Pateuri pentru cafeluta

Adica pentru Little Coffee, ca ea e de vina. Mi-a facut chef si ca sa inchei motivatia aveam si o telemea cam sarata si aluat de foitaj.

Eu va propun umplutura asta, foitajul il folositi pe care il vreti si va invit sa va benoclati la experimentele pe care le-am facut (in sensul de forme de pateuri).

Ca ingrediente am avut aluatul Bella (tot timpul), umplutura din telemea, niste branza topita (aveam in plus un rotocol de Bel Paese), marar si albusul unui ou mic dar dublu pe care l-am folosit la uns.

Cum stiti, aluatul Bella creste ca nebunul, voiam ceva intre pateu si merdenea, asa ca am intins foitajul cu facaletul propriu (prima foaie s-a lipit de eticheta, restul le-am intins intre folii unse cu ulei).

Am pus umplutura pe foitele presate si am pliat in halul urmator fiecare pateut (au iesit mici, ca podul palmei).

Le-am pus in prima faza cu pliurile in tava, uns cu galbenus si presarat cu diverse (susan negru si alb, za’atar).

Eu le coc la foc foarte mic pe cea mai de sus treapta in care incape tava. Habar nu am de grade si timp, foc mic si dupa miros. La jumatatea timpului aratau ca niste gogosele.

La final ca niste gogosele rumene 🙂

Super experienta, nu s-au umflat prea tare, nici prea putin.

Verso.

Serial killers pentru orice dieta.

Si muscaciune.

Mai aveam material pentru inca o tava asa ca am experimentat si alte forme, adica le-am pus cu pliul in sus, am facut si model canolli si ultimele doua, cele cu cascaval ras deasupra, le-am umplut cu cate un cubulet de (scuzati repetitia) cascaval, ca ramasesem fara (na, scuzati repetitia iarasi si repetitia la scuzatul repetitiei) umplutura.

Hartia e de la seria unu, ca mi-a fost lene sa pun alta.

Alea cu cascaval au iesit bestial, ganditi-va daca aveti musafiri la treaba asta, va trebuie numai aluat si cascaval, dureaza mai nimic.

Alea cu pliurile in sus si modelul canolli au inflorit. Nu arata rau dar nu e ce voiam.

Iar cascavalul ras pe langa pateu s-a facut o crocanteala, cam ca parmezan lolipop dar parca mai bun.

L-am mancat singura, na.

Ce bem alaturi? Ca sa urmez si eu exemplul lui Costachel va zic asa, merg si cu vin alb rece si sec si cu bere si cu sana sau lapte zbuciumat, parol.

hard roc aleluia si multumim cafelutei pentru idee, ca toti le-au degustat si apreciat, e super aluatul Bella intins cu sucitorul, pe cuvant de fost soim al patriei.

Tortellini

Cum intreaba unii google ca pe oracolul din Delphi ma intrebam si eu: am tortellini, ce sa fac cu ei? Aveam chef si de sos alb si de sos rosu. Am impartit cutia in doua si le-am facut. Amu nu sunt mari retete, sunt chestii simple de tot si rapide. Dar bune asa ca meritau puse aici.

Cu sos de gorgonzola.

E simplu, am luat pastele, gorgonzola, lapte si smantana.

Cat au fiert pastele s-a legat si sosul.

Am amestecat pastele (le-am fiert mai putin ca sa le las sa traga si sos) cu restul si gata.

Sos Amatriciana

Acuma sper eu ca asta mi-a iesit, ca nu am cautat reteta, am refacut din memoria gustului ce ne-a facut noua prietenul Giovanni. Nu mai stiu daca avea si usturoi, eu am pus sa fie. Deci pentru sos am luat piept afumat (el a pus pancetta), ulei de masline, ceapa, rosii, usturoi si iutica.

Am pus la inabusit in ulei sunculita, ceapa, usturoiul, iutica.

Cat s-au inmuiat am decojit si taiat cuburi rosiile.

