Tocanita belgiana

Iarasi mint, nu e belgiana deloc. Vita a fost, fabricata in Belgia adica, deja am luat atatea tepe de la etichetele cu „vitel” care era matusalemic incat m-am bucurat desoperind acasa ca vaca mea a fost belgiana. Si sunt nationalista dar se pare ca la carnea de vita exista inca o mare problema.

Reteta e inspirata de multe altele, condimentele alese de mine dupa idei proprii (un touch d’ala de exotism sau cum i-o zice, ca daca ii zic atingere suna pervers). Asa ca nu pot spune decat ca pofta de ideea asta imi facura niste retete din blogosfera si de pe Culinar. Nu e ceva nemaivazut dar a iesit ceva nemaipomenit asa ca incercam sa redam reteta si pe urma sa dam si alternativele.

Asadar ne trebuie carne de vita (sau vitel), niste sunculita (pancetta sau cum i-o zice, in franceza, lardons fumes parca), ceapa, bere neagra, rosii tocate (de noi sau de altii), smantana si mustar.

In plus (am zis ca las variatiile la reteta data la final): boia dulce, amidon, o (la 300 de grame de carne, o) foaie de dafin, mustar negru, pudra care se traduce „cinci miresme” dar i se poate spune si five spices ca e mai trandy, ardei iute.

Intai se inabusa costita cu putin ulei de masline (nu puneti sare, da?) apoi se adauga carnea si ceapa taiata dupa plac, placul meu a fost sa o tai mai mare caci se topeste oricum in sos.

Cand s-a schimbat la moaca vacuta belgiana se pune amidonul si se amseteca, amu’ trebuie pazita sa nu se prinda de vas.

Cand e un sosulet legat cam ca la mancarea chinezeasca se adauga berea si condimentele. Eu cu teama (nu Teama Vasile, preotul satului) am incalzit-o, daca e alt tip de carne merge pusa direct din cutie.

Se lasa sa fiarba, se mai amesteca si, in caz de extrema urgenta, se completeaza cu bere (eu tot calda am pus).

Cand carnea este fiarta (pe mancate si pe luate) se pune conserva de rosii, mustarul si, da, se sareaza. Merge pus si ceva piper, eu nu am pus, deja is destule gusturi de savurat si mai are si ceva ardei iute.

Se amesteca bine, se mai lasa pana scade sosul la consistenta dorita, la final se pune smantana (nu din aia slaba ca nu am facut nici o inginerie, mai bine nu mai puneti) si se lasa sub capac cu focul stins pana ce pregatiti garnitura.

Inutil de spus ca merge cu multe, de la cartofi nature pana la paste sau orez, eu am facut un piure (portul l-am ratat) cu morcov si ceapa verde.

S-a cerut bis, tris si reloaded, a mai si ramas o portie. Adica din 300 de grame de vita belgiana au iesit patru portii, ca tot intreba cineva mvaaai cum de mancati atata. Iaca asa, cate putin.

Portia doi e cu clozap pentru memetu.

Portia trei e in castronelul ciobit de care ii spuneam mai deunazi dragutei austriece, nu il dau nici ciobit pana nu mai ajung sa iau altul.

Mai mult sos, la cerere.

Si ultima portie pusa in castron de incalzit la cuptor. Inca nu am descoperit necesitatea unui MU (asta inseamna Micro Unde, pentru necunoscatori) la casa omului asa ca folosesc inca banalul cuptor.

Rezumat:

– se caleste putin sunculita in ulei, se adauga carnea cu ceapa, amidonul, apoi berea si condimentele, cand e totul fiert se pune mustarul si rosiile si la final smantana.

Deviatii:

– puteti folosi alta carne (porc, pui, curcan, iepure, cangur), desigur se schimba timpul de fierbere, asadar si modul de taiere al cepei, puteti pune bere alba sau chiar vin, rosiile pot fi inlocuite cu suc, bulion, in loc de piper negru si pudra cinci miresme/arome puteti pune alt condiment aflat la indemana (eu ma gandeam la cardamom sau chimen, nu ambele), oricum ceva cu gust exotic si nu in cantitate mare.

Warning: orice deviatie se va indeparta de reteta originala asa ca ii puteti schimba titlul oricum doriti si nu este nevoie sa precizati sursa de inspiratie.

Despre produse:

smantana de la Mega Image este ceva nemaipomenit (nu, dupa cum vedeti nu am reclame, nu iau bani nici de la carciumi nici ed la firme nici de la nimeni pentu ce scriu, sunt parerile mele si atata);

– tot marca lor este si sunculita (gerookte spekblokjes – mi-am scrantit degetele, sa moara Pic si Poc, lardons fumes, geraucherte speckwufel – astia nu is normali, bine ca nu au scris in finlandeza, smohed bacon bits), ce e drept ca orice mezel plina de dracii dar e gustoasa fata de multe altele pline de aceleasi porcarii.

=========================

INFO

La Tineretului s-a deschis (poate de mult, nu stiu) o saormerie israeliana, ceva gen Jerusalems Shaworma, Gheorghe Sincai nr 2A, tel 021.330.06.77 (nu ma platesc nici ei, ca de aia nu fac reclama la margarina si vegeta).
Super tot ce fac, carnea de oaie, vita sau curcan, condimentele, sosurile (tahin si altele, nu ketchup), multe legumele, falafelul. Mi-a placut.

Icrele rosii se pastreaza foarte bine la congelator, lasa ceva zeama la decongelare dar nu cauzeaza, iata dovada:

In noiembrie se mananca precum primavara cand ies ghioceii si se taie mieii, din nou, am dovezi:

Si cam asta ar fi, ca am scris cat o zi de post, ceea ce e normal, ca e zi de post. Pentru unii, asa ca hard roc aleluia.