Salajean burger

Motivatie avem, da, cand am facut burger picant am congelat doua felii. Si acum a fost momentul sa vad daca e buna chifteaua aia direct din congelator pe gratar. Si este. Si am mai avut si alte motive, descoperirea porumbului mexican cu branza, pai da.

Acum nu pot sa ii zic hamburger ca nu avui chifle, numai painea aia buna cu care va tot sacai. Asa ca luati de notati ingredientele: burgarii (cati vreti si cati puteti) de la linkul de mai sus, painea aia bio si porumbul, flesc cu ele pe gratar.

Pentru reteta musai sa scotociti prin frigider, ce credeti ca merge, deci ceva maioneza, da, de cumparat, nu contine chestii nasoale, e de la Mega Image, branza pentru porumbul mexican, ceva muraturi, bio, de casa, castraveti in saramura, gogosari in otet cu miere, rosii (de la piata, ca aia e), niste cascaval.

Scuzati pozele grabite si nearanjate ca la expo.

Burgerul congelat s-a comportat nemaipomenit, a lasat ceva apa dar a iesit extrem de fraged, deci experiment reusit, merge si fara sa decongelez.

I-am trantit si niste branza in cap, sa fie cu „say cheese”.

Si pe urma am combinat totul, am uns cu nitica maioneza porumbul si l-am dat prin telemeaua rasa mai subtire, am pus si pe paine nitica maioneza (nu multa, cica dauneaza), rosii, acrituri, chifteaua si mot, hrean cu sfecla.

Fireste, toate au beneficiat de iutica.

Si de razele toamnei, momentan, blanda.

Asadar lugu lugu si hard roc aleluia 🙂 (omu’ cica de ce nu se gasesc asa chestii pe piata, pai va dati seama cat ar costa? carne de la bulgaroaica, ingrediente de calitate, muraturi facute in casa, paine de 6 lei sfertul de kil, porumb de capatat, ciuciu nene, ciuciu.)

Porumb mexican a la Yandira

Reteta asta e de aici:

Porumb mexican

Cum ati vazut, numai retete nu fac in ultima vreme, ca ma bucur de chestiile simple adunate de pe tarabe sau de pe te miri unde. Porumbul si painea de ieri de la targ au fost doua chestii nemaipomenit de bune. Vazusem reteta Yandirei, o doamna care locuieste de mult in Mexic, am zis sa o incerc, nu o fi foc, asa ca v-o zic si voua. Cu mentiunea ca e o chestie care mi-a placut mai mult decat multe combinatii de gusturi, chit ca e simpla rau.

Asadar se fierbe porumbul.

Cum? In apa bre, iaca la ei.

Se unge cu maioneza.

Se presara cu iutica.

Se tavaleste prin branza. Yandira nu a spus de care, eu am pus telemea de oaie nitel sarata si mai moale.

Bai pe cuvant, macar de curiozitate incercati cu o bucatica de porumb, e belea.

Si tot va ziceam de painea aia, scumpa, dar merita, nici asta nu e reteta, dar trebuie sa vedeti pita de la firma aia Chocolat si nu ezitati sa dati un banut in plus daca puteti, merita. Doar am fript-o intr-o tigaie de sacrificiu.

Si am uns-o cu o branza luata din calatorie, Tomini condimentata in ulei. Si i-am pus si rosii si niste busuioc din geam. Ala trebuie musai sacrificat curand.

Ma iertati pentru asa non-retete dar combinatia porumbmaionezabranza trebuie incercata, la fel si pita aia de la Chocolat, asa ca daca nu v-ati suparat ca alte idei nu va dau, hard roc aleluia.

Targ Eco-Food

Nu stiu cum am facut dar s-au strans la pozeeee. De la targ. Da, ala care a tinut pana ieri la Lia Manoliu, in parc. Asa ca daca acum v-ati trezit, luati o cafea, o prajiturica si aveti rabdare sa se incarce pagina.

Sau niste branzica de ii zice Tomini, tinuta in ulei.

Inainte de asta, daca tot e de eco, sa va arat ce am primit. Eco.

Parte i-am pus la uscat, parte i-am pus in otet cu miere.

Si daca tot aveam atatia am facut si niste paste (eco) aglio, olio e peperoncino.

Si pentru ca nu stiu cine mi-a bagat porcul in casa, adica pateul de Antefrig, am sacrificat inca ceva ingrediente sa fac niste oua umplute.

Ar trebui sa ma vedeti in actiune cu siringa aia de umplut, fie sare siringa in ou, fie se infunda cu ardei iuti ca nu s-au tocat bine, fie ma uit sa vad de ce nu iese nimic pe shtutzu’ ala si imi sare direct in moaca, mama ei de siringa.

Asa ca daca mai sunteti in zona luati si voi, cu paine fripta si niscai maioneza. Daca va place, daca nu, nu.

Inca nu am ajuns la targ, in drum, o masina, belea, dacie din aia cum rar mai vezi printre jeep-uri, pictata si bibilita, am incercat sa nu prind numarul in poza, ca nu stiu daca vrea sa devina vedeta, oricum, de Giurgiu.

Cica „furia alba” (lipsa mare de imaginatie la soferi, toate is furia si pe urma culoarea).

Hai ca am ajuns si la targ. Asta a fost, neanuntat sau cel putin nu stiut de mine, l-am descoperit accidental.

Arome de mici, pastrame, must, toalete „eco„.

90% marfa ca lumea, preturi de Germania la majoritatea.

