatati cu carne de miel a caror reteta am furat-o si pe care o gasiti pe aici, nu cred ca e greu, apasati pe „carne de miel” in dreapta. Multe fructe de mare, musacale, bun. Poze nu prea am.

Rasaritul se vedea superb pe geam. Care geam era incarcat de flori, v-am zis ca am mai pierdut poze.

Un local.

O casa de vanzare chiar in buza apei.

Si pisica noastra favorita care una – doua iti sarea din maslin in camera.

Imi pare rau ca nu stiu unde sunt si pozele din capitala si de pe unde am vizitat, pana ajung in Bora Bora bune si astea.

Trattoria Verdi – Popa Nan

Trattoria Verdi o stiu, ca sa zic asa, din fasa. S-a deschis foarte aproape de un alt restaurant italian, vorbesc de cel de pe langa statuia aviatorilor. Si l-am testat pana la ultima frimitura si l-am apreciat de fiecare data.

Inca o cronica si locatie gasiti pe Afterhours

Imprejurrile au facut sa ajungem de doua ori in cateva zile la locanta din Popa Nan. Prima oara am uitat aparatul, acum imi pare bine, ar fi fost o cronica neobiectiva. Pentru ca de data asta am luat, fiind mai multi, feluri multe si diferite si deja am vazut cu alti ochi preparatele.

Ce pot spune din capul locului si o sa repet daca e cazul, chelnerii au fost nemaipomeniti. Si ajutoarele la fel, nici nu te sufocau nici nu te lasau cu scrumiera plina, amabili, stiau ce e pe meniu, modifica la cerere din ingredientele felurilor, chiar se misca bine de tot.

Am inteles ca depinde, ca altii nu au avut noroc de chelneri buni, probabil ca e, ca la multe localuri, migratie continua, acum am nimerit bine asa ca am si lasat o spaga generoasa.

Mancarea, la vizita anterioara s-a prezentat foarte bine. Nici acuma nu a fost foarte rau dar a schiopatat pe alocuri. Plus ca mania de a pune sos de rosii din ala din rosii tocate la conserva (bun, nimic cu sosul) la orice, face sa semene cu chinezestile unde schimba porcul pe pui si sosul e tot ala.

Sa vedem ce am luat ieri.

S-au luat bruschette, cu rosii si cu somon, au fost ok.

Calmarii pane (insist sa scriu calmari, asa apar in DEX-ul meu, asa scriu, na, deci nu mananc un „a”) rezonabili, crusta crocanta aduce cu cea de la puii KFC. Insotiti, fireste, de acelasi sos de rosii tocate cu diverse, bun de altfel dar nu prea se pupa cu goangele, parerea mea.

Eu am luat pizza. Ingredientele de pe pizza totdeauna bune, totdeauna suficiente. Problema de data asta a fost ca pizza era complet rece. Probabil ca au asteptat sa aduca totul odata, nu stiu ce sa zic. Asa ca am facut din ea un sandwich reusit. Mi-a trecut prin minte sa ii rog sa o incalzeasca dar mi-e teama de chestii din astea, mai scuipa unul, se mai scarpina la, ma iertati, floci, ca ii pui pe drumuri, nu stiu, nu ma risc, am mancat-o rece.

Altfel blatul si ingredientele bune de tot.

Lasagna bunuta, am mancat si mai bune (mereu ma gandesc la primul local Verdi unde totul era perfect).

S-au luat si paste cu porcini (hribi), nu am gustat dar nu aratau rau deloc, data viitoare o sa incerc.

Salata cu somon, generoasa si sigur buna, s-a consumat toata si cine a comandat-o stie ce mananca.

Teapa maxima mi se paru la fructele de mare. Crevetii in numar de patru au venit, jumatate din ei, numai capatanile, probabil de la o alta masa, nu acuz, zic si eu. Iar caracatitele alea mici (moscardini) cauciuc de cauciuc. Slab de tot. La prima locatie aduceau un filet fain de somon, crevetii alaturi, calmarii idem si un sos bun, asta era din maioneza la borcan si am identificat si gustul, am acum un lapsus sa va zic marca, o sa editez cand imi amintesc. Slab de tot.

A mai fost si brazino, biban de mare se traduce, la cat de putine se gaseau inainte de 89 la multe schioapata traducerea asa ca daca scriu ceva aiurea apreciez daca ma corectati.

Nu cine stie ce, s-a dorit cu masline langa, nu sosul clasic, fireste, am dat de acelasi sos de rosii tocate. Nu ca ar fi ceva rau, dar la orice?

Cotlet de porc, reteta casei. Idem, nu e rau dar … inecat in sosul ala de rosii, acelasi. Si mult prea bine facut.

Nici cartofii la cuptor nu erau vreo mareata realizare, o sa spuneti pai da, cartofi, ce sa fie, mai alegem si soiul in functie de ce facem, astia erau porcesti, inecaciosi, niste sapunari s-ar fi potrivit mai bine. Parerea mea de mesean, fireste, critic culinar nu-s, doar ca am crescut prin carciumi.

