Lapedona, Casa Jo si Madonna Bruna

Finalul saptamanii de leneveala si trandaveala ne-a dus in zona Marche, mai exact in Lapedona unde ne-am cazat la o pensiune splendida, inca neterminata, Casa Jo ( http://www.casajo.it ).

Preturile platite sunt irelevante, am stat la rudele prietenilor, gasiti pe site ce va intereseaza. Ce e fain e ca au muulte pisici (am prins cu greu una in poza in seara sosirii).

Camerele impecabile, filtru de cafea la cap, frigider cu racoritoare, priveliste … aia v-o arat mai incolo.

Si pentru „colatiune” (sa ma ierte cine stiu eu de gluma asta) o tarta cu caise era pregatita.

No bun, inainte de nani, dupa drum si descarcat bagaj, am fost la o carciuma, rustica cica, exceptionala, nu am mari poze, dar e nemaipomenita.

Axata pe produse pentru carnivori, am avut un aperitiv sublim, cu diverse carnareturi printre care si ciauscolo (gasiti pe gogu detalii). Si apoi miel, porc, un soi de mititei, carnati, nu stiu cum se chemau, lapte fript, maslinele alea umplute pane nemaipomenite (olive ascolane), totul facut in casa. Tipii mai aveau si niste sosuri pentru paste pe baza de carne de ratza, totul facut in casa. Unica poza e cu maslinele, carnea si laptele fript.

Preturile nu le stiu, am fost invitati, dar mancarea bate la poponet multe carciumi de figuri. Vinurile casei bune, totul super, personalul ca desprins din carti, amabil, zambaret, serviabil, nemaipomenit, daca ajungeti, incercati. Restaurantul are adresa: Contrada Madonna Bruna 8, Lapedona.

La Casa Jo am prins dimineata (prima) un rasarit de soare de dupa Adriatica, superb.

In spatele pensiunii e padure, dafini langa pini, maslini, vietati, pasari, smochini, caluti, toate au mers de minune cu un vin local splendid.

Alien vs Predator

Berea de dimineata.

Unul dintre vinuri, sec, bun.

La cules smochine (nu am cules si masline si ce mai era, ca nu e frumos sa devalizezi padurea).

Si calutul.

Nota zece Lapedona.

Info turism – zboruri, inchirieri auto si altele

Am facut o scurta vacanta, leneveala, trandaveala, mancare buna, ca in Italia. Inainte de a pune pozele de pe unde am umblat, cateva chestiuni pe care eu nu le-am gasit pe net si nici nu le-am mai intalnit pana la plimbarea asta.

Mai intai cand pleci undeva, iei bilet de avion, fireste, daca pleci cu avionul.

La Blue Air, e fain, iti da un pret si pe urma incepe si adauga, bagaj de cala mai pui niste bani, alegi locul, platesti, faci check in, dai bani, tot asa.

Asta e pe net, ce nu e pe net e ca platesti matale locul, dar daca ei schimba de buna voie si nesiliti de nimeni aeroplanul, ai platit degeaba, ca te pun unde le vine cheful. Astfel la dus a fost un Mcdonnell Douglas in loc de Boeing, nu existau locurile noastre (platite), aeroplanul zbura mai incet si mai jos.

Iaca asa se vede din el:

Si asa din Boeing, ca diferenta.

La intoarcere a fost si mai haios, ne-au pus complet separat pe mine de partenerul de zbor, na belea. Am facut observatie si ne-au dat locurile de la iesirile de siguranta, tot a fost bine.

In aeroplan luaram ceva sandwich-uri, beri, vin la intoarcere, tot ca info, cam toate is 4 euro, aproximativ. Bune sendwichuri, berea calda, vin daca aveti noroc.

In afara de cele de mai sus, asteptati-va sa stati mult in aeroport, seriozitatea Blue Air e debordanta, trebuia sa decolam la unu si ceva dar zborul a fost reprogramat pe la 15.25. Nu a anuntat nimeni nimic, nu mail, nu telefon, banii pe loc dati aiurea. Ce salveaza compania asta cred ca e personalul si pilotii care sunt de top, mult mai buni ca la companii mai mari, pregatiti, profi, in rest, al de sus cu mila.

Info doi e pentru fumatori: in aeroportul de la Baneasa s-a deschis un soi de hruba, gen bar, preturi mari, dupa check in, dar … se fumeaza 😀 Adio fumat la buda.

Alta chestie interesanta este cea legata de inchirierea masinilor. Am mers chititi sa luam o masina, am citit pe net conditiile, am luat la rand cateva companii din aeroport (sunt vreo cinci). Nu stiu care era handicapat, cel de la ghiseu sau compania. Mai intai ne-au zis pretul, OK, pe urma incepura – buletin este? este; permis? avem; butoneaza ce butoneaza – biletul de avion: noapai ce naiba nu pot sa iau masina daca nu am bilet? cica nu, pai cocoana e online, nu contejte mie sa mi-l dati.

OK, noroc cu prietena care lucreaza acolo la aeropurtate, l-am „stampat”. Buuun, card aveti? Am. Iara stam ce stam cica zice ca n-aveti ce trebe pe el. Aoleo. Pai da ca trebuie sa va retinem 1.500 de euro de pe el da vi-i dam noi inapoi. Mah ati inebunit? Nu zice niciunde asta nici de aia nici de ailalta.

Ca urmare le-am adresat cateva zicale traditionale si am plecat cu trenul.

Inca doua info micute:

– vedeti ca aparatele alea de la self bar e posibil sa va haleasca monedele;

– trenul, daca nu trebuie sa bateti multe localitati mici este destul de ieftin, se misca repede si la timp in general, am avut numai 5 minute intarziere de la Venetia la Bologna, e aglomerat pe rutele foarte circulate dar mi s-a parut extrem de avantajos.

Cam atat momentan. hard roc aleluia.

Na ca uitam, de obicei din free shop iau cate un cartus de tutun. Ca e bun. Prima oara cand am luat teapa a fost in Valencia, costa dublu decat pe strada. A doua oara a fost acum, am trecut de check in, am intrat sa iaau tutun, cica unde mergeti, pai acasa. In mUE? Pai cred ca da. Nu se vand tigari pt aia de merg in spatiul mUE. Ca sa stiti.