Coaste picante

Fireste ca alta varianta, mi-a placut rezultatul desi, am mai facut asemanator. Condimentele pot varia insa nu puneti de la inceput din cele uscate care se pot arde. In rest, ce aveti chef.

Intai fierbem coastele, scaricica, dar nu cat sa cada de pe os. Pe urma le dam cu ce maglavais vrem (eu am avut unul iute, am mai pus si ulei si vin si zeama de lamaie).

Avantajul e ca se pot pregati si cu o zi in avans si lasa cu marinata la rece direct in folia de copt pe care o punem la cuptor, adica asa:

Se lasa macar o ora acolo, separat se amesteca niste ulei cu boia (iute, dulce, de care vreti) si sare.

Se scot coastele, se ung cu uleiul aromat, se presara cu zahar, se reinfofolesc si se lasa la cuptor pana miroase bine. Puteti pune fara grija si usturoi la sos.

Si gata. Si merge cu un coleslaw de casa si cu porumbul mexican al Yandirei de numa’.

Pe porumb am uitat sa pun iutica asa ca l-am stropit cu ulei picant. Merge? Merge.

hard roc aleluia

Rasolnic

Reteta este de aici: Cooking with Anishoara

Sigur ca am adaptat cu ce am avut dar am incercat sa nu ma abat mult de la idee.

Asadar am folosit supa de la reteta trecuta, in care a fiert ciolan afumat si oase de porc. In rest, carnea de pe ciolan si coaste, ceva piept de porc afumat, morcov, burghul, rosii zdrobite (cu ceapa, am scris de ele), morcov, zarzavat de ciorba de la congelator, castraveti murati si ardei iute.

Puteti pune ce afumaturi vreti, rosii proaspete, suc sau pasta de tomate, orez in loc de burghul sau crupe de hrisca, asa cum a pus Anisoara, careia ii multumesc pentru reteta.

Am pus totul taiat bucati (sau nu) la fiert, mai putin rosiile, castravetii si burghulul. Rau am facut, castravetii trebuiau sa fiarba putin mai mult, sunt usor crocanti dar nu deranjeaza.

Dupa ce am pus castravetii mi-am amintit si de foaia de dafin, nu uitati sa o puneti si pe ea.

Ultimele au fost burgulul si rosiile si la final am pus si patrunjel.

Bai e buna, miroase a supa de dres dupa betie, acrisoara, afumata, e buna. Pentru Puiu am reusit sa prind niste strelici in geam.

hard roc aleluia

Varza

Urmatoarele trei retete au la baza o zama de ciolan (bio, da?) si coaste de porc, oparite, curatate, spumuite, adica astea:

Varza cu carne am facut-o si de data asta altfel. Mai intai secretul este sa rugati, ca de obicei, pe altcineva sa toace varza. Cat fierb carnurile numai bine o si inabusim dupa ce am framantat-o cu nitica sare.

Pana aici nimic anormal, de acum vin deviatiile, nu mari, nu anormale.

Intai de toate in varza am amestecat condimente in timp ce se calea la foc molcom, ardei iute, piper mult, foaie de dafin, cimbrisor.

Am infipt carnea fiarta in varza mutata in vasul batranesc si am facut o zeama din pasta de tomate, supa de carne (avea si ceapa supa), vin alb.

Separat am inabusit niste piept afumat cu nitica ceapa.

Am pus peste varza indesata cu carnea fiarta si sosul de ceapa cu costita si marar.

I-am pus si sosul si o folie in cap si am lasat sa isi faca damblaua la cuptor, foc mic.

E buna si cu mamaliga si cu smantana si cu ardei iuti dar mai ales si cu Dry Muscat de Jidvei, ala in care a fiert, sa se regaseasca cele despartite de soarta.

Puteam sa o las sa se rumeneasca mai mult dar am avut nevoie de cuptor, oricum a iesit frageda, asa ca hard roc aleluia.

Pentru Happy fara numar

Ca sa nu ma mai certe Happy, intregesc seria „ce NU am gatit azi” cu o metoda facila si care noua ne place de a face cartofii oarecum taranesti cu ou si branza.

Adica tot in putin ulei, foarte putin, pun cartofii (ii taiati cum va taie cheful) cu ceapa si sare, ii zapaciti putin si ii acoperiti cu apa si capac. Daca vreti.

Se aude cand sunt gata, cand apa s-a evaporat si incep sa sfaraie adica. Atunci le dati la cap cu niste oua, dupa ce ii mai amestecati nitel, sa nu se prinda. Pe urma pac, capac.

La final ii trantiti pe farfurie si le radeti branza in cap si ii mai condimentati cum vi se nazare.

Ce e foarte important, in opinia mea, e sa fie galbenusul moale si albusul tare. Iaca asa.

„Duamna” Happy, bine asa? 😀

Ca sa nu fie numai asta, sa vedem ce mai gasim prin magazine. Chestii noi pentru mine, care nu am mai fost la cumparaturi de un secol.

Burduf la pahar de la Napolact, gras, bun, vag amarui, fain ambalat, scump, 9 lei cutia; de la Natura, via Israel, niste cutiute cu rosii, nu contin chimicale, rosii, ceapa, sare, condimente, bune, un leu si ceva cutia. Si o marca de iaurt si alte dracovenii, nu o mai incercasem, merge, nu e nemaipomenita, nu bate Panda si are si lapte praf, erau ieftine.

De final lasai teapa tepelor, sfatul meu, de om normal, e sa nu luati vreoodata icre (cica proaspete de crap) de la Negro. Adica astea:

Prin cutie nu am realizat ce anume este acolo. Cand le-am desfacut mi s-a parut curios, nici tu bob, o culoare incerta si o consistenta de pasta cleioasa intrerupta de chestii care nu stiu ce erau, mate, pieliti.

Mi-am facut curaj (mare curaj, mai bine intram in ring cu Bute) si am amestecat cu ulei, am pus zeama de lamaie, la un moment dat consistenta devenea din ce in ce mai scarboasa si pieile sau matele alea sau ce erau se intindeau pe tel.

Vag se zareau si niste bobite in porcarie, asa ca mi-am luat avant si am gustat. NU incercati asa ceva acasa, in deplasare, in Honolulu, niciodata, ceva mai oribil nu am mancat, acum nu mai am chef nici de icre din alea bune, gust amarui de mate, burta, o pasta lipicioasa infecta. Asa nu.

Si pentru ca e ziua lui Alineeeeeeeeeeeeeeeeee, fara numar de la mine si mii de romuri sa ai pe toate lumile pe care ai perinda, hard roc aleluia.