Leam pus si pe ele si le-am lasat pe foc.

Am pus si pastele fierte tot incomplet si am mai lasat putin impreuna.

Fireste ca nu mi-au iesit ca ale lui Gio, dar a iesit excelent sosul. Inutil de zis ca se poate pune pe orice paste sau combina cu altceva, carne, chiftele sau chiar pe paine. Important e sa fie iute.

hard roc aleluia

foodista widget

Venetia culinara

In ultima zi a sederii ne-am sucit, ne-am invartit, ca ce sa facem, unde sa mergem, pana la urma am insistat, haideti mai la o cafea la Florian, ce mama ma-sii. Asa ca tup in tren, poc la Venetia.

Si aici fac ca la Bologna, despart pozele cu mancare de cele cu canale si cladiri si ce mai este, ca altfel nu mai termin de postat.

Asadar de la tren am pozat pe tot drumul (pe care l-am gresit si am ajuns p stradute pe care nu mai fusesem) tot ce mi-a placut sau am apucat, in sensul de vitrine.

Cum venise ora mesei, am luat-o mai pe langa mal si mi-a placut mult terasa asta:

Preturile nu prea mi-au placut, era terasa hotelului Continental, destul de aproape de gara pe pietonala aia aglomerata (allah damn it, pietonale sunt toate strazile de fapt, ati inteles voi). Dar daca tot am venit la o cafea sa ne bucuram de priveliste, de ce nu, hai la o bere, ca merita.

Preturile maricele, cam 8 euro o bere (vinul era de la 35 in sus), de la 12 euro portia de paste pana la 40 sau mai mult un fel de mancare. Am optat pentru meniu, 30 de euro, doua feluri de mancare si desert per cap de vita furajata. Si bine am facut, ca aveam de unde alege, totul excelent si proaspat, bineinteles.

Am luat carbonara, paste cu fructe de mare si lasagna la felul unu si escalop cu lamaie, peste si vitel milanez cu garnitura de legume la gratar felul doi. Doua deserturi si o cafea. Bun, lejer, priveliste, super, exact ce imi doream, nu as mai fi plecat de acolo. Linistea era intrerupta numai de valuri, motoarele barcilor, soarele era perfect, vanticelul adia. Fain la Continental. Berea si mancarea a fost pe la 130 de euro.

Am luat-o iar la pas si am facut cateva poze la vitrine si nu numai.

La taraba asta o tipa draguta te indemna cu tot soiul de cocktailuri de fructe, cu sau fara alcool, sa degusti. Asa ca am cumparat trei mojito, ce era sa facem, prea era simpatica. 9 euro paharul, asta n-a fost simpatic dar na.

Iar la pas.

De la Giacomo Rizzo am cumparat data trecuta o droaie de chestii misto, acum m-am abtinut sa intru in magazine, voiam musai caefa la Florian.

Vitrine de carciumi.

Un buchet de ardei iuti pentru nasimiu.

Si o taraba pe care o pun chit ca e urata poza ca se vad celebrele radicchio di Treviso, o cicoare pe care cei de la Paprika TV au tradus-o la o reteta ca fiind „ridiche: :))))))))

Dragi domni de la Paprika, nu e ridiche, e treaba aia mov de sus de 13.90 euro kilogramul.

Niste pizza gigant.

Si in sfarsit am ajuns la Caffe Florian despre care cred ca ati auzit, daca nu, http://www.caffeflorian.com

Ca sa raman numai la partea cu ce am bagat la ghiozdan, restul de poze, cum am zis, le urc separat, iata: o bere la 0.33 – 11 E, doua semifredo, 11.50 E fiecare, espresso, 6E, cafea rece, 8.50 E, cocktail Florian (bun, bun), 16 E si supliment pentru muzicieni la trei persoane cate eram, 15E. Total, fara spaga, 82.50 E.

E, da, o sa ziceti ca am luat-o razna, dar Venetia fara macar o cafeluta la Florian, nu se exista domnule. Si fara macar o prajiturica de-a lor, parerea mea si hard roc aleluia.