Avem vin, tulburel, turte dulci.

Multe standuri cu Kurtos (normal si clasic, nu cu cocos si ce au mai inventat acum).

Fasole cu afumaturi, o dadeau la cana de lut la masa.

Purcel la protap (asta era cea mai aglomerata chestie cu gratare de acolo, avea cam de toate, nu am luat).

Avea si berbecut si mai multe, iata cateva preturi, nu erau foarte mari.

Carnaraie la greu.

Firma asta e la toate manifestarile, de data asta am luat si noi de la ei, la intoarcere.

Pentru cei care mai cred ca se pot vindeca toate bolile cu ceaiuri, oferta cacalau.

Mi-a placut inventia asta, se invarteau singuri kurtosii pe niste rulmenti 🙂

Multe zacusti, zarzavaturi, bors, standul de la Topoloveni se golise complet pe la pranz.

Zaharicale.

Toate standurile de miere aratau nemaipomenit si extrem de variate, de la miere de padure la laptisor de matca.

Baietasii de la standul asta m-au ajutat sa imi gasesc shaiba, am fost la buda cica eco, m-am spalat la cismea si pe urma cand am scuturat mainile a sarit in neant, bezna, ora inchiderii, masini si lume ca la nebuni, asa draguti au fost. Le-am dat o atentie si ei mi-au dat un cozonac. Extraordinari.

Iar pe tipul asta l-am speriat, asa de suparata eram de pierdere ca m-am dus la el la stand, am luat un pahar cu ce vindea el, am baut si l-am trantit cu gura in jos, zic „scuza-ma, e o superstitie, am pierdut ceva de valoare si musai sa gasesc”. A ras cu gura pana la urechi, sper ca a avut vanzare buna ca am gasit. Pozele sunt facute din mers, inainte de eveniment.

Iarasi turte dulci si zaharicale, erau si ceva tarabe cu mere din pomii lor, bune, 2.5 kila.

Ia neamule. Pariu ca in UE nu se desfasoara asemenea gratareli? Si acum imi miroase geaca de piele.

La baza statuii lui Eminovici se manifestau ceva artisti, muzica populara, fain, mosulicul ala a jucat printre oameni de am crezut ca ii crapa corasonu’.

Aici se facea o paine care tare bine arata, dar era cu programare, s-a vandut in draci.

Iarasi produse „de casa”.

Iar stand de miere. Excelent reprezentati apicultorii.

Cozonaci si placinte se faceau acolo.

Nebunii ca in copilarie.

Aici am crezut ca e reclama la Hot Pan dar nu era, faceau niste doamne tot felul de bunatati si le tineau acolo calde.

Erau si cateva standuri cu mezeluri fabuloase, scumpe, nu am luat, am gustat insa.

De la nenea cu clop am luat branza, excelenta. Dupa accent parea cam bucurestean, important nu era decat ca vindea marfa ca lumea.

Nenea asta era foarte dragut, avea si mostre de miere sa degusti si in borcane baga tot felul de seminte si dracii cum numai la Istambul am mai vazut.

Asta am luat, baietul cred ca vindea la negru, ca nici taraba nu avea, pastrav in hârzob. Scumpi, 10 lei pestucul, dar e asa pasare rara ca am investit.

De tuici, palinci si horinci, must si vin, era plin. Mi-a placut taraba asta care vindea in sticle mai haioase, scump, nu luai.

Erau si tepe, mici si muraturi de Metro.

Mai si asa pofta imi fu de porumb, da asa pofta, era 5 lei bucata, zic lasa ca iau la inchidere poate mai lasa la bani. Atenti la sprit nu am vazut cand a inchis, sa imi dau palme. Numai ca asa vanzare a facut ca a lasat cei circa 30 de stiuleti ramasi, curatati, frumos, intr-o punga pe acolo, sa ii ia cineva. Cruzi. Si i-am luat, ce era sa fac 😀

Am dat la prieteni, la vecini si cativa ii fierb acum. Pai da.

Si daca la pita aia pe catra nu am avut sanse, ca era cu „vino mai tarziu” si mereu nu era, am luat de la Chocolat, buna rau, tot pe vatra, dar scumpa, 6 lei sfertul de paine de 400 de grame.

Iaca.

Ne-am intors la taraba cu de toate sa luam cate ceva sa degustam, nu era chip, era full.

Pentru sefu’ de la mine 😀

Asa ca finalul expeditiei s-a consumat in afara incintei, pe strada, cu niste mici buni si carnaciori.

Cu o bere cam calda pe care am schimbat-o pe vin de la o tipa dulce si blonda de langa standul cu mici. Si vanzatorii si toata lumea, excesiv de amabila.

Mai putin nesimtitii astia, nu era prea eco buda, dar totusi.

A, nu stiu daca stau mereu acolo sau se muta, dar daca vedeti standul asta cu gogoasa munteneasca, nu ezitati. Sunt exceptionale, ca pe vremuri, ca la bunica acasa, cum vreti voi, doi lei gogoasa, o minune.

Cum se facuse frig, ne-am mutat la o bomba de vis-a-vis. Pai da, am mai luat niste vin la carafa. Si am primit niste hamsii luate de la targ de la amicii de pe acolo. Asa ca daca ati avut rabdare pana la final, luati un paharel si o hamsiuta, va doresc mult hard roc aleluia si din nou, ma mir pentru cine are rabdarea de a urmari astfel de peripluri, pe asta chiar nu am avut cum sa il scurtez.