Tropical, Fermo si alte cateva

Am ramas fara „consigliere” asa ca o sa rezum in poze ce mai am de spus din ziua numarul doi.

Prima chestie misto, la o terasa, la o bere si cafea in Porto San Georgio, care e superb, am avut parte de tot ce poate fi mai fain, soare, plaja, catei, copii si cai. De vis.

Am facut mai multe poze cu copii, cai si catei, am selectat numai cele de mai sus.

Inainte de a ne aseza la masa am dat o tura in port sa vedem pescadoarele.

Dupa care am aterizat la Tropical.

Si aici e indicat sa rezervati, mancarea este excelenta, au terasa mare, dar daca nu tineti la frig, fie el si insorit, inauntru sau la terasa acoperita era plin la pranz.

Tropical se afla in Lungomare Gramsci Sud, pizza nu stiu daca au, dar bazdaganii din mare precis au la modul nemaipomenit.

Ne-am incalzit cu un vin al casei (am preferat sa stam cat mai aproape de mare) foarte bun.

Deja stiam cam cum e cu portiile asa ca aperitiv mixt am luat numai o portie, dar am luat separat ansoa(lele) marinate (dementiale), niste midii cat scrumiera, vorba lui Gio si niste vongole cu un sos pe care ne-am caftit, metaforic vorbind.

O tigara pana la felul doi merge numai bine pe malul marii, asa e?

La felul doi nu ne-am mai aruncat, am luat numai calmari si un mixt de fructe de mare fripte si gratinate, super.

Locatia cred ca e plina vara, are o plasare nemaipomenita, acum imbracase ceva haine de octombrie, numai ca Adriatica a dat pas anotimpurilor.

Am mai dat o tura prin Fermo, tot un oras la inaltime cu o piata splendida unde se pregatea un festival.

Parcul aflat deasupra orasului e superb.

Astea is ghinde? Ca sunt verzi si pomul nu are frunze de stejar neam.

Aoleu uite cat e ceasul.

Catedrala era inchisa.

Fantana am pozat-o pentru neco.

Conurile le-am scuturat de polen ca sa ne murdarim.

Cand iesi din parc e casa asta (nu e muzeu, nu e mausoleu, e casa in care stau oameni, tare mi-a placut):

Cum ziceam, in piata centrala se pregatea ceva cu carnati si varza, ceva gen oktoberfest.

Ma pun sa inghesui pozele ca imi ia o zi sa le urc. Imagini din centrul orasului, canolli, bere scumpa si o inghetata geniala, dar geniala.

Si singura taraba deschisa inainte sa ne intoarcem noi indietro, vorba aia romano-italiana (ca tot zic ca fac subiect si cu asta si uit).

Castane in zeci de forme.

Ma iertati ca am scris asa telegrafic, s-au adunat multe, hard roc aleluia.

Pastrama de la bulgaroaica

V-am mai zis de macelaria mea de cartier, de pe Trapezului, tinuta de Stefania. Zisa si „la bulgaroaica” sau „la bulgarul” unde la finele saptamanii e coada facuta valatuci in tot magazinul pana afara. E mai scump putin ca la supermarket insa nu se compara calitativ carnea si preparatele facute de ei cu nimic gasit pe acolo.

Am avut o bucata zdravana de pastrama de porc, au si de vitel, piept de pui, pulpe dezosate, oaie. Eu am avut de porc, intre condimentele marinatei am recunoscut cimbru, usturoi si boia, in rest nu imi dau seama ce e. Recunosc, am mancat vreo doua feliute crude asa.

Am facut din ea doua chestii, sigur ca nu nemaivazute, dar poate ajungeti si voi sa va bucurati de asa bunatate nu numai pusa simplu pe gratar, na, zic si eu, poate va dau idei.


Salajean Style Pastrama Sandwich
(pai ce numai newyork-ezii?)

Dupa ce am ales niste felii egale pentru snitelele ce vor urma, am pus pe gratar bucatile ramase. Separat am fript un cartof.

Am strigat adunarea la care au raspuns prezent: pastrama, taiata fasii, cartofii, castraveti murati, mustar, hrean cu sfecla roz, ca rosie n-avea cum sa iasa, a fost sfecla in dungi. Si o chifla, model ciabatta cu masline avui eu.

De aici e cam evident cum s-au cladit lucrurile.

Este cel mai meserias sanwich, chit ca la bezna care domina orasul de cand am venit nu se intelege mare lucru, va prindeti voi.

Snitele din pastrama

Pai de ce sa nu mearga? Carnea se topeste de frageda, e deja aromata, am facut snitelele clasice, cu faina, ou si pesmet. De scurs eu prefer sa le pun in sita, nu pe hartie absorbanta.

Carnea am batut-o (la cap) intre doua pungi ca s-ar fi facut franjuri.

Productia la hectar din care mai e ciuciu.

Si varianta imbunatatita cu sos facut din smantana si hrean cu sfecla plus un varf de lingurita de amidon, ingrosat pe foc, plus doua moatze de sos iute de legume (da, ala cu chutney de masline si prune). Imi pare rau ca nu am rabdare sa bibilesc pozele, asa un roz chilotziu a iesit sosul, dar asa bine s-a potrivit.

Inainte de final, vazusem de mult pe blogul Alizei niste dracii si acum mi s-au agatat de mana intr-un drum prin Ipercoop, le-am testat. Nu m-am uitat exact ce contin (cica nu conservanti, nu coloranti) dar e una din cele mai bune inghetate din comert pe care le-am mancat eu vreodata. Nu sunt la raionul de congelate, ca sunt lichide, trebuie sa zbuciumati cutiile si sa le congelati. Ceva nemaipomenit de gustos, pe cuvant. Si eu dulciuri mananc din an in paste.

hard roc aleluia