Turi

Intai sa ma iertati de poze, ca nici mie nu imi place blitul in ochi, sunt facute scurt si pe fuga, sa nu stresez animalutele si oamenii din jur, deci daca au iesit nasoale, mea pulpa, eu le facui, mi le asum.

Unii stiu, unii nu. Am adoptat un pisic. Care va locui intr-o casa cu cumnatul meu (razboiul internautic cu cei care „ofera” pisoi spre adoptie pe alta data, acum vreau sa vi-l arat pe Turi.

Inca arata ca un extraterestru, a trecut prin multe, ma si bucur ca nu am luat alta pisica, pe el nu cred ca il voia multa lume, asa ca, nu va speriati, asa arata acum, scapat din neant, nepasare si mizeria naturii umane, da, varful lantului trofic suntem si ne mandrim cu asta, iaca, Turi.

A mancat mult si repede (nu, nu are castronelul pe gresie ci pe parchet, i-am dat intai repede ceva ca era nedumerit si mieuna).

Singura grija imi este sa nu il calcam, se tine dupa om mai ceva ca un caine. A mancat, ne-a verificat ce facem si, cat noi beam o bere in cinstea lui, a tras un pui de somn.

Stiu ca momentan nu arata prea bine, e ceva intre pisica si pui de gaina, dar, daca are noroc de sanatate, in conditiile pe care le are acum, o sa il vedeti mai incolo. A fost bolnav, asta e, stapanul e langa el, noi facem galerie.

Alte animalute de la clinica unde doamna doctor este mult prea buna si sufletista pentru planeta asta:

– eu ii zic „galagie” (celalalt ochi e albastru)

– nu stau bai la poza, na

– hai ca stau, daca ma vrea cineva in cateva saptamani …

– da, sunt smecher dar singurel, daca ma vrea careva pe post de minge de ping-pong, sa lase vorba aici, sunt disponibil cand ma fac mai mare, acum is puradel, nici nu stiu cum ma cheama.

Stiu ca multi au fobie, stiu ca nu plac multora, o sa aud multi bleah, dar sobolanicul aista era superb, l-as fi furat dar cica nu e frumos si te bate doamne doamne. Super animalut, mi se facu dor de Vasile (multi nu il stiti, am avut un Vasile timp de patru ani, eu ii ziceam „shuarec”).

In alta dezordine de idei, daca vreti sa adoptati un animalut, daca aveti curte, disponibilitate, chef si mai ales mult bun simt vis-a-vis de cei care sunt mai napastuiti ca noi, dati un semn si poate gasim ceva. Sigur, sunt si copii abandonati, nu aveam blog cand am fost pe la ei, asta spun ca sa nu aud textul ceausist „de ce iti iei un caine, mai bine cresti un copil”. Asa ca daca vreti vreun animalut napastuit, suntem aici (si inca nu ii fotografiai pe toti ca mi-era jena sa fac poze ca paparazzi) deci pentru voi hard roc aleluia si iaca si clipul cu cateii salvati, smecheri foc.

Basmati, avocado,mazzancolle, pastrama si voie buna

Iar ne-am strans in jurul OZN-ului (grill raclette Tefal) cel bland. M-am gandit la meniu, asemanator cu celelalte, acum am apucat sa fac si poze.

Am vrut sa fac creveti picanti, orez (de pus in tavite) si sos de avocado, apoi pastrame cu cascaval topit si castraveti murati.

Si iaca ce a iesit.

Orezul l-am facut din timp (urma sa il frigem nitel si in tigaite) din legume, basmati, sofran si putina bere (voiam sa pun vin alb).

Metoda de preparare e o combinatie intre ce stiam, ce mi-a spus un evreu si ce mi-a spus cineva (nu mai stiu cine) pe net, mai de mult. Daca o urmati iese perfect (inutil de spus, cred, ca puteti pune si ciuperci, carne, folosi supa in loc e apa sau renunta la alcool).


Intai se inabusa legumele cu sare in ulei de masline, acoperite cu nitica bere (vin, apa sau supa).

Se adauga o cana de orez si se amesteca impreuna pe foc.

Se acopera cu doua cani si jumatate de apa (sau supa) si se pune sofranul si piper. Se lasa pe foc sa se infierbante vena in toate.

Se acopera vasul si se da la cuptorul incins care, poate fi stins destul de repede, ideea e sa stea acoperit si la cald (cat e cuptorul aprins mai puteti amesteac in el, legumele au tendinta sa se adune la suprafata ceea ce, fireste, nu e bai).

Et voila, cum zice chinezul:

Sos de avocado

Asta e ca sa aiba cu ce se manji crevetele (mazzancolle pentru cunoscatori 😀 )

Se aduna gasca din: maioneza (da, am cumparat-o), ardei gras, usturoi, ceapa verde, rosie, lamaie, avocado (aista maro, lemnos, este exceptional, daca gasiti, nu ezitati), tabasco si worchestershire.

Si era sa uit dar i-am amintit din vreme, am pus si un ou fiert.

Eu am zdrobit totul (fireste legumele tocate marunt, lamaia stoarsa, usturoiul presat, nu am pus si sticlele de la sosuri) cu „piureiatorul” (in veci nu imi mai iese din cap expresia asta) dar puteti toca, zdrobi sau mixa dupa cum aveti chef.

Iese mult mai cremos decat sosul facut din avocado verde plus ca se curata usor, cu mana, coaja se indeparteaza aproape singura de miez.

Si de aici intram pe taramuri cunoscute, non-retete si gratareala.

Astea sunt mazzancolle, super bune, sarumana Silvia.

Le-am aplicat tratamentul deja invatat si verificat: lasate in apa rece, apoi marinate in lamaie sos (eu de data asta am pus ceva iute adus din Singapore, puneti ce va place).

Am pregatit si pastramele si ceva legume care merg puse pe plita (gratar, grill, cum va place sa ii ziceti).

Si sa inceapa distractia 😀

Crevetii si orezul gratinat, plus sos.

Plus mozoleala de rigoare, noroc ca am avut destule babetici.

Soldatii inainte de atac: pastrame, orez, castraveti murati, cascaval.

Grataragiul la treaba (cine zicea ca la bloc nu poti face gratar?).

Totul sfaraind conform normelor in vigoare. Apropos si eu folosesc suporturi diferite pentru taiat carne si legume, acum ma gandeam ca e cumva ilogic daca le prepari termic, doar pe gratar stau impreuna, ca sa nu mai vorbim de frigarui unde se pune carnea lipita de leguma.

Maestrul si clestele lui de lemn.

Si o poza chinuita cu ideea de carne, orez cu cascaval topit, legume la gratar si castravete. Inutil de precizat ca ce este pe rosie e sare neagra de Cipru, da? Am luat-o ca cica e la moda :)))

Totul s-a incheiat cu: ia odata alea de pe masa ca nu ne putem opri. Si asta e adevarul ca te intinzi la vorba, mai un tutun, mai un vin, mai o bere, mai o vodka si se ciuguleste cam mult, unde mai pui ca fieacre isi pazeste cu strasnicie bucatica pusa de el, e haios rau, ce mai.

Dezavantajele (oarecum) sunt ca se face miros de gratar (ceea ce nu e neplacut plus ca se poate aerisi destul de iute) si ca stropeste in jur, ceea ce se poate rezolva cu o fata de masa adecvata, a mea, aia cu masline, e sintetica, poate sa se stropeasca oricat, mama nu se supara.

Asadar hard roc aleluia si multumim pentru atentie invitatilor.