Bologna culinara

Am batut cam doua zile Bologna asa ca despart pozele cu cladiri de cele cu mancare ca iese ditamai carnatul de post.

Asadar am sa pun aici tot ce e legat de mancare, inclusiv ce am halit in casa oamenilor. Si ca sa avem forta am inceput cu niste oua grozav de bune, made in Italy care au acompaniat o slaninuta de Cluj.

Dupa o recunoastere prealabila a centrului, am zabovit la un pahar de vin care a venit insotit de tot felul de gustarele.

Dupa aia nu stiu cum naiba, dar prima straduta pe care am luat-o era numai si numai cu mancaruri, bauturi, specialitati, baruri, carciumi „impinge tava” sau mancare de luat acasa, m-am trezit in paradis, mi-am amintit cand erau si pietele noastre cat de cat diversificate, nu ca acum, zici ca sunt trase la indigou toate tarabele, aceleasi produse de import, aceleasi preturi. Aici multi mici intreprinzatori, produse „de tzara” multe, paste lucrate manual, ce sa mai, o feerie.

Umbland din centru pana spre gara, langa hotelul Tre Vecchi am descoperit un „impinge tava” nemaipomenit, seara era mai liber (atunci am facut poza) dar la pranz, mare de oameni.

Nu reflecta pozele gustul, am luat niste balarii trase la tigaie, paste cu carnat si sofran, peste cu cartofi, fructe, branzeturi „expirate”, bere, cam 24 de euro. Aveau atat de multe feluri de antipasti, paste, macaruri cu si fara carne, deserturi, vin la carafa, o droaie de dracii, nu stiai unde sa te uiti. Si cand am fost la pranz nu prea aveai loc nici sa arunci un ac. Mi-a placut la maxim. Din pacate nu se fuma nici macar la terasa.

La terasa aia am revenit, de data asta am dat-o pe mojito 😀

Si asta s-a servit fara jena cu alunele noastre.

M-am intors iarasi pe straduta, ratasem cateva produse, mantovana aia de mere in cupa imensa arata imbietor.

Am pozat asta la intrarea intr-un bar, mi-a placut 🙂 Hic!

La gazde am mai mancat ceva foarte bun, naut cu creveti, langa niste cicoare trasa la tigaie si paste cu pesto, plus, dimineata, omleta din ouale alea bestiale + slana de Cluj = love.

Din PSG am adus un vin de loc de acolo, exceptional.

In alta zi am mancat o pizza exceptionala, am uitat cum se chema pizzeria, pe un intrand tot de pe strada care duce din centru la gara. Chiar exceptionala.

Am mai dat o tura pe straduta miracolelor.

Fireste am reluat obiceiul cu terasa cu belvedere si cu mojito bun.

Am mai infratit popoarele cu prosciutto di Parma si zacusca de ghebe si galbiori de la nenea Pacha, am mancat si un ciolan rotisat excelent, a urmat bataie pe pielea puiului dat cu naiba stie ce de iese asa buna.

Vinetele sunt de pe straduta, le-am lipit aici ca nu aveam unde. Prosecco ala rose excelent.

In aeroport este o taraba cu produse nemaipomenite, din mortadella aia gigant am gustat si eu (de cateva ori, ca mi-am tot facut drum pe acolo pana m-am lamurit de imbecilii de la inchirieri auto). Scumpe, ce e drept, dar bune foc.

Si inchei cu doua chestii bune mancate in casa prietenilor, o supa si niste paste amatriciana excelente, sosul s-a sters cu paine din tigaie. Sarumana pentru masa Silvi si Gio.

Cam astea sunt pozele pe care le-am facut, mai sunt si locuri unde am intrat, chiar am cumparat produse locale excelente, grappa de struguri rosii, bomboane, nu am facut poze chiar la toate, asa ca hard roc aleluia ca bine a mai fost.