Mancaruri de ne-post – 200g de carne de vita = trei feluri

Ma dadeam eu de cateva zile pe blogosfera plina de sfaturi si retete de post. Noi, desi ortodocsi la baza, suntem mai agnostici, nu tinem postul. Sacaita de atatea retete „de post” am observat ca majoritatea denumite ca atare nici nu sunt, adica la catolici da, la ortodocsi uleiul (deci nici margarina care este ulei hidrogenat) nu sunt de post.
Nici zacustile nici multe altele. Sunt asa, de semi-post.

Inutil sa mai vorbim despre implicatia spirituala a gestului de a posti, care nu inseamna a gati cat mai mult, chestii cat mai bune, fentand alimentele interzise. Neimportant, am zis sa fac si eu ceva de ne-post ca sa nu fiu in randul lumii.

Am avut cam 200 de grame de carne de vita din care mi-am propus sa fac patru feluri de mancare, am reusit numai trei, deci cred ca o portie a avut in jur de 33,3 grame de carne de vita (in crud, la cele gatite clar mult mai putin). Cum ar veni „ne-am imbuibat” 😀

Pentru toate cele trei retete avem nevoie de carne de vita taiata fasii si lasata peste noapte la marinat in zeama de lamaie amestecata cu vin alb, ulei de masline si un catel de usturoi.

Peste noapte carnea „se coace”, se fragezeste si isi schimba culoare, fireste. Iata ce am facut cu ea.

Tartar cu branza de capra

Pentru asta am folosit carnea marinata, castravete murat (nu tot, cantitatile difera in functie de cata vita folositi), ceapa, Tabasco, Worchestershire. Fireste si paine prajita si sare si piper.

Carnea se toaca fin de tot din cutit.

La fel si ceapa si o parte din castravecior. Totul (sosuri, sare, piper) se amesteca bine si se mai lasa la rece putin sa se patrunda gusturile.

Se serveste tartarul pe crutoane calde unse cu branza de capra.

Concluzie: puteti pune si galbenus (la cantitatea mea ar fi trebuit de prepelita), gustul picant-acrisor (nu uitam in ce e marinata carnea) se potriveste de minune cu branza de capra.

Pentru urmatoarele doua feluri am pregatit intai garnitura: orez (pus la cuptor sa se faca in abur, doua parti si jumatate de apa la una de orez).

Vacuta cu legume in sos dulce-acrisor

Aveam chef de mancare chinezeasca, rapida si buna si nu picanta, fusese biftecul iute. Asa ca am pregatit in afara de carnea cu pricina, urmatoarele: ceapa, morcov, ardei gras, un catel de usturoi, amidon, zahar, sos de soia si ulei de susan. Nimic acru pentru ca am pus marinata (zeama de lamaie cu vin, da?).

Legumele se taie imbucaturi, cat sa nu se topeasca.

La foc mare, in wok, in ulei de arahide (am avut, da) se calesc intai legumele (carnea e extrem de frageda de aceea o punem apoi la reteta asta).

Se adauga carnea si marinata (la felul al treilea nu ne trebuie) si se amesteca la foc mare.

Se adauga zaharul si se amesteca pana se topeste, chiar vag caramelizeaza, apoi amidonul si foarte putina apa calda, apoi sosul de soia si putin ulei de susan. Se amesteca pana se formeaza sosul si gata, tzaka paka.

Se serveste cu orez.

Mama ce ma enerveaza bezna de afara, nu reusesc sa fac un „clozap cu floricica” cu sapuniera.

Concluzie: pana acum mi se pare cel mai bun fel dulce-acrisor de pana acum. Sosul e perfect.

Si pentru ca am facut carne cruda, ceva cu iz chinezesc si pentu ca aveam o rodie prin casa, imediat mi-a venit cheful de vacuta cu sos de rodie. De data asta cu sos natural, nu cumparat. Am stors fructul, am gustat sucul, foarte astringent, asa ca am tras repede concluzii despre cum trebuie facuta reteta.

Vacuta cu sos de rodie

In afara de carnea marinata ne mai trebuie: sucul unei rodii (pastrati si samburi pentru decor si nu numai), amodon, zahar, o ceapa mica si un strop de bere sau vin (nu mai aveam vinul in care am marinat carnea). Nu, nu e pahar de plastic, e de portelan si asa e el la misto.

Am calit carnea la foc iute in ulei de masline.

Am pus bere si am acoperit cu apa si am lasat sa se faca. Separat am dizolvat zaharul si am pus amidonul in sucul de rodie pe care il vom pune cand e carnea bine facuta.

Am lipit nitel carnea dar nu dezastruos, a fost numai buna, cand s-a dus toata apa (voi nu o lipiti, da?) se pune sucul de rodie cu amidon si zahar si se amesteca pana se ingroasa sosul.

Se serveste cu orez si boabe de rodie.

Concluzie: este mult mai buna decat cu sosul de rodie de cumparat care este exagerat de dulce.

Mai asa m-o enervat vremea, cinci minute soare, apoi cinci furtuna ca de mai, apoi iara soare, pe urma bezna. Partea buna e ca nu a mai trebuit sa ud plantele de pe geam.

Concluzie de final, din 200g (plus minus) de carne se pot face trei retete foarte rapide, gata imediat cu un minim de timp, efort si vase murdarite asa ca hard roc aleluia si voua.