Asa ca per total, ca sa inchei, mancarea e ok, daca vrei sa fi carcotas ai de ce, m-a enervat pizza aia rece si omniprezenta sosului de rosii, caracatituci nu mai iau, asta clar. Data trecuta am luat toti pizza si a fost perfect si pizza e chiar buna daca vine cand iese din cuptor. Serviciul a fost bun, toaleta e cum trebuie.

Noi ne-am lungit asa ca nu pot da un scor final care sa reflecte o masa de oameni normali pentru ca s-a baut mult. Vin, bere, Jagermeister, plus un desert, alcool nenumarat, nu am tinut cont, asa ca s-a dus pe la sapte milioane nota cu tot cu spaga in sapte persoane in conditiile in care doua din ele au fost cuminti si au consumat impreuna numai de un milion. Oricum preturile sunt ca de Bucuresti, nu cele mai mici, nu cele mai mari.

Si sa nu credeti ca nu am gatit, ba da, o salata orientala, banala, numai cu un plus de castraveti murati, am facut si o poza cu micul dejun la care a participat. Daca va intrebati ce cauta parizerul la gratar acolo va spun eu: avuram pofta si din cand in cand … hard roc aleluia.

Apropos de Popa Nan 🙂

AVE papricaş – fireşte, varianta, dar salutãm

Am luat din nou pui, rara avis pe aici, mai mult papagalii ce se mai pronunta ciripind vesel la ideea ca nu vor ajunge in oala. Da, galbenul de AVE. Mai aveam de la petreusul trecut pulpele si aripile, ce sa fac, ce sa fac.

Papricas suna bine dar imi ramasese gandul la reteta aia de crumpi cu galusti a Laurei Laurentiu. Si apai ce, impreuna le-o sta rau? Nu le sta, papricasul cu cartofi e o bunatate, bunaciune cum ar zice altii dar legat de alt model de pulpe.

Asadar ne trebuie carne de pui (de care vreti si de care puteti, eu am avut pulpe si aripi de pui din ala grasun), ceapa, usturoi, busuioc, cartofi, pasta de tomate. Pentru galusti ne trebuie ou, faina si … nitel vin. In poza nu apare vinul, invariabil e Riesling de Jidvei. Nu apare nici boiaua (era sa uit de ea), ardeiul iute si patrunjelul de la final. Dar ala nu se pune, e mai mult de schepsis.

Acum vin cu reclamatiile, cocosul asta de la AVE a avut neicusorule o gramada de tuleie, daca nu il parlii, jumulii si rasparlii, imi venea sa ma duc pe scara blocului sa stau ca in pridvor cu ligheanul de apa clocotita. Norocul a fost ca era neagra pasarea si se vedeau toate scaparile. Da, era cocoş.

Pentru ca oratania a fost grasa am preferat sa nu il prajesc in ulei, am pus putina apa in cratita batraneasca si apoi bucatile de carne si am lasat sub capac.

Am adaugat ceapa si usturoiul si acelasi capac, recunosc, sunt timida, nu e ceva atat de nou incat sa imi permit sa ma laud cu el, e un capac din ala antic, la fel ca si oala asta pe care nu scrie nici o marca, e e fonta si tare buna iese mancarea in ea.

Cand carnea a dat semne ca da sa fie aproape gata (acum depinde de pui sau gaina, reteta e aplicabila la orice, depinde mult de carne timpul de gatire) am pus urmatoarele: pasta de tomate, boia dulce, ardei iute, sare, piper, putin vin alb si sec (sau nu) frunze de busuioc si cartofii.

Sigur, condimentele pot varia. Puteti pune cu incredere pasta de rosii (suc sau rosii tocate) cartofii fierb bine-merci, pe incercate si pe luate. Totul se acopera cu apa calda.

Cartofii astia rosii fierb cam in cincisprezece minute, asa ca pregatim aluatul de galusti din ou si faina si, daca iese prea gros subtiati cu acelasi vin alb si sec. Ies bune.


Cam dupa doua tigari puneti si galustile
, fierb repede si oricum si dupa ce se stinge focul mai fierb ingredientele in zama fierbinte.

In farfurie puteti presara patrunjel (sau nu), nu mai spun ca merge si cu smantana. Dar de alte condimente eu zic ca nu prea are nevoie.


Rezumatul papricasului cu cartofi: caliti sau inabusiti carnea de pui, dupa chef, adaugati ceapa si usturoi, lasati, puneti pasta de tomate, boia, vin, ardei iute (sau nu), sare, piper, cartofi, acoperiti cu apa calda. Faceti aluat din ou si faina, subtiati cu vin alb sec (sau nu), puneti la fiert in mancare, stingeti focul, haliti.

Echilibrul condimentelor si al cantitatii de carne, cartofi si galusti depinde de fiecare, ca daca o iau cu gramele ma apuca noaptea.

hard roc aleluia

Ninja

Nimic important, voiam sa va spun ca la Bacau ninge, in termeni populari ninja, fotografie de la corespondentul nostru special River.

Ocazie cu care ii dedic o melodie.

Update cu corespondenta directa de la Pizzocco unde … ninja, Necko, reporter special de la fata locului ne transmite ca e de acord sa primeasca aceeasi melodie in dar. Pizzocco nu se vede, e pe undeva pe acolo.